A fost, ca un fir pe fus...
Firu poveștii se toarce...
Ce a fost prin Lume dus,
Prin poveste se întoarce !¡
După cum se povestește,
A fost la un miez de veac,
Într - o Lume de poveste,
Un copil din flori, sărac...
Venit primăvara-n Lume
Când era iubire - n flori,
L-au stropit zânele bune
Cu-a iubirii rouă-n zori ...
A primit o lege - n dar,
Legea iubirii sub soare;
Și-a devenit legendar...
Cu dar de la ursitoare...
Fiind copil născut din flori,
În primăvară - nflorită,
A primit ca dar în zori
Iubire nemărginită ...
Apărut dintr-o ispită,
Sub Lună pe cer senin,
Din i u b i r e tăinuită
Printre flori, i-au zis Florin...
2
Ziua nu vine cu ziua,
Ziua vine cu trezirea !..
Viața nu vine cu viața,
Viața vine cu iubirea!
... Fiecare zi din viață
E un d a r c e r e s c ...
Te rog Doamne, mă învață
Cum să mi - o trăiesc !..
... Trupu mi-a fost dat prea mic
Pentr - un suflet m a r e
Ce tot iese câte-un pic
Prin Cer, la plimbare ¡
Caut ce-i dincolo de zare ¡?
Uit de sete și mâncare;
Dar nu mă satur privind
Ceru cu stele sclipind ***
...Cu ochi de copil mirat,
Văd Luna - n ceru-nstelat;
Și mai zăbovesc din umblet
Simțind neliniște-n suflet ...
Primăvara caut în muguri
Să îi văd vieții pornirea;
Parcă văd vrăjite ruguri
Unde se-aprinde iubirea...
Mă uit în jos și în sus !¡
Văd doar Luna-n strălucire;
Între r ă s ă r i t și - apus
Nu-ncetează să mă mire !?
Chipu Lunii în imagini
Tot coboară și tot suie !¡
În mărginiri fără margini,
Parcă este, parcă nu-e !?
... Într-o seară, într-o vară,
Am văzut întâia oară
Nebunatic joc de iele ...
Luna zâmbind printre stele...
Atras către-nalt de munți
Parcă mă visez în Cer ;
Tot caut către Lună punți,
Stele ce răsar și pier ...
Pe Bolta nemărginirii
Iese L u n a din abis
Ca o candel - a iubirii,
De veghe în nopți de vis...
Luna revarsă în noapte
Voluptoasa ei văpaie...
Raze cu ispite, șoapte,
Zâmbetu fetei bălaie...
Primăvara, după brume,
Parcă se iscă scânteia!
Caut, vrăjit, în astă lume
Poarta spre iubire, cheia...
Pe poteca spre izvor,
Cântă stelele în cor ...
Luna-mi luminează calea
Și-i visez... îmbrățișarea ¡!
... Și așa, noapte de noapte,
Vraja ei mă cuprindea ...
Uitând de stele, de toate,
M-am îndrăgostit de EA !
... Și Poetu, deseori,
De Lună îndrăgostit,
A chemat-o prin scrisori,
Fiind de taina ei vrăjit...
”– Te-aş privi o viaţă-ntreagă în cununa ta de raze,
Pe când mâna ta cea albă părul galben îl netează.
Vino! Joacă-te cu mine, cu norocul meu... mi-aruncă
De la sânul tău cel dulce floarea veştedă de luncă,
Ca pe coardele ghitarei răsunând încet să cadă...
Ah! E-atât de albă noaptea, parc-ar fi căzut zăpadă!”
Iubirea-i ca Luna,
Iubirea-i ca o stea;
Nu o vezi întotdeauna
Dar simți că e undeva...
Când ascult în seri de vară,
Fermecat, privighetoarea ,
Aștept ca-n vis să-mi apară,
Luna mea, încântătoarea !
Cum să tălmăcesc iubirea
Din inima - mi exultantă ,
Ca să-i schimb ei strălucirea
În ”i u b i r e” rezonantă ?..
– Răsari Lună sus pe deal,
Voi veni ca să îți cer
Dansu celest ideal :
Să plutim în doi pe Cer !..
... Iau cu mine când adorm
Al Lunii chip cu zâmbire
Să îmi vină-n dulce somn
Visu-ndrăgit de iubire ...
... Cum plutește, dezinvoltă,
Peste munți și peste ape,
Stăpâna nopții, din Boltă,
Îmi vine și-n vis aproape !
Chipu-i, meșterit de Faur,
Cu un zâmbet mă cuprinde;
Părul ei, raze de aur,
Valuri, valuri, se desprinde,,,
Luna mi-e al nopții Soare,
Să am și noaptea lumină
La iubirea din visare ,
Prinsă de vraja divină!
