NOSTALGICA
DESFRUNZIRE
NOSTALGIC
UNLEAFING
A-ți
aminti, TOAMNA, înseamnă
a
privi
inima
cum
se
desfrunzește,
lăsând
Verile
să cadă înapoi pe pământ.
To
remember during AUTUMN
is
to watch the heart unleaf,
letting
the Summers fall back to earth.
Deci
a venit şi toamna cu palele-i tristeţi
Şi curg încete frunze
şi-s paşii mei înceţi,
Pe-arginturile minţii tresaltă
întrebări,
Cum joacă pe icoană lumini de lumânări.
(N.
Labiș)
And
so arrived my Autumn, with its somber sighs…
The leaves slowly
drift, as my own pacing dies;
Upon my silvered mind, questions
start to flare,
Like candlelight dancing
on icons in prayer.
(N.
Labiș)
PREFAȚĂ
NOSTALGICA
DESFRUNZIRE este al 3-lea volum din ANOTIMPURILE TRECERII 1,
după LUNAtica IUBIRE
(I) și MIRABILA RODIRE
(II). Ciclul va fi încheiat cu volumul CLAR_OBSCURA ÎNTROIENIRE (IV).
Catrenele
acestui volum confirmă că NOSTALGICA
DESFRUNZIRE nu este pur și simplu o carte despre
îmbătrânire și nici doar o carte a amintirilor.
Este o
meditație poetică asupra:
• anotimpurilor
ca oglinzi ale vieții interioare,
• persistenței dorului,
• supraviețuirii iubirii
prin memorie, vise și realitate,
• tensiunii dintre declinul
corporal și vitalitatea spirituală,
• și a
dorinței de a transforma chiar și mortalitatea în
frumusețe.
Poetul nu doar îndură
toamna; el învață să citească viața prin ea. Frunzele, bruma,
amurgul, zăpada și Pământul rotitor
devin toate embleme ale unei conștiințe care rămâne
tandră, alertă și imaginativă chiar și în timp ce se apropie de
ultimul său Anotimp.
Este întotdeauna atras de
două lumi: spre ceea ce a fost – prin dor, amintiri și vise, și
spre ceea ce va veni – prin griji și speranțe.
Cu toate acestea, „carpe diem” îl menține întotdeauna în
echilibru:
În TRECUT, sunt deprimat;
/ În VIITOR, sunt stresat; /
Trăirea
doar în PREZENT, / E un dulce compliment.
NOSTALGICA
DESFRUNZIRE evocă pierderea dulce-amăruie a trecutului –
la fel cum copacii își pierd frunzele toamna – simbolizând
trecerea timpului, memoria și durerea blândă a îmbătrânirii.
Oglindește conceptul poetic de „despărțire”, reflectând
asupra a ceea ce a fost, a ceea ce este pierdut și a modului în
care ducem mai departe momentele trecătoare.
Catrenele volumului redau
dimensiunile memoriei și pierderii:
• Metafora autumnală:
Frunzele care cad reprezintă verile dispărute, inocența tinerească
și inevitabilul marș al timpului.
• Dorul reflexiv:
Recunoașterea trecutului fără a încerca cu disperare să-l
recreezi, în schimb, așezându-te cu frumusețea liniștită a
memoriei.
• Greutatea creșterii:
Acceptarea faptului că tristețea și bucuria izvorăsc din aceeași
rădăcină pe măsură ce inima se maturizează.
PREFACE
NOSTALGIC
UNLEAFING
is the
third volume in
the PASSING SEASONS
cycle, after LUNAtic
LOVE (I) and THE
WONDROUS PATH TO LIFE
(II). The cycle will conclude with the volume CHIAROSCURO
WINTERING (IV).
These
quatrains confirm that NOSTALGIC UNLEAFING is neither simply a
book about aging nor merely a book of memories. It is a poetic
meditation on:
• the
seasons as mirrors of inner life,
• the
persistence of longing,
• the
survival of love through memory, dreams, and reality,
• the
tension between bodily decline and spiritual vitality,
• the
wish to transform even mortality into beauty.
The poet
does not merely endure Autumn; he learns to read life
through it. Leaves, frost, dusk, snow, and the circling Earth become
emblems of a consciousness that remains tender, alert, and
imaginative even while approaching its final Season.
The
author is continually drawn toward two worlds: toward what
was—through longing, memory, and dreams—and toward what may
come—through the anxieties and hope. Yet
“carpe diem” repeatedly restores the balance:
In the
PAST, I am depressed;/ In the FUTURE, I am
stressed; Living only in the PRESENT
/ Is life’s sweetest compliment.
Nostalgic
Unleafing evokes the bittersweet shedding of the past, much as trees
shed their leaves in Autumn. It becomes a metaphor for passing time,
memory, and the gentle ache of growing older. It also suggests a
poetic parting: a reflection on what has been, what has been lost,
and how transient moments are carried forward.
These
quatrains envision the dimensions
of memory
and loss:
• The
Autumnal Metaphor: falling leaves stand for vanished summers,
youthful innocence, and the inevitable passage of time.
• Reflective
Longing: the past is acknowledged without a desperate attempt to
recreate it; instead, memory is contemplated in its quiet beauty.
• The
Weight of Growth: sorrow and sweetness spring from the same root as
the heart matures.
CUPRINS
/ CONTENTS
I. VARA PLEACĂ, TOAMNA
VINE
I.
SUMMER IS LEAVING, AUTUMN IS COMING
1. Amintiri din Vara abia
trecută
1.
Memories of the Summer Just Past
2. Dor de Vara plecată
2.
Longing for the Departed Summer
3. Primele semne ale
desfrunzirii
3. First Signs of Unleafing
II. PRIMĂVARA INVERSĂ
II.
REVERSE SPRING
1. Vară în Toamnă
1.
Summer in Autumn
2. Primăvară în Toamnă
2.
Spring in Autumn
3. Iarnă în Toamnă
3.
Winter in Autumn
III. TOAMNA PLEACĂ, IARNA
VINE
III. AUTUMN IS LEAVING, WINTER IS
COMING
1. Iluzii autumnale
1.
