CUVINTE PRELIMINARE
Din corzi întinse în gândire
Se nasc cuvinte prin vibrare;
Isca - vor oare, prin iubire ,
Farmec, frumusețe, încântare?
Gândurile scrise-n carte
Când sunt citite învie ;
Închise-n carte pustie,
Rămân părăsite, moarte.
Catrene neterminate ...
Catrene izvor de gânduri,,,
Citiți-le mai d e p a r t e...
Citiți-le printre rânduri ;;;
La sfârșit, punctele... puncte
Nu-i sunt catrenului scrumu;
Ci e semn că e o punte
Să continui pe ea drumu...
Scriu cu literă-nclinată
Cum e-n viață alergând
Pe a timpului cărare
De la leagăn la mormânt ,,,.
,,,. A n o t i m p u r i l e toate
Izvorăsc treptat prin vreme;
Izvorăsc gânduri ri(t)mate
Și se-așează în catrene,.,.
Din amintiri, din visuri, din trăiri ,
Am brodat cuvinte, simplu și firesc;
Le-am descântat să iște tresăriri
În sufletele celor ce citesc ...
Nu voi lăsa avere
Când voi pleca, departe;
Doar gânduri efemere
Închise într-o carte...
*
PREFAȚĂ
Zăbovind pe-a vieții cale
Să vezi trecerea prin vreme,
Ale T R E C E R I I catrene
Poate sunt și ale tale...
Bat, târziu, la poarta ta
Ca pribeag din alte timpuri;
De-mi deschizi, poți revedea
TRECEREA prin ANOTIMPURI ,,,.
Sunt prea mic pe un Pământ prea mare,
Prea mic Pământ în vaste lumi stelare;
Trăiesc doar cu iluzii de spații și de timpuri!?
Și viața mi se trece, prin timp, în Anotimpuri ,,,.
Timpu trece,
Mă p e t r e c e,
De la Anotimpu rege
Pân' la Anotimpu rece.
Curg ca un izvor la vale ,
De la munte până-n mare,.
Din Primăvara de vis,
Până-n al Iernii abis.
Un Anotimp pleacă și un altu vine;
Descumpănit , pe cărare ,
Rămân mereu cu mine
Și plec cu fiecare....
Mă dor plecările...
De-atâta d o r
Și depărtările
Mă dor . . .
Nu mi-e toată calea lină
De la naștere la moarte;
E-ntâi zboru spre lumină
Și apoi căderea-n noapte¡!
*
Când florile Primăverii
Ning iubire pe-a ta față,
Zâmbește cu drag chemării
Ce prin șoapte te răsfață...
Când soarele Verii calde
Te-mbujorează la f a ț ă,
Lasă-i razele să-ți scalde
Rod iubirii, noua viață...
Când frunzele-n dans de Toamnă
Parcă-n jocu lor te-au prins,
Prinde-le-n cunună, Doamnă,
Peste păru-ți tot mai nins...
Când se așterne zăpadă
Pe iubirea de-altădat',
Las' o lacrimă să cadă
Pe-obrazu nesărutat!
*
Îmi torc gânduri în cuvinte,
Le-mpletesc în fir de timp;
Țes aducerile - aminte
Anotimp cu Anotimp,,,.
Primăvara-i cu - a iubi ,
Iarna-i cu ger ce nu iartă;
De la visuri cu va fi . . .
La povești cu - a fost odată...
Dacă Timpu-ar avea timp,
Și Moartea ar avea moarte,
Viața-ar fi un Anotimp
Ținând o eternitate...
Timpu trece, timpu tace,
Timpu face și desface...
Înflorirea și rodirea;
Desfrunzirea, 'ntroienirea.
Anii-n orice Anotimp
Cuprind 4 anotimpuri
Ce se rotesc la răstimpuri
Pân' mă scot din spațiu, timp
*
... Și va veni o dimineață,
Cu Primăvara-n zori de zi;
Și-n drum de flori voi întâlni
Iubirea mea de-o viață . . .
... Și va veni o zi,
O zi lungă de Vară;
Și-atunci iubirea va rodi,
Și-o nouă viață-o să răsară...
... Și va veni o seară ,
Cu soare blând, de Toamnă;
Și-n dansu frunzelor de-afară,
Voi dansa cu a mea Doamnă...
... Și va veni o noapte ,
Când Iarna-ngheață zboru;
Și gândurilor toate
Le va seca izvoru,.
... Și va veni o vreme...
Când pentru fiecare,
Va ninge ca-n poeme
Tăcere și uitare
*
– Bună dimineața Primăvară!..
– Bună ziua caldă Vară !..
– Bună seara tristă Toamnă!..
– Noapte bună lungă Iarnă!
*
