NOSTALGICA DESFRUNZIRE / NOSTALGIC UNLEAFING (C III-2)

 

 

NOSTALGICA DESFRUNZIRE

NOSTALGIC UNLEAFING

A-ți aminti, TOAMNA, înseamnă

a privi inima cum se desfrunzește,

lăsând Verile să cadă înapoi pe pământ.

To remember during AUTUMN

is to watch the heart unleaf,

letting the Summers fall back to earth.

Deci a venit şi toamna cu palele-i tristeţi
Şi curg încete frunze şi-s paşii mei înceţi,
Pe-arginturile minţii tresaltă întrebări,
Cum joacă pe icoană lumini de lumânări.

(N. Labiș)

And so arrived my Autumn, with its somber sighs…
The leaves slowly drift, as my own pacing dies;
Upon my silvered mind, questions start to flare,
Like candlelight dancing on icons in prayer.

(N. Labiș)

 

PREFAȚĂ

NOSTALGICA DESFRUNZIRE este al 3-lea volum din ANOTIMPURILE TRECERII ¹, după LUNAtica IUBIRE (I) și MIRABILA RODIRE (II). Ciclul va fi încheiat cu volumul CLAR_OBSCURA ÎNTROIENIRE (IV).

Catrenele acestui volum confirmă că NOSTALGICA DESFRUNZIRE nu este pur și simplu o carte despre îmbătrânire și nici doar o carte a amintirilor.
Este o meditație poetică asupra:

• anotimpurilor ca oglinzi ale vieții interioare,

• persistenței dorului,

• supraviețuirii iubirii prin memorie, vise și realitate,

• tensiunii dintre declinul corporal și vitalitatea spirituală,

• și a dorinței de a transforma chiar și mortalitatea în frumusețe.

Poetul nu doar îndură toamna; el învață să citească viața prin ea. Frunzele, bruma, amurgul, zăpada și Pământul rotitor devin toate embleme ale unei conștiințe care rămâne tandră, alertă și imaginativă chiar și în timp ce se apropie de ultimul său Anotimp.

Este întotdeauna atras de două lumi: spre ceea ce a fost – prin dor, amintiri și vise, și spre ceea ce va veni – prin griji și speranțe. Cu toate acestea, „carpe diem” îl menține întotdeauna în echilibru:

În TRECUT, sunt deprimat; / În VIITOR, sunt stresat; /
Trăirea doar în PREZENT, / E un dulce compliment.

NOSTALGICA DESFRUNZIRE evocă pierderea dulce-amăruie a trecutului – la fel cum copacii își pierd frunzele toamna – simbolizând trecerea timpului, memoria și durerea blândă a îmbătrânirii. Oglindește conceptul poetic de „despărțire”, reflectând asupra a ceea ce a fost, a ceea ce este pierdut și a modului în care ducem mai departe momentele trecătoare.

Catrenele volumului redau dimensiunile memoriei și pierderii:

• Metafora autumnală: Frunzele care cad reprezintă verile dispărute, inocența tinerească și inevitabilul marș al timpului.

• Dorul reflexiv: Recunoașterea trecutului fără a încerca cu disperare să-l recreezi, în schimb, așezându-te cu frumusețea liniștită a memoriei.

• Greutatea creșterii: Acceptarea faptului că tristețea și bucuria izvorăsc din aceeași rădăcină pe măsură ce inima se maturizează.

PREFACE

NOSTALGIC UNLEAFING is the third volume in the PASSING SEASONS cycle, after LUNAtic LOVE (I) and THE WONDROUS PATH TO LIFE (II). The cycle will conclude with the volume CHIAROSCURO WINTERING (IV).

These quatrains confirm that NOSTALGIC UNLEAFING is neither simply a book about aging nor merely a book of memories. It is a poetic meditation on:

• the seasons as mirrors of inner life,

• the persistence of longing,

• the survival of love through memory, dreams, and reality,

• the tension between bodily decline and spiritual vitality,

• the wish to transform even mortality into beauty.

The poet does not merely endure Autumn; he learns to read life through it. Leaves, frost, dusk, snow, and the circling Earth become emblems of a consciousness that remains tender, alert, and imaginative even while approaching its final Season.

The author is continually drawn toward two worlds: toward what was—through longing, memory, and dreams—and toward what may come—through the anxieties and hope. Yet “carpe diem” repeatedly restores the balance:

In the PAST, I am depressed;/ In the FUTURE, I am stressed; Living only in the PRESENT / Is life’s sweetest compliment.

Nostalgic Unleafing evokes the bittersweet shedding of the past, much as trees shed their leaves in Autumn. It becomes a metaphor for passing time, memory, and the gentle ache of growing older. It also suggests a poetic parting: a reflection on what has been, what has been lost, and how transient moments are carried forward.

These quatrains envision the dimensions of memory and loss:

• The Autumnal Metaphor: falling leaves stand for vanished summers, youthful innocence, and the inevitable passage of time.

• Reflective Longing: the past is acknowledged without a desperate attempt to recreate it; instead, memory is contemplated in its quiet beauty.

• The Weight of Growth: sorrow and sweetness spring from the same root as the heart matures.

CUPRINS / CONTENTS

I. VARA PLEACĂ, TOAMNA VINE

I. SUMMER IS LEAVING, AUTUMN IS COMING

1. Amintiri din Vara abia trecută
1. Memories of the Summer Just Past

2. Dor de Vara plecată
2. Longing for the Departed Summer

3. Primele semne ale desfrunzirii
3. First Signs of Unleafing

II. PRIMĂVARA INVERSĂ
II. REVERSE SPRING

1. Vară în Toamnă
1. Summer in Autumn

2. Primăvară în Toamnă
2. Spring in Autumn

3. Iarnă în Toamnă
3. Winter in Autumn

III. TOAMNA PLEACĂ, IARNA VINE
III. AUTUMN IS LEAVING, WINTER IS COMING

1. Iluzii autumnale
1. Autumnal Illusions

2. Lupta împotriva uitării
2. The Struggle Against Forgetting

3. Poezia ca refugiu în desfrunzire
3. Poetry as a Refuge from Unleafing

 

........................................................................................