Autumnal Illusions
2. Lupta împotriva uitării
2.
The Struggle Against Forgetting
3. Poezia ca refugiu în
desfrunzire
3.
Poetry as a Refuge from Unleafing
........................................................................................
2. Lupta împotriva
uitării
2.
The Struggle Against Forgetting
Ce-a mai rămas din
iubiri,
Din visuri încă nescrise ?
Din iubiri doar
amintiri
Și din visuri numai vise 14...
What
remains of loves once known,
Of daydreams never brought to
light?
Loves leave memories alone,
Daydreams leave us
dreams by night14...
Încă văd, încă
aud,
Încă-mi simt obrazul ud
Din lacrimi de
amintiri,,,
Din trecutele iubiri ;;;
I still
can see, I still can hear,
Upon my cheek I feel a tear,
From
memories that softly start,,,
From older loves within my heart
;;;
... Nu te lasă amintirea
Ca
să poți uita iubirea;
Amintirea-n brațe-o strânge,
Și
iubirea nu se frânge !
...
Memory will not let love go,
Even when you would forget;
In
its arms it holds love so,
And love will not be broken yet!
Amintiri tot intră-n
umbră,
Amintiri tot intră-n ceață...
Și nu lasă nicio
urmă
Multe amintiri din viață
Memories
fade into shadow,
Memories fade into haze;
Many leave no
trace tomorrow
From our long-forgotten days.
Amintirile-s castele
Ridicate
din nisip ;
Dă marea uitării-n ele
Și nu rămâne nimic
Memories
are castles made
Out of sand beside the sea;
Oblivion’s
waves invade,
Till no trace is left to be.
– Ții minte-mbrățișarea
lungă
De parcă nu s-a terminat ?...
De ce uitarea ne-o
alungă,
Neîncetat, neîncetat ?...
Do you
recall that long embrace,
As though it never reached its
shore?...
Why does forgetting chase its trace,
Again,
again, forevermore?...
Trăiesc în nopți tot mai
lungi
İubiri ce-mi mai vin în vis ;
‒ Uitare, să nu
le-alungi ,
Că din rai cad în abis ¡!
In
lengthy nights I live once more
The loves that dreams to me
restore;
Oblivion, do not veil them all—
From Heaven to
the abyss I fall!
– Ca să-ți rup vălu
uitării,
M-aș recompune-n trecut ;
Și în umbrele -
nserării,
Ți-aș mai cere un sărut !
– To
tear oblivion’s veil away,
I’d weave my past to life
anew;
And in the evening shadows gray,
I’d ask one
further kiss of you!
Ți-am trimis cuvânt,
Freamătu
chemării...
Și-am primit prin vânt
T ă c e r e a u i
t ă r i i
I sent
thee my word,
My heart’s whispered calling;
Through winds
I but heard
Oblivion’s hush falling.
Soarele-n chindie
Începe
să doară;
Amintirea - nvie,
Uitarea omoară.
The Sun
at vesper hour
Begins to ache and smart;
Remembrance comes
to flower,
Oblivion slays the heart.
Alerg noaptea să te
prind,
Noapte stranie-a visării,
În brațe să te
cuprind,
S-alungăm bezna uitării...
I race
by night to capture thee,
Strange night of dreaming, veiled in
light;
To clasp thee close once more to me,
And drive
Oblivion from the night...
Urmele vremii-s pe față,
Din bucurii și tristeți ¡!
Cu nostalgii mă răsfață
Taina trecătoarei vieți !?.
Time has
traced upon my face
Both my joys and sorrows rife;
Nostalgia
soothes with tender grace
The secret of this fleeting life!?.
Tinerețea 'mi-e păstrată
'n
Povestea ”A fost odată...”
Poate n-o mai am în
umblet,
Însă mi-a rămas în suflet !¡
My youth
is kept and safely cast
In a story of the past...
Perhaps
it left my steps behind,
But in my soul it stays enshrined!¡
Tinerețea e-o poveste...
E
un vis, o amintire;;;
Cred că și astăzi mai este
Ca-n
”LUNAtica IUBIRE” !?
Our
youth is just a story told...
A dream in memory's soft glove
;;;
Perhaps it is, all time on hold,
As in the tale
"LUNAtic LOVE" !?
Am fost sortit ca izvor,
De
la munte către mare,
Un efemer călător
Pe a timpului
cărare ...
I was
destined like a spring,
From the mountains to the sea;
Briefly
borne on Time’s own wing,
A fleeting traveler to be...
İubiri apar și dispar
În
vise și-n amintiri;
Vise și-amintiri răsar
Din trecutele
iubiri...
Our
loves arise and disappear
In dreams and memories we hold;
While
dreams and memories appear
From love stories growing old.
De ce-s, Doamne,
osândit...
Păcatele tinereții
Să le ispășesc,
rănit,
Acu,-n anii bătrâneții ?
Why,
O Lord, must I atone
For the sins of youth gone by,
Wounded
now, in age alone,
As the years of old age fly?
Câte candele mai ard,
Câte
candele s-au stins
Din iubirile-mi de bard
Care, cândva,
s-au aprins ?
How many
candles burn tonight,
How many candles lost their flame
From
my past loves of bardic light,
Which once were kindled in your
name?
E ceață și plouă,
plouă...
Nu se mai aprinde focu;
Ajuns vechi la vreme
nouă,
Unde - mi e în lume locu ?
The fog
is thick, the rain comes down...
The fire will no longer
glow;
Grown old within a modern town,
Where is my way I
have to go?
Într-o vreme, mai
devreme,
Tot căutam iubirii semne...
Într-o vreme-a
amintirii
Tot mai caut urma iubirii...
There
was a time, so long ago,
I searched for signs of love
everywhere;
Now, in memory’s time, I go
Still seeking
what love left me there...
Pe cât este de
frumoasă
İubirea din amintire,
Pe-atât este de
duioasă
Amintirea de iubire...
As
beautiful as memories make
The love that once we used to
share,
So tender is, for old love’s sake,
The memory
still lingering there.
– Trece timpu fără
milă...
A sosit vremea-nserării ;
Ce ne-a mai rămas,
copilă,
Din iubirea Primăverii ?