– Lună bună și - ndrăgită ,
Ia-mă-n brațe, haide, vino!
Şi visarea mea vrăjită
Cu zâmbirea ta lumin-o !¡
Să mă prinzi în a ta mreajă !
Printre luceferi și stele,
Să zburăm cuprinși de vrajă,
Fii stăpâna vieţii mele !..
... Vine, pleacă, și iar vine;
Arde, se stinge, se-aprinde;
Se tot prinde, se desprinde,
Luna-n vis, noaptea, la mine !¡
M-alintă razele-i blânde
Din chip zâmbind luminos...
Legați prin priviri flămânde,
Ea de sus și eu de jos ¡!.
1, 2... v i n e, nu v i n e ...
La-ntâlnire-n înserare !?
Număr stelele pe Boltă
Până-mi va apare-n zare...
Simt cum Luna mă mângâie,
Stele s t r ă l u c e s c...
Flăcări de iubire vie
Mă î n v ă l u i e s c...
Printre nori umblă haihui...
Când se-arată, și când nu-i;
Ca vrăjiți ne întrebăm :
Ne iubim sau ne jucăm?
Mă dizolvă în i u b i r e
Când îmi vine noaptea-n vis;
Ce păcat că-i a m ă g i r e
Când mă trezesc în abis!
Lumina Lunii-i oriunde,
Și în s u f l e t, și afară;
Cu magia-i mă pătrunde...
Frumoasă-i în noaptea clară!
... Uite Luna-n deal! Sedus,
Alerg spre ea cu pas lung;
Dar se-nalță tot mai sus
Ca să nu pot s-o ajung...
Tot schimb zare după zare
S-aștept Luna când răsare;
Dar de-ntâlnire n-am parte:
Răsare tot mai departe . . .
Urc pe-a muntelui cărare,
Către stelele din zare;
S-aflu unde s-a ascuns,
Luna, în loc nepătruns !?.
– Zbor în Cer spre a ta cale
Și - n seninu - i mă topesc;
Prin gânduri transcendentale
Vreau să-ți spun cât te iubesc...
Adorm cu brațe deschise,
Să îmi vii Lună în vise;
Și în gând adorm cu tine,
Vei sta și ziua cu mine ?
... În vis, Luna zâmbitoare
Mai mi-apare câteodată;
Dar, iubirea din visare
Până-n zori e destrămată...
– Când mi-apari în vis sub pleoape,
Să te îmbrățișez ești prea departe;
Ca să te uit ești prea aproape;
Ce ne-a apropiat? Ce ne desparte?
Iubirea - ți nu o pot prinde ...
Când se stinge, când se-aprinde;
Iubirea - ți n - o pot atinge . . .
Când se-aprinde, când se stinge!¡
Lună, tu, ce mângâi Ceru
Și fața mării o tremuri,
Mă învălui cu misteru
Iubirii... Și mă cutremuri...
... În mreaja iubirii prinși,
Ne privim cu ochi aprinși;
Sub ceru-așa luminos ...
De sus Luna, eu de jos¡!
– Lună tu, strălucitoare ,
Vin' aproape de Pământ!
Lumina-ți seducătoare
E ca al sirenei cânt ...
”– Copil vrăjit de har sfânt,
Ca să te iubesc pe tine,
Te-nalță de pe Pământ
Și vino în Cer la mine ¡”
– Te iubesc, o, Luna mea,
Te iubesc atât de mult!..
Către tine voi zbura . . .
La chemarea ta exult !
4
... Zi de zi, de dimineață,
V i a ț a r e î n c e p e ...
Visu nopții-ascuns în ceață
Nu - l mai pot pricepe . . .
Spre zare mă uit, mă uit...
Către ce nu pot să uit;
Către munți și către mare,
Către o IUBIRE MARE ...
Mărginită mi-e privirea,
Privesc stele cu nesațiu;
Cum ar fi, oare, iubirea
În alt timp și în alt spațiu?
Gândurile - n reverie,
Doamne, fă-le poezie!
O scânteie cu noroc
S-aprindă iubirii foc !
... Soare-apune, iese Luna
Pe un Cer spălat de nori;
Printre flori mă rog întruna
Să iubesc ca-n vis și-n zori...
... Vrăjit de - a Lunii ispită,
În gând doar c-o întrebare,
”Cum să ajung la iubită?”,
Iată-mă la Vrăjitoare !..
– Lele Floare, dă-mi un sfat,
Cum știi mai bine a-l da!
Fiind de Lună - namorat,
Cum s-ajung în Cer la ea?