2. Lupta împotriva uitării

2. The Struggle Against Forgetting

Ce-a mai rămas din iubiri,
Din visuri încă nescrise ?
Din iubiri doar amintiri
Și din visuri numai vise ¹⁴...

What remains of loves once known,
Of daydreams never brought to light?
Loves leave memories alone,
Daydreams leave us dreams by night¹⁴...

Încă văd, încă aud,

Încă-mi simt obrazul ud

Din lacrimi de amintiri,,,

Din trecutele iubiri ;;;

I still can see, I still can hear,
Upon my cheek I feel a tear,
From memories that softly start,,,
From older loves within my heart ;;;

... Nu te lasă amintirea

Ca să poți uita iubirea;

Amintirea-n brațe-o strânge,

Și iubirea nu se frânge !

... Memory will not let love go,
Even when you would forget;
In its arms it holds love so,
And love will not be broken yet!

Amintiri tot intră-n umbră,

Amintiri tot intră-n ceață...

Și nu lasă nicio urmă

Multe amintiri din viață

Memories fade into shadow,
Memories fade into haze;
Many leave no trace tomorrow
From our long-forgotten days.

Amintirile-s castele

Ridicate din nisip ;

Dă marea uitării-n ele

Și nu rămâne nimic

Memories are castles made
Out of sand beside the sea;
Oblivion’s waves invade,
Till no trace is left to be.

– Ții minte-mbrățișarea lungă

De parcă nu s-a terminat ?...

De ce uitarea ne-o alungă,

Neîncetat, neîncetat ?...

Do you recall that long embrace,
As though it never reached its shore?...
Why does forgetting chase its trace,
Again, again, forevermore?...

Trăiesc în nopți tot mai lungi

İubiri ce-mi mai vin în vis ;

‒ Uitare, să nu le-alungi ,

Că din rai cad în abis ¡!

In lengthy nights I live once more
The loves that dreams to me restore;
Oblivion, do not veil them all—
From Heaven to the abyss I fall!

– Ca să-ți rup vălu uitării,

M-aș recompune-n trecut ;

Și în umbrele - nserării,

Ți-aș mai cere un sărut !

– To tear oblivion’s veil away,
I’d weave my past to life anew;
And in the evening shadows gray,
I’d ask one further kiss of you!

Ți-am trimis cuvânt,

Freamătu chemării...

Și-am primit prin vânt

T ă c e r e a  u i t ă r i i

I sent thee my word,
My heart’s whispered calling;
Through winds I but heard
Oblivion’s hush falling.

Soarele-n chindie

Începe să doară;

Amintirea - nvie,

Uitarea omoară.

The Sun at vesper hour
Begins to ache and smart;
Remembrance comes to flower,
Oblivion slays the heart.

Alerg noaptea să te prind,

Noapte stranie-a visării,

În brațe să te cuprind,

S-alungăm bezna uitării...

I race by night to capture thee,
Strange night of dreaming, veiled in light;
To clasp thee close once more to me,
And drive Oblivion from the night...

Urmele vremii-s pe față,

Din bucurii și tristeți ¡!

Cu nostalgii mă răsfață

Taina trecătoarei vieți !?.

Time has traced upon my face
Both my joys and sorrows rife;
Nostalgia soothes with tender grace
The secret of this fleeting life!?.

Tinerețea 'mi-e păstrată

'n Povestea ”A fost odată...”

Poate n-o mai am în umblet,

Însă mi-a rămas în suflet !¡

My youth is kept and safely cast
In a story of the past...
Perhaps it left my steps behind,
But in my soul it stays enshrined!¡

Tinerețea e-o poveste...

E un vis, o amintire;;;

Cred că și astăzi mai este

Ca-n ”LUNAtica IUBIRE” !?

Our youth is just a story told...
A dream in memory's soft glove ;;;
Perhaps it is, all time on hold,
As in the tale "LUNAtic LOVE" !?

Am fost sortit ca izvor,

De la munte către mare,

Un efemer călător

Pe a timpului cărare ...

I was destined like a spring,
From the mountains to the sea;
Briefly borne on Time’s own wing,
A fleeting traveler to be...

İubiri apar și dispar

În vise și-n amintiri;

Vise și-amintiri răsar

Din trecutele iubiri...

Our loves arise and disappear
In dreams and memories we hold;
While dreams and memories appear
From love stories growing old.

De ce-s, Doamne, osândit...

Păcatele tinereții

Să le ispășesc, rănit,

Acu,-n anii bătrâneții ?

Why, O Lord, must I atone
For the sins of youth gone by,
Wounded now, in age alone,
As the years of old age fly?

Câte candele mai ard,

Câte candele s-au stins

Din iubirile-mi de bard

Care, cândva, s-au aprins ?

How many candles burn tonight,
How many candles lost their flame
From my past loves of bardic light,
Which once were kindled in your name?

E ceață și plouă, plouă...

Nu se mai aprinde focu;

Ajuns vechi la vreme nouă,

Unde - mi e în lume locu ?

The fog is thick, the rain comes down...
The fire will no longer glow;
Grown old within a modern town,
Where is my way I have to go?

Într-o vreme, mai devreme,

Tot căutam iubirii semne...

Într-o vreme-a amintirii

Tot mai caut urma iubirii...

There was a time, so long ago,
I searched for signs of love everywhere;
Now, in memory’s time, I go
Still seeking what love left me there...

Pe cât este de frumoasă

İubirea din amintire,

Pe-atât este de duioasă

Amintirea de iubire...

As beautiful as memories make
The love that once we used to share,
So tender is, for old love’s sake,
The memory still lingering there.

– Trece timpu fără milă...

A sosit vremea-nserării ;

Ce ne-a mai rămas, copilă,

Din iubirea Primăverii ?