– Time
passes on without a care...
The evening hour is drawing
near;
What still remains for us to share,
My girl, from
Springtime love so dear?
Cum vin norii, nor cu nor,
Vin
și doruri, dor cu dor ;
Vin și se duc, ceas de ceas,
Drag
cu drag din ce-a rămas...
As
clouds appear, cloud by cloud,
Come longings too, a heavy
crowd;
They come and go, hour by hour,
Love by love, with
fading power...
Vraja dintâi a
iubirii
Pieri-n roua dimineții;
Însă stropii
amintirii
Mai sclipesc prin pâcla ceții...
The
first enchantment love had spun
Dissolved in morning’s pearly
dew;
Yet drops of memory still run,
And sparkle through the
mist anew...
Prin izvoare munții
plâng
Râuri de lacrimi spre mări ;
Când iubirile se
frâng,
Le duce vânt peste zări***
Through
springs the crying mountains weep
Great rivers down into the
deep;
When lovers break their binding ties,
The wind blows
them to distant skies***
Pășeam în lume, ispitit de
șoapte,
În dimineața Primăverii de-altădată;
Din
lungul drum al zilei către noapte...
Mi-a mai rămas doar seara
colorată !
I walked
the world, by whispers led,
In mornings when my Spring was
new;
Along the day's long path I tread...
I'll keep this
evening's colored hue!
Un dor mă frământă
Și
nu îmi dă pace
Când tăcerea cântă
Și i u b i r e a tace.
A
longing haunts my breast
And grants my heart no peace,
When
Silence sings unrest,
And Love’s own accents cease.
Trece gându spre
romanță...
Sufletu-ncepe-a se teme !?
Spațiu devine
distanță ...
Și timpu devine vreme.
My
thought now drifts toward romance;
My soul begins to quake with
fear;
The space between becomes distance,
And Time becomes
the passing years.
Trece vremea și nu știu...
E
devreme ? E târziu ?
Mă întreb din vreme-n vreme:
E
târziu ? E prea devreme ?
Time
passes; still I cannot know:
Is it early? Is it late?
From
time to time I wonder so:
Too late—or far too soon my fate?
Trece clipă după clipă,
Zi
de zi și an de an...
Trece vremea în risipă,
Furându-mi
din ce mai am..
Each
moment follows moments past,
Day after day and year by
year;
Time runs to waste and hurries past,
And steals away
what I hold dear...
Coboară apa, coboară ,,,
O
atrage - abisu mării !
Zboară viața, mereu zboară...
O
atrage mreaja zării ¡?
Downward
fall the waters, ever,
Drawn to ocean’s chasm deep;
Life
flies onward, ceasing never,
Snared where far horizons sweep!
Cât mai am speranțe și mai
am ispite,
Am sete de viață și-n vremi vitregite ;
Cât
în suflet doruri încă mai pândesc,
Amintiri - dorinţe mi se
împletesc .,.
While
hopes remain and lures invite,
I thirst for life through
seasons’ spite;
While longings in my soul still pine,
Desire
and memory intertwine.
Caut mereu timpu pierdut,
De
la munte pân' la mare;
De la întâiul s ă r u t,
Pân'
la tăcerile tale .
Still do
I seek the time I lost,
From mountain crest to ocean shore;
From
our first kiss, whate’er the cost,
To all thy silences once
more.
Îți răscolesc
amintirea
İubirii de altădată;
Îți ofer iar
”fericirea”
Ca să o mai uiți o dată.
I stir
within thy memory
The love we knew in days of yore;
Again I
offer ”joy” to thee,
That thou mayst forget it once more.
Pe parcursu vieții
mele
Dincolo de Lună, Soare,
Am hoinărit printre
stele***
Voi fi și stea căzătoare !?
Throughout
the journey of my days,
Beyond fair Luna and the Sun,
I
roamed where starry pathways blaze***—
Shall I fall too, when
life is done ?
Pe al mării val,
Cândva
bravă,
O navă, spre mal,
A ajuns epavă .
The ship
once brave,
Upon the wave,
Came toward the strand—
A
wreck on land.
Când pe apă, când pe
vânt,
Toate trec în amintire;
Veșnicie - i pe
Pământ
Doar în clipa de iubire !
Now
borne by water, now through air,
All things become remembrance
there;
On Earth, eternity may live
In but the moment Love
can give!
Timpu m-a-nălțat,
Timpu
mă doboară;
Clipe-vrajă de-altădat,
Clipe ce încep să
doară...
Time
raised me high; Time brings me low;
Those magic moments long
ago—
Once full of wonder, warm and bright—
Now turn to
pain in deepening night...
În clipe dragi de
altădată,
Credeam că toate-s veșnicii...
Dar cu
credința-mi înșelată,
Unde mă duc când nu mai vii ?
In
dearest hours of days gone by,
I dreamed that all would ever
be;
But, faith deceived, where wander I,
When thou no more
will come to me?
Frumosul cer albastru al
zilelor de ieri
Și calda amintire a clipelor trecute ...
Se
pierd în plânsul ploii și-n vânt ca adieri
Spre mările
uitării15, pe valurile mute ;;;
The
lovely azure sky of days gone past,
And warm remembrance of the
hours that died,
Are lost in weeping rain and winds at
last,
Toward seas of Lethe15,
on the silent tide...
‒ Codruțule, pentru
tine,
Vreme trece, vreme vine...
Pe când vremea pentru
mine,
Numai trece... nu mai vine ! 16
‒ Your
time, my Forest, comes and goes,
And every season round thee
flows;
But mine, alas, goes evermore—
It passes, and
returns no more! 16
Trec zile fără răgaz...
Și
niciuna nu rămâne ;
‒ Dragă İeri, revino azi !
‒
Dragă Azi, rămâi și Mâine!
The days
fly on without delay,
And not a single one will stay;
‒
Dear Yesterday, return today!
‒ Dear Today,
through Morrow stay!
Am uitat ce-am făcut mâine
!?
Mă gândesc ce-oi face ieri;
Trece timpu peste mine,
Cu
uitări și cu tăceri...
I forget
what I did tomorrow,
I ponder what I’ll do yesterday;
Time
passes over me with sorrow,
With silence and forgetting on the
way...
Răstignit în timp
prezent,
Două lucruri tare dor:
Regretu pentru trecut
Și
teama de viitor !?
Upon the
Present’s cross I lie,
And two deep wounds still pierce me
through:
Regret for all the days gone by,
And fear of
Future ever new!
Înainte - i cu ce rost
?
Vreau să uit ce-o fi, ce este,
Și să mă-ntorc prin
poveste
Către ceea ce a fost ...
What
purpose serves the road ahead?
I’d lose what is, what yet may
be,
And through the tale turn back instead
Toward all that
once belonged to me...
De-o vreme am ce n-aveam
altădată...
Și le cam pierd pe cele ce le-aveam;
Mă
doare-aici, mă doare-n partea-ailaltă,
Și-nfățișarea mi se
schimbă an de an ...
Of late
I have what once I never knew,
And lose, alas, the gifts I had
before;
Here aches one side, and there the other too,
And
year by year I know my face no more...
Doamne, tânăr când eram
Îmi
părea că totu-i sfânt !
Aveam ce-acum nu mai am
Și eram
ce nu mai sânt ...
O Lord,
when youth and I were one,
All things seemed holy unto me;
I
had what's now no more and gone,
And was what I no more can
be...
Mă desfrunzesc și drumu-i
greu;
Plătind al vremii cost,
Mă-ntreb adesea dacă-s
eu
Acela care - am fost ! ? .
I am
unleafing; hard the road,
I pay the heavy toll of Time,
And
ask beneath this aging load:
Am I still the man of youthful
prime!?
Perplex, cu mintea mirată,
Nu
știu cum am făcut saltu:
Doamne,-s eu cel de-altădată,
Ori
cel de - altădată - i altu ?
Perplexed,
bewildered, I still stare,
Unsure how I have made the leap:
Am
I the man who once stood there,
Or is that former self asleep?
Timpu e și cumsecade,
Nu
mă-mbătrânește-abrupt;
Îmi arată cum se cade,
Ușurel,
pe drumu rupt !.
Yet Time
is also kind and slow,
It does not age me in a rush;
It
shows me gently where to go,
Along the broken road through
hush!.
De-ar ști drumu să
vorbească
Și Luna să povestească...
Câți pași bate
călătoru,
Câte doruri naște doru !
If but
the road could learn to speak,
And from Luna tales we
seek...
How many steps a traveler takes,
How many longings
longing makes!
Ca-n vis, într-o
dimineață,
Pentru prima oară-n viață,
Am pierdut
copilăria;
Și cu ea și veșnicia.
As in a
dream, one morning bright,
For the first time, to my affright,
I
lost my childhood wild and free,
And with it yet... eternity.
– În suflet,
copilărie,
Să-mi rămâi ca altădată;
Să mai simt, cu
bucurie,
Povestea cu-”A fost odată...”
– Oh
childhood, deep within my soul,
Remain as once you made me
whole;
So I may feel, with joy sublime,
The story of "Once
on a time"...
Mă cert cu timpu, mă cert
Că
mă duce-n punct incert;
Dar cât nu-i un punct defunct,
Mai
încerc să-l pun... la punct !
I fight
with time, I fight and chide
Because it leads to paths
unknown;
But while it has not yet expired,
I try to set it
straight, alone!
Zboară timpu cu
grăbire...
Și-mi schimbă, prin adiere,
Zâmbet, bucurii,
iubire...
Cu oftat, tristeți... tăcere.
Time
flies onward, hurried, fleet...
And changes with its passing
air
My smile, my joys, love once so sweet,
To sighs and
sorrow... silence bare.
Anii trec ca apa,,,
Anii
trec ca vântu...
Nu mai cânta harpa...
Și-i ca fumu
gându...
Years
pass by like water’s flow,,,
Years pass swiftly as the
wind...
Silent now the harp strings grow;
Smoke-like drifts
my weary mind...
Timpu trece an de an...
Mult
din timp am irosit;
Însă v r e m e a a sosit
Să am
timp când nu-l mai am.
Time is
passing, year by year...
Much of it I cast away;
Yet the
hour is drawing near,
To find time when none will stay.
Timpu trece, eu aștept;
Dar
ce-aștept nu știu !?
Însă pentru tot ce-i viu,
Că
→TRECE, E CERT←
Time is
passing; still I wait,
Though for what I cannot say!?
Yet
all living shares one fate:
IT WILL PASS AND FADE AWAY.
Ceasu vechi întruna
bate...
Vremea trece, tot mai multă;
Pân' la mine tot
străbate
Timpu ce mă tot insultă...
The old
clock strikes without a rest...
Time keeps passing, stroke by
stroke;
Till it reaches me, a guest,
With each tick a
mocking joke...
Doamne, fii mărinimos,
Te
rog să îmi alungi chinu!
Să îmbătrânesc frumos,
Cum
îmbătrânește vinu ¡
O
Lord, be generous and kind,
I pray Thee, ease this pain of
mine;
Let me grow old in form refined,
As noble wine grows
old and fine!
Tinerețea mi-a plecat...
Dar
eu tot o mai iubesc;
Doamne, tare-s ne’mpăcat:
Nu-i
păcat să-mbătrânesc ?
My youth
has left and gone away...
Yet still I love it, nonetheless;
O
Lord, I ask in my dismay:
Is growing old no sin to confess?
Cu voință de yoghin,
Pot
trece chin după chin...
Doar c-un chin mă chinuesc:
Chinu că î m b ă t r â n e s c !
With the
strong will a yogi knows,
I can pass through all painful
throes...
But just one torment makes me rage:
The bitter
pain that I must age!
Din fotografii răzlețe,
Mai
străbat, ca amintire,
Zâmbetele de pe fețe
Luminate de
iubire...
From
scattered photographs of old,
Still shine, as memories draw
near,
The smiles on faces once made gold
By love that lit
another year...
Răsfoiesc câte-un album
Cu
chipuri de altădată
Și cu chipu-mi de acum;
Doamne,
timpu nu mă iartă !