– Time passes on without a care...
The evening hour is drawing near;
What still remains for us to share,
My girl, from Springtime love so dear?

Cum vin norii, nor cu nor,

Vin și doruri, dor cu dor ;

Vin și se duc, ceas de ceas,

Drag cu drag din ce-a rămas...

As clouds appear, cloud by cloud,
Come longings too, a heavy crowd;
They come and go, hour by hour,
Love by love, with fading power...

Vraja dintâi a iubirii

Pieri-n roua dimineții;

Însă stropii amintirii

Mai sclipesc prin pâcla ceții...

The first enchantment love had spun
Dissolved in morning’s pearly dew;
Yet drops of memory still run,
And sparkle through the mist anew...

Prin izvoare munții plâng

Râuri de lacrimi spre mări ;

Când iubirile se frâng,

Le duce vânt peste zări^***

Through springs the crying mountains weep
Great rivers down into the deep;
When lovers break their binding ties,
The wind blows them to distant skies^***

Pășeam în lume, ispitit de șoapte,

În dimineața Primăverii de-altădată;

Din lungul drum al zilei către noapte...

Mi-a mai rămas doar seara colorată !

I walked the world, by whispers led,
In mornings when my Spring was new;
Along the day's long path I tread...
I'll keep this evening's colored hue!

Un dor mă frământă

Și nu îmi dă pace

Când tăcerea cântă

Și  i u b i r e a  tace.

A longing haunts my breast
And grants my heart no peace,
When Silence sings unrest,
And Love’s own accents cease.

Trece gându spre romanță...

Sufletu-ncepe-a se teme !?

Spațiu devine distanță ...

Și timpu devine vreme.

My thought now drifts toward romance;
My soul begins to quake with fear;
The space between becomes distance,
And Time becomes the passing years.

Trece vremea și nu știu...

E devreme ? E târziu ?

Mă întreb din vreme-n vreme:

E târziu ? E prea devreme ?

Time passes; still I cannot know:
Is it early? Is it late?
From time to time I wonder so:
Too late—or far too soon my fate?

Trece clipă după clipă,

Zi de zi și an de an...

Trece vremea în risipă,

Furându-mi din ce mai am..

Each moment follows moments past,
Day after day and year by year;
Time runs to waste and hurries past,
And steals away what I hold dear...

Coboară apa, coboară ,,,

O atrage - abisu mării !

Zboară viața, mereu zboară...

O atrage mreaja zării ¡?

Downward fall the waters, ever,
Drawn to ocean’s chasm deep;
Life flies onward, ceasing never,
Snared where far horizons sweep!

Cât mai am speranțe și mai am ispite,

Am sete de viață și-n vremi vitregite ;

Cât în suflet doruri încă mai pândesc,

Amintiri - dorinţe mi se împletesc .,.

While hopes remain and lures invite,
I thirst for life through seasons’ spite;
While longings in my soul still pine,
Desire and memory intertwine.

Caut mereu timpu pierdut,

De la munte pân' la mare;

De  la întâiul  s ă r u t,

Pân' la tăcerile tale .

Still do I seek the time I lost,
From mountain crest to ocean shore;
From our first kiss, whate’er the cost,
To all thy silences once more.

Îți răscolesc amintirea

İubirii de altădată;

Îți ofer iar ”fericirea”

Ca să o mai uiți o dată.

I stir within thy memory
The love we knew in days of yore;
Again I offer ”joy” to thee,
That thou mayst forget it once more.

Pe parcursu vieții mele

Dincolo de Lună, Soare,

Am hoinărit printre stele***

Voi fi și stea căzătoare !?

Throughout the journey of my days,
Beyond fair Luna and the Sun,
I roamed where starry pathways blaze***—
Shall I fall too, when life is done ?

Pe al mării val,

Cândva bravă,

O navă, spre mal,

A ajuns epavă .

The ship once brave,
Upon the wave,
Came toward the strand—
A wreck on land.

Când pe apă, când pe vânt,

Toate trec în amintire;

Veșnicie - i pe Pământ

Doar în clipa de iubire !

Now borne by water, now through air,
All things become remembrance there;
On Earth, eternity may live
In but the moment Love can give!

Timpu m-a-nălțat,

Timpu mă doboară;

Clipe-vrajă de-altădat,

Clipe ce încep să doară...

Time raised me high; Time brings me low;
Those magic moments long ago—
Once full of wonder, warm and bright—
Now turn to pain in deepening night...

În clipe dragi de altădată,

Credeam că toate-s veșnicii...

Dar cu credința-mi înșelată,

Unde mă duc când nu mai vii ?

In dearest hours of days gone by,
I dreamed that all would ever be;
But, faith deceived, where wander I,
When thou no more will come to me?

Frumosul cer albastru al zilelor de ieri

Și calda amintire a clipelor trecute ...

Se pierd în plânsul ploii și-n vânt ca adieri

Spre mările uitării¹⁵, pe valurile mute ;;;

The lovely azure sky of days gone past,
And warm remembrance of the hours that died,
Are lost in weeping rain and winds at last,
Toward seas of Lethe¹⁵, on the silent tide...

‒ Codruțule, pentru tine,

Vreme trece, vreme vine...

Pe când vremea pentru mine,

Numai trece... nu mai vine ! ¹⁶

‒ Your time, my Forest, comes and goes,
And every season round thee flows;
But mine, alas, goes evermore—
It passes, and returns no more! ¹⁶

Trec zile fără răgaz...

Și niciuna nu rămâne ;

‒ Dragă İeri, revino azi !

‒ Dragă Azi, rămâi și Mâine!

The days fly on without delay,
And not a single one will stay;
‒ Dear Yesterday, return today!
‒ Dear Today, through Morrow stay!

Am uitat ce-am făcut mâine !?

Mă gândesc ce-oi face ieri;

Trece timpu peste mine,

Cu uitări și cu tăceri...