I leaf
through albums, page by page,
Past faces rise from long
ago;
Beside them mine, now marked by age—
O Lord, Time
shows no mercy so!
Toamna, ca să mă
dezmierde,
Îmi spune prin frunza sa :
İubirea se poate
pierde
Dar nu se poate uita...
To
soothe my heart, the Autumn tries,
And through its leaf it tells
me so:
That love can perish, fade, and die,
But it can
never let you go...
Ce frumoasă erai viață,
Când
eram tânăr odată!
Aveam doar Iubirea-n față;
Rana
vremii ? Niciodată !
O Life,
how beautiful and bright,
When I was young, in days gone
by!
Then only Love was in my sight;
Time’s wound? It
never caught my eye!
Tinerețe, cauți
İubirea
Cum caută floarea lumina;
Bătrânețe,
amintirea
Îți luminează grădina ¡
O Youth,
you seek Love’s glowing light,
As flowers seek the Sun
above;
O Age, remembrance makes you bright,
And lights your
garden up with love!
Viața ce mi-a mai rămas
E
scurtă, e neștiută ;
Caut ieșirea din impas
Retrăind
viața trecută...
The life
that still remains to me
Is short, unknown, a fading track;
I
seek escape, and hope to be
Reliving all my old life back...
Să uit, câte-am vrut
Și
nu am putut !..
Câte-aș vrea să-mi amintesc
Și nu
reușesc !
So much
I wished to lose it all,
Yet found I never could succeed!..
So
much I now would still recall,
Yet memory'll not meet my need!
Clipe visate ...
Clipe
trăite ...
Clipe-amintite ...
Clipe... uitate ???
Moments
of dreaming...
Moments of living...
Moments of
remembering...
Moments of oblivion???
Retrăiesc copilăria,
Ea
e al uitării leac;
Mă inundă cu magia
Altei lumi,
dintr-un alt veac...
My
childhood I relive once more—
Forgetting’s wound it helps me
heal;
Its magic floods me to the core:
A vanished age, a
world made real...
Urmez a vremii cărare,
Apa
râului spre mare;
Ceas de ceas
Și pas cu pas...
I follow
Time’s appointed way,
As river waters seek the sea;
Hour
by hour, day by day,
And step by step it carries me...
Ca să nu-mi văd
umbra,
Privesc înspre Soare ..¡
Ca să nu-mi văd
urma,
Merg înspre uitare ?
To keep
my shadow out of sight,
I turn and face the Sun’s full
light;
To let my footprints fade away,
Toward oblivion do I
stray?
Viața-mi e o lumânare
În
ardere mută ¡
Să dea lumină mai multă,
Se arde mai
tare ¡.
My life
is but a candle bright,
That burns in silence, still;
To
shed a fuller flood of light,
It burns with fiercer will.
Mă întorc neliniștit
La
anii cei trecuți;
Pe fir de gând regăsit,
Pe urma
pașilor pierduți...
Restless,
I go back once more
To years that slipped from view;
Along
the thought-thread found before,
Lost footsteps I pursue...
Vremurile-s tot mai triste;
Tinerețe, ai plecat ...
Dinspre zarea altei vârste
Te mai
caut, înfiorat ..!
Times
grow sadder, more austere;
Youth, you left me long
ago...
From another age’s sphere,
Still I seek you,
trembling so...!
Mai mă plimb din vreme-n
vreme
Pe potecile pustii ;
De la iubirea devreme
La
uitările târzii ...
From
time to time I wander through
The empty pathways, hushed and
gray;
From early love, still fresh with dew,
To late
forgetting far away...
În tăcere
și-așteptare,
İnima tot mai tresare;
Nu tace și nici nu
uită
Când către iubiri se uită...
Silent,
waiting, there I stay;
Still my heart leaps day by day.
It
won’t hush and won’t forget
When it turns to loves once
met...
Mă plimb pe munți, dealuri,
lunci...
Ca în vremea de demult ;
Nimic nu e ca atunci
!
Sau eu nu mai sunt !?
I roam
through mountains, hills, and lea,
As once I roamed, so long
ago;
Nothing is as it used to be—
Or have I changed? I do
not know.
Nu-i ușor să trec ușor
Peste
al dorului dor . . .
Da-i mai greu să trec de greu
Când
nici eu nu mai sunt eu !?
Not
lightly can I travel through
The longing born of longing’s
sea;
But harder grows the path anew
When I no longer feel
like me!?
Când iubire-n urmă
lași,
Pe-o potecă fără pași,
O ascund umbrele serii
Și tăcerile u i t ă r i i !?
When you
leave a love behind
On a path no steps can find,
Twilight
shadows veil its trace,
Hushed oblivion claims the place!?
Văii blestemate
Îi
seacă izvoru ;
İnimii uscate ...
Îi seacă și doru.
The
cursed valley’s spring runs dry;
The withered heart, as years
go by,
Feels even longing cease to flow—
No thirst, no
ache, no afterglow.
Ce e ROD fără de DOR ?
Ce
e DOR fără de ROD ?
Amintirile mă dor ,
Bătrânețile
mă rod !¡ 17
What
is FRUIT without a YEARNING?
What is YEARNING without
FRUIT?
Memories keep aching, burning;
Age keeps gnawing at
my root !¡ 17
Că am vrut, sau că n-am
vrut,
Tinerețea mi - a trecut . . .
Vreau, nu vreau,
vine tristețea
Că - mi trece și bătrânețea.
Whether
I wished it or no,
Youth went by long years ago...
Wish it
or not, the sorrow grows—
Even my old age now goes.
Cu TIMPU m-am tot luptat
De
când mă tot desfrunzește;
Doamne, oare nu-i păcat
Că
TIMPU nu-mbătrânește ?
With
TIME I’ve struggled, year by year,
Since it keeps unleafing
me;
Lord, is it not a sin severe
That TIME itself from
age is free?
Îmi vin gânduri
valuri-valuri
Și dispar mereu aiurea
La ale uitării
maluri , , ,
Și desfrunzită-i pădurea !
My
thoughts come wave on wave to me,
Then drift away and
disappear
To shores of oblivion’s sea...