I forget what I did tomorrow,
I ponder what I’ll do yesterday;
Time passes over me with sorrow,
With silence and forgetting on the way...

Răstignit în timp prezent,

Două lucruri tare dor:

Regretu pentru trecut

Și teama de viitor !?

Upon the Present’s cross I lie,
And two deep wounds still pierce me through:
Regret for all the days gone by,
And fear of Future ever new!

Înainte - i cu ce rost ?

Vreau să uit ce-o fi, ce este,

Și să mă-ntorc prin poveste

Către ceea ce a fost ...

What purpose serves the road ahead?
I’d lose what is, what yet may be,
And through the tale turn back instead
Toward all that once belonged to me...

De-o vreme am ce n-aveam altădată...

Și le cam pierd pe cele ce le-aveam;

Mă doare-aici, mă doare-n partea-ailaltă,

Și-nfățișarea mi se schimbă an de an ...

Of late I have what once I never knew,
And lose, alas, the gifts I had before;
Here aches one side, and there the other too,
And year by year I know my face no more...

Doamne, tânăr când eram

Îmi părea că totu-i sfânt !

Aveam ce-acum nu mai am

Și eram ce nu mai sânt ...

O Lord, when youth and I were one,
All things seemed holy unto me;
I had what's now no more and gone,
And was what I no more can be...

Mă desfrunzesc și drumu-i greu;

Plătind al vremii cost,

Mă-ntreb adesea dacă-s eu

Acela care - am fost ! ? .

I am unleafing; hard the road,
I pay the heavy toll of Time,
And ask beneath this aging load:
Am I still the man of youthful prime!?

Perplex, cu mintea mirată,

Nu știu cum am făcut saltu:

Doamne,-s eu cel de-altădată,

Ori cel de - altădată - i altu ?

Perplexed, bewildered, I still stare,
Unsure how I have made the leap:
Am I the man who once stood there,
Or is that former self asleep?

Timpu e și cumsecade,

Nu mă-mbătrânește-abrupt;

Îmi arată cum se cade,

Ușurel, pe drumu rupt !.

Yet Time is also kind and slow,
It does not age me in a rush;
It shows me gently where to go,
Along the broken road through hush!.

De-ar ști drumu să vorbească

Și Luna să povestească...

Câți pași bate călătoru,

Câte doruri naște doru !

If but the road could learn to speak,
And from Luna tales we seek...
How many steps a traveler takes,
How many longings longing makes!

Ca-n vis, într-o dimineață,

Pentru prima oară-n viață,

Am pierdut copilăria;

Și cu ea și veșnicia.

As in a dream, one morning bright,
For the first time, to my affright,
I lost my childhood wild and free,
And with it yet... eternity.

– În suflet, copilărie,

Să-mi rămâi ca altădată;

Să mai simt, cu bucurie,

Povestea cu-”A fost odată...”

– Oh childhood, deep within my soul,
Remain as once you made me whole;
So I may feel, with joy sublime,
The story of "Once on a time"...

Mă cert cu timpu, mă cert

Că mă duce-n punct incert;

Dar cât nu-i un punct defunct,

Mai încerc să-l pun... la punct !

I fight with time, I fight and chide
Because it leads to paths unknown;
But while it has not yet expired,
I try to set it straight, alone!

Zboară timpu cu grăbire...

Și-mi schimbă, prin adiere,

Zâmbet, bucurii, iubire...

Cu oftat, tristeți... tăcere.

Time flies onward, hurried, fleet...
And changes with its passing air
My smile, my joys, love once so sweet,
To sighs and sorrow... silence bare.

Anii trec ca apa,,,

Anii trec ca vântu...

Nu mai cânta harpa...

Și-i ca fumu gându...

Years pass by like water’s flow,,,
Years pass swiftly as the wind...
Silent now the harp strings grow;
Smoke-like drifts my weary mind...

Timpu trece an de an...

Mult din timp am irosit;

Însă  v r e m e a  a  sosit

Să am timp când nu-l mai am.

Time is passing, year by year...
Much of it I cast away;
Yet the hour is drawing near,
To find time when none will stay.

Timpu trece, eu aștept;

Dar ce-aștept nu știu !?

Însă pentru tot ce-i viu,

Că →TRECE, E CERT←

Time is passing; still I wait,
Though for what I cannot say!?
Yet all living shares one fate:
IT WILL PASS AND FADE AWAY.

Ceasu vechi întruna bate...

Vremea trece, tot mai multă;

Pân' la mine tot străbate

Timpu ce mă tot insultă...

The old clock strikes without a rest...
Time keeps passing, stroke by stroke;
Till it reaches me, a guest,
With each tick a mocking joke...

Doamne, fii mărinimos,

Te rog să îmi alungi chinu!

Să îmbătrânesc frumos,

Cum îmbătrânește vinu ¡

O Lord, be generous and kind,
I pray Thee, ease this pain of mine;
Let me grow old in form refined,
As noble wine grows old and fine!

Tinerețea mi-a plecat...

Dar eu tot o mai iubesc;

Doamne, tare-s ne’mpăcat:

Nu-i păcat să-mbătrânesc ?

My youth has left and gone away...
Yet still I love it, nonetheless;
O Lord, I ask in my dismay:
Is growing old no sin to confess?

Cu voință de yoghin,

Pot trece chin după chin...

Doar c-un chin mă chinuesc:

Chinu  că  î m b ă t r â n e s c !

With the strong will a yogi knows,
I can pass through all painful throes...
But just one torment makes me rage:
The bitter pain that I must age!

Din fotografii răzlețe,

Mai străbat, ca amintire,

Zâmbetele de pe fețe

Luminate de iubire...

From scattered photographs of old,
Still shine, as memories draw near,
The smiles on faces once made gold
By love that lit another year...

Răsfoiesc câte-un album

Cu chipuri de altădată

Și cu chipu-mi de acum;

Doamne, timpu nu mă iartă !

I leaf through albums, page by page,
Past faces rise from long ago;
Beside them mine, now marked by age—
O Lord, Time shows no mercy so!