And forest
stands unleafed and sere.
Alte ape-n vaduri curg
Deși
aceleași ape par;
Altu-i sufletu-n amurg
Când luminile-i
dispar
Other
waters through fords flow,
Though the selfsame they appear;
At
dusk, another soul I know,
As its lights all disappear.
În sufletu-mi sub
zăvor,
Amintiri tot plâng și dor
În t ă c e r i neliniștite
Și în liniști răscolite !¡
Within
my soul, beneath the lock,
Memories weep, ache, and knock
In
restless silences confined,
And troubled stillness of the mind!¡
Mereu m-am grăbit
Să
fiu fericit ;
Și m-am trezit
D e s f r u n z i t .
I
hurried so
Toward joy ahead;
Then woke—and lo,
U n
l e a f e d instead.
Adeseori mai fac saltu
Către
vremuri ce s-au dus;
Oare-s eu? Sau eu îs altu,
Legii
timpului supus ?
Often
still I leap in mind
Toward the times that slipped from view;
Am
I still the self I find,
Or has Time remade me new?
Vin vremuri să îmi
ascundă
Luminile tinereții ;
Vin vremuri de mă inundă
Cu
umbrele bătrâneții ...
Times
will come to hide from sight,
All the lights of youth in
me;
Times will come and flood my soul,
With old age
shadows, endlessly...
Ale tinereții valuri ,,,
Duc
ispita și păcatu;
Ale bătrâneții voaluri...
Nostalgia
și oftatu !¡
Youth’s
wild waves brought lure and sin,
Temptation, passion in their
wake;
Old age’s veils now close me in—
Nostalgia,
sighs, and ache!¡
Timpu-ascunde și
doboară
Speranța la țărm ajunsă;
İnima timpu-l
măsoară ,,,
Ecou stins în lume-ascunsă
Time
conceals and strikes hope low,
Just as shore has come in
view;
Still the heart counts Time’s slow flow,
Like an
echo fading through.
Amintiri îmi iscă g â n
d u r i ...
Ca și m a r e a - n frământare,
Când
prin valuri, rânduri-rânduri,
Bate țărmu - a n e u i t a r
e , , ,
Memories
awaken thought,
Like the sea in restless roar,,,
Wave on
wave, in rows are brought
To beat the Unforgetting shore,,,
Până la 50 de ani ...
Mi-am
trăit viața, gândesc;
Între 50 și 100,
Aș vrea să
mi-o retrăiesc...
Till
fifty, so I now believe,
I lived my life from day to day;
From
fifty on, I would relive
That life before it slips away...
Tot încerc să reaprind,
Din
umbrele amintirii,
Iubiri de demult pierind
În negura
rătăcirii . . .
I keep
trying to relight,
From memory’s shadowed deep,
Loves
long vanished out of sight,
Lost in mist where echoes sleep...
Uitarea n-o să-mi înghețe
Amintiri din Vara vieții ;
Port acum la
bătrânețe
Și po_vara tinereții ¡!
Forgetfulness
will never freeze
Warm memories of Summer’s prime;
Now in
old age I carry these—
Youth’s old burden through my time!¡
T i n e r e ț e a efemeră
Cam demult m-a părăsit ;
Bătrânețea îmi d
i g e r ă
Trupu-n Toamnă, desfrunzit...
My
fleeting youth, a brief-lived guest,
Long since has left and
gone away;
Old age consumes my body, dressed
In Autumn,
unleafed day by day...
Vine timp din largu
zării,
Câte - o clipă, iar și iar,
Precum valurile
mării
İzbesc țărmu,,, și dispar
Time
comes in from horizons wide,
Moment after moment more,
Like
the waves of ocean tide,
Strike—and vanish on the shore.
Trec prin viață ca năuc
!...
De-unde vin, unde mă duc?
Se - ndoaie semnu
mirării !
Trece-n semnu întrebării ?
Through
life I stumble, dazed and slow!...
From where I come, where do I
go?
The exclamation mark bends low !
And turns into a
question’s bow ?
Cărarea nu se mai
vede,
Cântarea nu se aude,
Pădurea nu mai e verde
Și
ce-am iubit se ascunde
The
pathway now is lost from view,
The song is silent in the
air;
The forest lost its verdant hue,
And what I loved is
hiding there.
Clipa e scrumu
risipei...
Tăcerea e scrumu clipei;
İar cenușa amintirii
-
Scrum din flacăra iubirii .
The
moment is the ash of waste;
Silence—the ash of moments
past;
Memory—the ash we taste,
From love’s flame that
could not last.
... Trece viața, curgător,
Ca
un râu, val după val,,,
Din al muntelui izvor...
Până-n
marea din aval.
Life
passes on in flowing course,
Like a river, wave by wave,
From
out the mountain’s springing source
Down to sea that waits as
grave.
Gându și pașii mă
plimbă
Prin viață... Dar cu ce rost,
Când va fi
mereu se schimbă
În povestea cu ”A fost ... ” ?
My
thoughts and footsteps carry me
Through life—but tell me, to
what cause,
When every “what will someday be”
Becomes a
tale of “Once it was”?
Mult e, Doamne, de
atunci...
Din vremea de-am fost copil
¡
Hoinăream pe
dealuri, lunci;;;
Trecut - au anii, tiptil . . .
So long,
O Lord, since childhood’s day,
When hills and meadows called
me free;
The years have tiptoed all away,
And slipped
unnoticed past by me...
Prea-nsetat, sau prea
flămând,
Poate - am uitat cum,
Poate - am uitat
când,
Poate am uitat de ce rătăcesc pe drum!?
Too much
thirst, or hunger’s spark,
Maybe I forgot the way,
Maybe
I forgot the day,
Maybe I forgot why I wander in the dark!?
Îmi trece anu ca luna,
Și
luna ca săptămâna;
Săptămâna ca și ziua,
Și ziua,
cum e furtuna.
My year
goes by as months once flew,
A month as quickly as a week;
A
week becomes one day or two,
A day—a storm too fast to speak.
Copilăria nu dispare,
Încearcă să se ascundă;
La bătrânețe reapare
Pe alte
lungimi de undă...
Childhood
never dies away;
With time it only goes to hide;
In old age
it comes back to stay,
Upon another wavelength’s tide...
Amintire cu - amintire,
Viața
mi-o reconstruiesc...
Meșteru Manole-mi zice
Și
iubirea-mi s-o zidesc.11
Memory
upon memory,
I reconstruct my life anew...
Master
Manole
counsels me
To build my love within it too.11
Durerea rămasă-n
cuget,
Durere-i din amintire,,,
Durerea rămasă-n
suflet,
E durerea din iubire...
The pain
that lingers in the mind,
Is but the pain memory leaves;
The
pain within the soul confined,
Is pain that love forever
weaves...
Cum e, Doamne, când nu
vezi
Culorile flo-ri-lor ?
Cum e Doamne când
n-auzi
Cântarea pă-să-ri-lor ?
How is
it, Lord, when eyes grow blind
To all the colors flowers
wear?
How is it, Lord, when ears can't find
The songs that
birds release to air?
Departe... de vuietul din
lume,
În liniștea umplând văzduhul,
Mă recompun ca-n
vechi albume,
Neatins, senin, să-mi ușurez năduful...
Far from
the clamor of the world,
In stillness filling all the air,
As
in old albums, I’m restored—
Untouched, serene, to ease my
care...
Ce-i frumos mi s-a
ascuns,
Ce-i urât mi se arată !¡
Ce am fost și ce-am
ajuns,
Astăzi, din ce-am fost odată !?
All
that’s beautiful now hides,
All that’s ugly meets my
gaze;
What I was, what now abides—
What remains from
former days?!
Timpu-mi fuge ca un nor,
Zile
trec și ani dispar ;
Câte-o clipă-i un izvor,
Alta-i
jaru fără jar.
My time
flees on cloudy course,
Days pass by and years expire;
Each
brief moment is a source,
Another—ember without fire.
Pe cărările u i t ă r i i
. . .
Cine-am fost și cine sânt ?
Gânduri albe, ca și
norii,
Duse-s toate-n cer de vânt ;;;
On
oblivion’s paths I stray...
Who was I, and who am I?
My
cloud thoughts are swept away
By the winds across the sky;;;
Câte poteci am bătut
Pe
munți, dealuri, văi și lunci !
Multe-n ceață-au dispărut
●
Puține-s ca și atunci .
How many
pathways did I trace
O'er mountains, valleys, hills, and
green!
So many vanished into space,
So few remain as once
were seen.
Plătesc bir la
bătrânețe
Pentru multele păcate
Făptuite - n
tinerețe
Prin ispite (ne)curate !?
I pay
old age its bitter toll
For many sins of youth gone
by,
Committed when temptation stole
Through pure—or
impure—lures nearby!?
Tinerețe, tinerețe
...
Tot mai bat la-nchisa-ți poartă
Și acum la
bătrânețe,
Dus de_vreme, dus de soartă ...
Youth,
O Youth of vanished years,
Still I knock upon your gate;
Even
old, through sighs and tears,
Borne by time and borne by fate...
Parcă văd vremea cum vine
Cu
tinerețea hai-hui ,,,
Ascult cum trece-n suspine...
Și,
deodată, simt că nu-i
I can
almost see time fly,
With my youth still roaming free;
Hear
it passing with a sigh—
Suddenly, it flies from me...
De la-nălțimea altei
vârste,
Privesc în urmă-nfiorat...
Cum se perindă,
sacadat,
Clipe vesele și triste ¡!¡!
From the
height of ripened years,
I look backward, heart astir;
Joy
and sorrow reappear,
Staccato, in a fleeting blur...
Cu vremea, în sus / în jos,
Și
vinu îmbătrânește...
Devine mai prețios,
Sau mereu se
oțetește ¡!
With the
years, for good or ill,
Even wine grows older still;
It may
grow more prized and fine,
Or to vinegar decline!
Tinerețe, tinerețe,
Trup
voinic, minte necoaptă ¡!
Bătrânețe, bătrânețe,
Trup
firav, minte-nțeleaptă !¡
Youth, O
Youth—with body strong,
Mind still green and yet unwise!
Age,
O Age—though strength is gone,
Wisdom ripens in the eyes!¡
Ridurile ce-s formate
De-ale
vieții-adversități,
Nu mai pot fi camuflate
În oglindă,
când te-arăți !?
Wrinkles
traced by life’s long fight,
By adversities and years,
Can
no longer hide from sight
When your mirror-self appears.
De ce nu-i ca dedemult
?
Câte-n lume mai au rost ?
Câte-or fi din câte sunt
?
Câte sunt din câte-au fost ?
Why is
it not like long ago?
What matters in this world of cost?
How
many of these things will grow?
How many are of what we lost?
– Zi-mi, suflete, cu ce
rost
Mai tânjești după ce-a fost?
– Mai caut, prin
vraja divină,
Să re-aprind acea lumină ¡
– Tell me,
soul, why yearn once more
For all that long ago has gone?
– I
seek through Heaven’s magic door
To light again that vanished
dawn ¡
Uitarea - ascunde privirea
●
Un chip drag să nu-mi dispară,
Îi țin, zâmbind,
amintirea,
Cu iubirea din cea vară ¡
Though
blank oblivion blurs my sight,
Lest one dear face should
disappear,
I hold its memory smiling bright,
With love from
that Summer still near.
Frumusețea-i
trecătoare...
Blândă, efemeră floare***
Doar
frumusețea din suflet
Stă mereu cu-al vieții umblet ¡¡¡
All
outward beauty fades away...
A gentle flower, brief and
bright...
But beauty in the soul will stay,
To walk through
life’s unfolding light.
Către ceru luminos,
Mă
tot rog, mă rog întruna,
Să îmbătrânesc frumos,
Cum
îmbătrânește Luna...
Up to
the bright and glowing sky,
I pray and pray, and do not
cease,
That I may age as time goes by,
Just like Luna, in
graceful peace...
Fie viața... cum ar fi,
Doar
atunci îmbătrânesc,
Când speranța de-a trăi
O pierd
și n-o mai găsesc.