Toamna, ca să mă dezmierde,

Îmi spune prin frunza sa :

İubirea se poate pierde

Dar nu se poate uita...

To soothe my heart, the Autumn tries,
And through its leaf it tells me so:
That love can perish, fade, and die,
But it can never let you go...

Ce frumoasă erai viață,

Când eram tânăr odată!

Aveam doar Iubirea-n față;

Rana vremii ? Niciodată !

O Life, how beautiful and bright,
When I was young, in days gone by!
Then only Love was in my sight;
Time’s wound? It never caught my eye!

Tinerețe, cauți İubirea

Cum caută floarea lumina;

Bătrânețe, amintirea

Îți luminează grădina ¡

O Youth, you seek Love’s glowing light,
As flowers seek the Sun above;
O Age, remembrance makes you bright,
And lights your garden up with love!

Viața ce mi-a mai rămas

E scurtă, e neștiută ;

Caut ieșirea din impas

Retrăind viața trecută...

The life that still remains to me
Is short, unknown, a fading track;
I seek escape, and hope to be
Reliving all my old life back...

Să uit, câte-am vrut

Și nu am putut !..

Câte-aș vrea să-mi amintesc

Și nu reușesc !

So much I wished to lose it all,
Yet found I never could succeed!..
So much I now would still recall,
Yet memory'll not meet my need!

Clipe visate ...

Clipe trăite ...

Clipe-amintite ...

Clipe... uitate ???

Moments of dreaming...
Moments of living...
Moments of remembering...
Moments of oblivion???

Retrăiesc copilăria,

Ea e al uitării leac;

Mă inundă cu magia

Altei lumi, dintr-un alt veac...

My childhood I relive once more—
Forgetting’s wound it helps me heal;
Its magic floods me to the core:
A vanished age, a world made real...

Urmez a vremii cărare,

Apa râului spre mare;

Ceas de ceas

Și pas cu pas...

I follow Time’s appointed way,
As river waters seek the sea;
Hour by hour, day by day,
And step by step it carries me...

Ca să nu-mi văd umbra,

Privesc înspre Soare ..¡

Ca să nu-mi văd urma,

Merg înspre uitare ?

To keep my shadow out of sight,
I turn and face the Sun’s full light;
To let my footprints fade away,
Toward oblivion do I stray?

Viața-mi e o lumânare

În ardere mută ¡

Să dea lumină mai multă,

Se arde mai tare ¡.

My life is but a candle bright,
That burns in silence, still;
To shed a fuller flood of light,
It burns with fiercer will.

Mă întorc neliniștit

La anii cei trecuți;

Pe fir de gând regăsit,

Pe urma pașilor pierduți...

Restless, I go back once more
To years that slipped from view;
Along the thought-thread found before,
Lost footsteps I pursue...

Vremurile-s tot mai triste;

Tinerețe, ai plecat ...

Dinspre zarea altei vârste

Te mai caut, înfiorat ..!

Times grow sadder, more austere;
Youth, you left me long ago...
From another age’s sphere,
Still I seek you, trembling so...!

Mai mă plimb din vreme-n vreme

Pe potecile pustii ;

De la iubirea devreme

La uitările târzii ...

From time to time I wander through
The empty pathways, hushed and gray;
From early love, still fresh with dew,
To late forgetting far away...

În tăcere și-așteptare,

İnima tot mai tresare;

Nu tace și nici nu uită

Când către iubiri se uită...

Silent, waiting, there I stay;
Still my heart leaps day by day.
It won’t hush and won’t forget
When it turns to loves once met...

Mă plimb pe munți, dealuri, lunci...

Ca în vremea de demult ;

Nimic nu e ca atunci !

Sau eu nu mai sunt !?

I roam through mountains, hills, and lea,
As once I roamed, so long ago;
Nothing is as it used to be—
Or have I changed? I do not know.

Nu-i ușor să trec ușor

Peste al dorului dor . . .

Da-i mai greu să trec de greu

Când nici eu nu mai sunt eu !?

Not lightly can I travel through
The longing born of longing’s sea;
But harder grows the path anew
When I no longer feel like me!?

Când iubire-n urmă lași,

Pe-o potecă fără pași,

O ascund umbrele serii

Și  tăcerile  u i t ă r i i !?

When you leave a love behind
On a path no steps can find,
Twilight shadows veil its trace,
Hushed oblivion claims the place!?

Văii blestemate

Îi seacă izvoru ;

İnimii uscate ...

Îi seacă și doru.

The cursed valley’s spring runs dry;
The withered heart, as years go by,
Feels even longing cease to flow—
No thirst, no ache, no afterglow.

Ce e ROD fără de DOR ?

Ce e DOR fără de ROD ?

Amintirile mă dor ,

Bătrânețile mă rod !¡ ¹⁷

What is FRUIT without a YEARNING?
What is YEARNING without FRUIT?
Memories keep aching, burning;
Age keeps gnawing at my root !¡ ¹⁷

Că am vrut, sau că n-am vrut,

Tinerețea mi - a trecut . . .

Vreau, nu vreau, vine tristețea

Că - mi trece și bătrânețea.

Whether I wished it or no,
Youth went by long years ago...
Wish it or not, the sorrow grows—
Even my old age now goes.

Cu TIMPU m-am tot luptat

De când mă tot desfrunzește;

Doamne, oare nu-i păcat

Că TIMPU nu-mbătrânește ?

With TIME I’ve struggled, year by year,
Since it keeps unleafing me;
Lord, is it not a sin severe
That TIME itself from age is free?

Îmi vin gânduri valuri-valuri

Și dispar mereu aiurea

La ale uitării maluri , , ,

Și desfrunzită-i pădurea !

My thoughts come wave on wave to me,
Then drift away and disappear
To shores of oblivion’s sea...
And forest stands unleafed and sere.

Alte ape-n vaduri curg

Deși aceleași ape par;

Altu-i sufletu-n amurg

Când luminile-i dispar

Other waters through fords flow,
Though the selfsame they appear;
At dusk, another soul I know,
As its lights all disappear.

În sufletu-mi sub zăvor,

Amintiri tot plâng și dor

În  t ă c e r i  neliniștite

Și în liniști răscolite !¡

Within my soul, beneath the lock,
Memories weep, ache, and knock
In restless silences confined,
And troubled stillness of the mind!¡

Mereu m-am grăbit

Să fiu fericit ;

Și m-am trezit

D e s f r u n z i t .

I hurried so
Toward joy ahead;
Then woke—and lo,
U n l e a f e d  instead.

Adeseori mai fac saltu

Către vremuri ce s-au dus;

Oare-s eu? Sau eu îs altu,

Legii timpului supus ?

Often still I leap in mind
Toward the times that slipped from view;
Am I still the self I find,
Or has Time remade me new?

Vin vremuri să îmi ascundă

Luminile tinereții ;

Vin vremuri de mă inundă

Cu umbrele bătrâneții ...

Times will come to hide from sight,
All the lights of youth in me;
Times will come and flood my soul,
With old age shadows, endlessly...

Ale tinereții valuri ,,,

Duc ispita și păcatu;

Ale bătrâneții voaluri...

Nostalgia și oftatu !¡

Youth’s wild waves brought lure and sin,
Temptation, passion in their wake;
Old age’s veils now close me in—
Nostalgia, sighs, and ache!¡

Timpu-ascunde și doboară

Speranța la țărm ajunsă;

İnima timpu-l măsoară ,,,

Ecou stins în lume-ascunsă

Time conceals and strikes hope low,
Just as shore has come in view;
Still the heart counts Time’s slow flow,
Like an echo fading through.

Amintiri  îmi  iscă  g â n d u r i ...

Ca  și  m a r e a - n  frământare,

Când prin valuri, rânduri-rânduri,

Bate  țărmu - a  n e u i t a r e , , ,

Memories awaken thought,
Like the sea in restless roar,,,
Wave on wave, in rows are brought
To beat the Unforgetting shore,,,

Până la 50 de ani ...

Mi-am trăit viața, gândesc;

Între 50 și 100,

Aș vrea să mi-o retrăiesc...

Till fifty, so I now believe,
I lived my life from day to day;
From fifty on, I would relive
That life before it slips away...

Tot încerc să reaprind,

Din umbrele amintirii,

Iubiri de demult pierind

În negura rătăcirii . . .

I keep trying to relight,
From memory’s shadowed deep,
Loves long vanished out of sight,
Lost in mist where echoes sleep...

Uitarea  n-o  să-mi  înghețe

Amintiri din Vara vieții ;

Port acum la bătrânețe

Și po_vara tinereții ¡!

Forgetfulness will never freeze
Warm memories of Summer’s prime;
Now in old age I carry these—
Youth’s old burden through my time!¡

T i n e r e ț e a  efemeră

Cam demult m-a părăsit ;

Bătrânețea  îmi  d i g e r ă

Trupu-n Toamnă, desfrunzit...

My fleeting youth, a brief-lived guest,
Long since has left and gone away;
Old age consumes my body, dressed
In Autumn, unleafed day by day...

Vine timp din largu zării,

Câte - o clipă, iar și iar,

Precum valurile mării

İzbesc țărmu,,, și dispar

Time comes in from horizons wide,
Moment after moment more,
Like the waves of ocean tide,
Strike—and vanish on the shore.

Trec prin viață ca năuc !...

De-unde vin, unde mă duc?

Se - ndoaie semnu mirării !

Trece-n semnu întrebării ?

Through life I stumble, dazed and slow!...
From where I come, where do I go?
The exclamation mark bends low !
And turns into a question’s bow ?

Cărarea nu se mai vede,

Cântarea nu se aude,

Pădurea nu mai e verde

Și ce-am iubit se ascunde

The pathway now is lost from view,
The song is silent in the air;
The forest lost its verdant hue,
And what I loved is hiding there.

Clipa e scrumu risipei...

Tăcerea e scrumu clipei;

İar cenușa amintirii -

Scrum din flacăra iubirii .

The moment is the ash of waste;
Silence—the ash of moments past;
Memory—the ash we taste,
From love’s flame that could not last.

... Trece viața, curgător,

Ca un râu, val după val,,,

Din al muntelui izvor...

Până-n marea din aval.

Life passes on in flowing course,
Like a river, wave by wave,
From out the mountain’s springing source
Down to sea that waits as grave.

Gându și pașii mă plimbă

Prin viață... Dar cu ce rost,

Când va fi mereu se schimbă

În povestea cu ”A fost ... ” ?

My thoughts and footsteps carry me
Through life—but tell me, to what cause,
When every “what will someday be”
Becomes a tale of “Once it was”?

Mult e, Doamne, de atunci...

Din vremea de-am fost copil
 ¡
Hoinăream pe dealuri, lunci;;;

Trecut - au anii, tiptil . . .

So long, O Lord, since childhood’s day,
When hills and meadows called me free;
The years have tiptoed all away,
And slipped unnoticed past by me...

Prea-nsetat, sau prea flămând,

Poate - am uitat cum,

Poate - am uitat când,

Poate am uitat de ce rătăcesc pe drum!?

Too much thirst, or hunger’s spark,
Maybe I forgot the way,
Maybe I forgot the day,
Maybe I forgot why I wander in the dark!?

Îmi trece anu ca luna,

Și luna ca săptămâna;

Săptămâna ca și ziua,

Și ziua, cum e furtuna.

My year goes by as months once flew,
A month as quickly as a week;
A week becomes one day or two,
A day—a storm too fast to speak.

Copilăria nu dispare,

Încearcă să se ascundă;

La bătrânețe reapare

Pe alte lungimi de undă...

Childhood never dies away;
With time it only goes to hide;
In old age it comes back to stay,
Upon another wavelength’s tide...