Let life
become... what it may be,
I only start to age and pine,
When
hope to live departs from me,
Lost to a place I cannot find.
Sunt și bătrâneți
frumoase,
Cu gânduri, doruri ușoare ;
Fericite sunt sub
Soare
Vieți cu-apusuri luminoase !
There is
a beauty found in aging years,
With gentle thoughts and longings
free of tears;
Beneath the Sun, how happy is the flight
Of
lives that finish in a sunset bright!
Râu liniștit curg spre
mare,
Între tot mai joase maluri ≈
Deși am mai multă
apă,,,
Am tot mai puține valuri ~~
A quiet
river flowing to the sea,
Between the shores that flatten down
for me;
Although my water grows in deep release,
My waves
are fewer as I come to peace...
Să nu te chinui cu ce-a
fost,
Să nu fi pradă timpului rebel,
Să nu i te supui, e
fără rost;
Iubește înlăuntru, dincoace de el!..
Torment
thy heart not with the past,
Nor fall to rebel Time a prey;
To
yield to him is vain at last—
Love inwardly, beyond his sway!
Curge - a vieții apă
vie,
Zi de zi și strop cu strop;;;
Cât mai e, cât să
mai fie,
Drămuită - i de noroc !?
Life’s
living water gently flows,
Day by day and drop by drop;
How
much remains? Who ever knows?
Fortune tells it when to stop...
E un preț pentru iubire
:
Clipe - aducând sărutare,
Trec în păcat de
rodire ?
Despărțire și uitare ?.
For love
there is a price that must be paid:
Do moments, in a kiss’s
sweet embrace,
Turn into sin when fruit begins to trace?
A
path to parting, to memory’s shade?.
.......................................................................
Va continua săptămâna viitoare cu ultimul capitol.
It will continue next week with the last chapter.
GLOSAR / GLOSSARY
1
Anotimpurile vieții: Primăvara, Vara, Toamna și Iarna (scrise cu
majusculă) sunt considerate aici Anotimpurile vieții: Iubirea,
Rodirea, Desfrunzirea și, respectiv, Înzăpezirea. Acestor
Anotimpuri le sunt dedicate volumele de catrene LUNAtica IUBIRE,
MIRABILA RODIRE, NOSTALGICA DESFRUNZIRE
(posted
on https://anitescu.blogspot.com/)
și ALBA-NEAGRA-NTROIENIRE
(in work).
1
The Life Seasons—Spring, Summer, Autumn, and Winter
(capitalized)—represent Love, Fruiting, Unleafing, and Snowfall,
respectively. The volumes of quatrains LUNAtic LOVE, THE
WONDROUS PATH TO LIFE, NOSTALGIC UNLEAFING
(posted on https://anitescu.blogspot.com/) and CHIAROSCURO
WINTERING are dedicated to these Seasons.
2
PrimaVara și Vara, împreună,
sunt aici Veri.
2
In this volume, “Summers” may embrace both Spring and Summer,
reflecting the Romanian word primă_vară
(“first_summer”).
3
Zâna MARGARETA din
LUNAtica IUBIRE.
3
The
Fairy DAISY from
LUNAtic LOVE.
4
Zâna Regina Nopții din LUNAtica IUBIRE.
4
The
Fairy QUEEN OF THE NIGHT
from LUNAtic LOVE.
5
Zâne bune; personaje feminine din mitologia populară românească,
întruchipări mai ales ale bunătății și frumuseții. Figurativ:
tinere foarte frumoase. Aici
este subliniată și o trimitere către ELE, iubitele de demult.
5
Benevolent female figures from Romanian folk mythology, especially
embodiments of goodness and beauty; figuratively, very beautiful
young women. Here the word also echoes ELE (“THEM”), the beloved
women of long ago.
6
După Mihai Eminescu, „La steaua”.
6
After Mihai Eminescu, “La steaua”.
7
Zâna NU-MĂ-UITA din LUNAtica IUBIRE.
7
The
Fairy FORGET-ME-NOT from
LUNAtic LOVE.
8
Zânele din LUNAtica
IUBIRE: NU-MĂ-UITA,
MARGARETA,
FLOAREA-
STEA.
8
The Fairies
from LUNAtic LOVE:
FORGET-ME-NOT, DAISY, STAR-
FLOWER
9
Izvoarele Iubirii din Muntele Amintirii sunt descrise
în volumul LUNAtica IUBIRE.
9
The Springs of Love from the Mountain of Memory are described in the
volume LUNAtica LOVE.
10
După unul dintre catrenele poetului persan Omar Khayyam.
10
After one of the
rubaiyat of the Persian poet Omar Khayyam.
11
Legenda Meșterului Manole.
11
The legend of Master Manole.
12
Zâna FLOAREA-STEA
din LUNAtica IUBIRE.
12
The Fairy
STAR- FLOWER
from
LUNAtic LOVE.
13
După Tudor Arghezi, „De ce-aș fi trist?”
13
After Tudor Arghezi, “De ce-aș fi trist?”
14
Visele
sunt în timpu somnului; Visurile
sunt în timpu zilei (visări).
14
Dreams or Night Dreams during the night; Daydreams during the day.
15
„Mările uitării” capătă prin „Seas of Lethe” o rezonanță
clasică: în mitologia greacă, Lethe era râul uitării.
15
“Seas of Lethe” gives mările uitării a classical resonance: in
Greek mythology, Lethe was the river of oblivion.
16
După Mihai Eminescu, „Revedere”.
16
After Mihai Eminescu, “Revedere”.
17
Româna împletește ROD—rod, roadă, împlinire—cu DOR—dor,
tânjire—apoi transformă rod în verbul „mă rod”. Engleza nu
poate reproduce toate cele trei sensuri prin aceleași litere
inversate.
17
Romanian intertwines ROD—fruit, yield, fulfilment—with
DOR—longing—then turns rod into the verb mă rod, “they gnaw at
me.” English cannot
reproduce all three meanings with the same reversed letters.
18
CLAR_OBSCURA ÎNTROIENIRE, în lucru.
18
CHIAROSCURO
WINTERING,
in work.