Amintire cu - amintire,

Viața mi-o reconstruiesc...

Meșteru Manole-mi zice

Și iubirea-mi s-o zidesc.¹¹

Memory upon memory,
I reconstruct my life anew...
Master Manole counsels me
To build my love within it too.¹¹

Durerea rămasă-n cuget,

Durere-i din amintire,,,

Durerea rămasă-n suflet,

E durerea din iubire...

The pain that lingers in the mind,
Is but the pain memory leaves;
The pain within the soul confined,
Is pain that love forever weaves...

Cum e, Doamne, când nu vezi

Culorile  flo-ri-lor ?

Cum e Doamne când n-auzi

Cântarea pă-să-ri-lor ?

How is it, Lord, when eyes grow blind
To all the colors flowers wear?
How is it, Lord, when ears can't find
The songs that birds release to air?

Departe... de vuietul din lume,

În liniștea umplând văzduhul,

Mă recompun ca-n vechi albume,

Neatins, senin, să-mi ușurez năduful...

Far from the clamor of the world,
In stillness filling all the air,
As in old albums, I’m restored—
Untouched, serene, to ease my care...

Ce-i frumos mi s-a ascuns,

Ce-i urât mi se arată !¡

Ce am fost și ce-am ajuns,

Astăzi, din ce-am fost odată !?

All that’s beautiful now hides,
All that’s ugly meets my gaze;
What I was, what now abides—
What remains from former days?!

Timpu-mi fuge ca un nor,

Zile trec și ani dispar ;

Câte-o clipă-i un izvor,

Alta-i jaru fără jar.

My time flees on cloudy course,
Days pass by and years expire;
Each brief moment is a source,
Another—ember without fire.

Pe  cărările  u i t ă r i i . . .

Cine-am fost și cine sânt ?

Gânduri albe, ca și norii,

Duse-s toate-n cer de vânt ;;;

On oblivion’s paths I stray...
Who was I, and who am I?
My cloud thoughts are swept away
By the winds across the sky;;;

Câte poteci am bătut

Pe munți, dealuri, văi și lunci !

Multe-n ceață-au dispărut ●

Puține-s ca și atunci .

How many pathways did I trace
O'er mountains, valleys, hills, and green!
So many vanished into space,
So few remain as once were seen.

Plătesc bir la bătrânețe

Pentru multele păcate

Făptuite - n tinerețe

Prin ispite (ne)curate !?

I pay old age its bitter toll
For many sins of youth gone by,
Committed when temptation stole
Through pure—or impure—lures nearby!?

Tinerețe, tinerețe ...

Tot mai bat la-nchisa-ți poartă

Și acum la bătrânețe,

Dus de_vreme, dus de soartă ...

Youth, O Youth of vanished years,
Still I knock upon your gate;
Even old, through sighs and tears,
Borne by time and borne by fate...

Parcă văd vremea cum vine

Cu tinerețea hai-hui ,,,

Ascult cum trece-n suspine...

Și, deodată, simt că nu-i

I can almost see time fly,
With my youth still roaming free;
Hear it passing with a sigh—
Suddenly, it flies from me...

De la-nălțimea altei vârste,

Privesc în urmă-nfiorat...

Cum se perindă, sacadat,

Clipe vesele și triste ¡!¡!

From the height of ripened years,
I look backward, heart astir;
Joy and sorrow reappear,
Staccato, in a fleeting blur...

Cu vremea, în sus / în jos,

Și vinu îmbătrânește...

Devine mai prețios,

Sau mereu se oțetește ¡!

With the years, for good or ill,
Even wine grows older still;
It may grow more prized and fine,
Or to vinegar decline!

Tinerețe, tinerețe,

Trup voinic, minte necoaptă ¡!

Bătrânețe, bătrânețe,

Trup firav, minte-nțeleaptă !¡

Youth, O Youth—with body strong,
Mind still green and yet unwise!
Age, O Age—though strength is gone,
Wisdom ripens in the eyes!¡

Ridurile ce-s formate

De-ale vieții-adversități,

Nu mai pot fi camuflate

În oglindă, când te-arăți !?

Wrinkles traced by life’s long fight,
By adversities and years,
Can no longer hide from sight
When your mirror-self appears.

De ce nu-i ca dedemult ?

Câte-n lume mai au rost ?

Câte-or fi din câte sunt ?

Câte sunt din câte-au fost ?

Why is it not like long ago?
What matters in this world of cost?
How many of these things will grow?
How many are of what we lost?

– Zi-mi, suflete, cu ce rost

Mai tânjești după ce-a fost?

– Mai caut, prin vraja divină,

Să re-aprind acea lumină ¡

– Tell me, soul, why yearn once more
For all that long ago has gone?
– I seek through Heaven’s magic door
To light again that vanished dawn ¡

Uitarea - ascunde privirea ●

Un chip drag să nu-mi dispară,

Îi țin, zâmbind, amintirea,

Cu iubirea din cea vară ¡

Though blank oblivion blurs my sight,
Lest one dear face should disappear,
I hold its memory smiling bright,
With love from that Summer still near.

Frumusețea-i trecătoare...

Blândă, efemeră floare_***

Doar frumusețea din suflet

Stă mereu cu-al vieții umblet ¡¡¡

All outward beauty fades away...
A gentle flower, brief and bright...
But beauty in the soul will stay,
To walk through life’s unfolding light.

Către ceru luminos,

Mă tot rog, mă rog întruna,

Să îmbătrânesc frumos,

Cum îmbătrânește Luna...

Up to the bright and glowing sky,
I pray and pray, and do not cease,
That I may age as time goes by,
Just like Luna, in graceful peace...

Fie viața... cum ar fi,

Doar atunci îmbătrânesc,

Când speranța de-a trăi

O pierd și n-o mai găsesc.

Let life become... what it may be,
I only start to age and pine,
When hope to live departs from me,
Lost to a place I cannot find.

Sunt și bătrâneți frumoase,

Cu gânduri, doruri ușoare ;

Fericite sunt sub Soare

Vieți cu-apusuri luminoase !

There is a beauty found in aging years,
With gentle thoughts and longings free of tears;
Beneath the Sun, how happy is the flight
Of lives that finish in a sunset bright!

Râu liniștit curg spre mare,

Între tot mai joase maluri ≈

Deși am mai multă apă,,,

Am tot mai puține valuri ~~

A quiet river flowing to the sea,
Between the shores that flatten down for me;
Although my water grows in deep release,
My waves are fewer as I come to peace...

Să nu te chinui cu ce-a fost,

Să nu fi pradă timpului rebel,

Să nu i te supui, e fără rost;

Iubește înlăuntru, dincoace de el!..

Torment thy heart not with the past,
Nor fall to rebel Time a prey;
To yield to him is vain at last—
Love inwardly, beyond his sway!

Curge - a vieții apă vie,

Zi de zi și strop cu strop;;;

Cât mai e, cât să mai fie,

Drămuită - i  de  noroc !?

Life’s living water gently flows,
Day by day and drop by drop;
How much remains? Who ever knows?
Fortune tells it when to stop...

E un preț pentru iubire :

Clipe - aducând sărutare,

Trec în păcat de rodire ?

Despărțire și uitare ?.

For love there is a price that must be paid:
Do moments, in a kiss’s sweet embrace,
Turn into sin when fruit begins to trace?
A path to parting, to memory’s shade?.

.......................................................................

Va continua săptămâna viitoare cu ultimul capitol.

It will continue next week with the last chapter. 

 

GLOSAR / GLOSSARY

¹ Anotimpurile vieții: Primăvara, Vara, Toamna și Iarna (scrise cu majusculă) sunt considerate aici Anotimpurile vieții: Iubirea, Rodirea, Desfrunzirea și, respectiv, Înzăpezirea. Acestor Anotimpuri le sunt dedicate volumele de catrene LUNAtica IUBIRE, MIRABILA RODIRE, NOSTALGICA DESFRUNZIRE (posted on https://anitescu.blogspot.com/) și ALBA-NEAGRA-NTROIENIRE (in work).

¹ The Life Seasons—Spring, Summer, Autumn, and Winter (capitalized)—represent Love, Fruiting, Unleafing, and Snowfall, respectively. The volumes of quatrains LUNAtic LOVE, THE WONDROUS PATH TO LIFE, NOSTALGIC UNLEAFING (posted on https://anitescu.blogspot.com/) and CHIAROSCURO WINTERING are dedicated to these Seasons.

² PrimaVara și Vara, împreună, sunt aici Veri.

² In this volume, “Summers” may embrace both Spring and Summer, reflecting the Romanian word primă_vară (“first_summer”).

³ Zâna MARGARETA din LUNAtica IUBIRE.

³ The Fairy DAISY from LUNAtic LOVE.

⁴ Zâna Regina Nopții din LUNAtica IUBIRE.

⁴ The Fairy QUEEN OF THE NIGHT from LUNAtic LOVE.

⁵ Zâne bune; personaje feminine din mitologia populară românească, întruchipări mai ales ale bunătății și frumuseții. Figurativ: tinere foarte frumoase. Aici este subliniată și o trimitere către ELE, iubitele de demult.

⁵ Benevolent female figures from Romanian folk mythology, especially embodiments of goodness and beauty; figuratively, very beautiful young women. Here the word also echoes ELE (“THEM”), the beloved women of long ago.

⁶ După Mihai Eminescu, „La steaua”.

⁶ After Mihai Eminescu, “La steaua”.

⁷ Zâna NU-MĂ-UITA din LUNAtica IUBIRE.

⁷ The Fairy FORGET-ME-NOT from LUNAtic LOVE.

⁸ Zânele din LUNAtica IUBIRE: NU-MĂ-UITA, MARGARETA, FLOAREA- STEA.

⁸ The Fairies from LUNAtic LOVE: FORGET-ME-NOT, DAISY, STAR- FLOWER

⁹ Izvoarele Iubirii din Muntele Amintirii sunt descrise în volumul LUNAtica IUBIRE.

⁹ The Springs of Love from the Mountain of Memory are described in the volume LUNAtica LOVE.

¹⁰ După unul dintre catrenele poetului persan Omar Khayyam.

¹⁰ After one of the rubaiyat of the Persian poet Omar Khayyam.

¹¹ Legenda Meșterului Manole.

¹¹ The legend of Master Manole.

¹² Zâna FLOAREA-STEA din LUNAtica IUBIRE.

¹² The Fairy STAR- FLOWER from LUNAtic LOVE.

¹³ După Tudor Arghezi, „De ce-aș fi trist?”

¹³ After Tudor Arghezi, “De ce-aș fi trist?”

¹⁴ Visele sunt în timpu somnului; Visurile sunt în timpu zilei (visări).

¹⁴ Dreams or Night Dreams during the night; Daydreams during the day.

¹⁵ „Mările uitării” capătă prin „Seas of Lethe” o rezonanță clasică: în mitologia greacă, Lethe era râul uitării.

¹⁵ “Seas of Lethe” gives mările uitării a classical resonance: in Greek mythology, Lethe was the river of oblivion.

¹⁶ După Mihai Eminescu, „Revedere”.

¹⁶ After Mihai Eminescu, “Revedere”.

¹⁷ Româna împletește ROD—rod, roadă, împlinire—cu DOR—dor, tânjire—apoi transformă rod în verbul „mă rod”. Engleza nu poate reproduce toate cele trei sensuri prin aceleași litere inversate.

¹⁷ Romanian intertwines ROD—fruit, yield, fulfilment—with DOR—longing—then turns rod into the verb mă rod, “they gnaw at me.” English cannot reproduce all three meanings with the same reversed letters.

¹⁸ CLAR_OBSCURA ÎNTROIENIRE, în lucru.

¹⁸ CHIAROSCURO WINTERING, in work.