”– Copile născut din flori,
Din iubire tăinuită ...
Ai dar de la ursitori
Iubire nemărginită...
Dar, s-o ai cum îți dorești,
Mergi la Muntele-Amintirii,
La Sfintele din povești,
La Izvoarele Iubirii ...
Sfintele-ți vor da 3 flori
F e r m e c a t e, fiecare,
Cu-a iubirii rouă-n zori;
Să le uzi în 3 izvoare...
În zâne-atunci s-or preface,
De ele te - ndrăgostești ...
Și iubiri ce nu-ți dau pace
Vor fi ca-n vis, ca-n povești...
Ca să-ți fie pe deplin
Iubirea ta înflorită,
Zânele sub cer senin
Te vor duce în ispită...
Florile sunt iubitoare
Nu de Lună, ci de Soare;
Ai grijă, dar, ca niciuna
Să nu afle că vrei Luna !..
... Când 3 ”flori” vei fi iubit,
Din 3 flori să faci cunună...
Și, ca un î n d r ă g o s t i t,
Să șoptești descânt la Lună !..
..............................................
... Spre Lună-i vrăjitorie;
Trebuie ca-n vis să-nalți,
Un zmeu vrăjit, jucărie,
Dar de-o floare să-l agați ¡
Vei fi și tu ca un zmeu...
Legat de câte o ”floare”
Să nu pieri în zboru tău
Dus de vânt, orbit de Soare...
Iubirea-i una!
Dar, ca Luna ,
Are-o față nevăzută,
Numai de poeți știută!
Iubirea conține bir,
Dragostea, o stea;
Întuneric biruiești
Să ajungi până la ea!”
5
...Ascultând vrăjite sfaturi,
La Sfintele din povești ,,,
Cu un zmeu pornii în salturi
S - aflu c ă i l e cerești . . .
Câte raze ce-ncunună,
Câte nopți, și câte visuri,
Câte zâmbiri de la Lună...
Duc prin munți și prin abisuri !
Clipa-n vis de-mbrățișare
Mă urmează-n amintire;
Luminează pe cărare
Fulgerarea din iubire!
Clipe umplu spațiu gol,
Stele ard în ani-lumină,
Raze stranii-mi dau ocol...
Privind a Bolții regină ¡..
...O sete-aveam de-un izvor
Cu apă ca leac de dor...
Și am tot căutat izvoru
Să îmi potolească doru...
...Tresării prin vis, clipind!
Vedeam pe munte, sclipind,
Izvoare-argintii prin flori
Și zâne zburdând în zori...
6
... Pătruns de dor și oftat
Din iubirea blondei verguri,
Merg la Munte să cer sfat,
La izvor, la Sfânta Miercuri...
Ud izvoru cu petale ,,,
Apa se rotește-n cercuri...
Și printre nuferi apare ...
Zâmbind ghiduș, Sfânta Miercuri!
– Sfântă-ndrăgită și bună,
Am venit un sfat să-ți cer:
Fiind îndrăgostit de Lună,
Cum s-ajung la ea în Cer?
”– De-o floare leagă-l pe zmeu
Și doru Lunii ți - alungi ;
Și cu floarea ce-ți dau eu,
La iubire-nveți s-ajungi!..
În pajiștea cu flori rare,
Pentru d u m n e a t a ,
Sunt flori de nu-mă-uita,
Sunt și lăcrămioare ...
Ia această floare-albastră,
Ud-o în zori la izvor...
Și în a undei fereastră
Zărești zâna florilor...”
7
... Ating izvoru cu floarea
Fermecată, de la Sfântă;
Și, simțind înfiorarea ,
Aștept vrăjit zâna blândă...
”– Eu îs Floarea-cea-albastră,
Poți să-mi spui Nu-mă-uita;
Va-nflori iubirea noastră
Cât Soare ne-o mângâia!”
– Gând dulce ca o albină
Zboară spre inima ta ...
Să îi aducă lumină ,
Raze din iubirea mea !!!
”– Zmeule ce zbori spre stele
Și spre Luna ta iubită ..¡
Nu căuta iubire-n ele,
Din Cer vine doar ispită!
Hai și spune-mi o poveste,
Iubirea-mi de ți-o dorești;
La sfârșit voi afla veste
Dacă și tu mă iubeşti !?”
– Adorm cu tine în gând,
Vrăjit de ecou de șoapte...
Și la un sărut sperând
Să mi-l dai în vis la noapte!
...Vine, Doamne, dragostea
Cum din Cer cade o stea !
Luminând noaptea,-n tăcere,
Lumea plină de mistere ...
Ies din visare astrală
La l u m i n a Lunii ;
... Simt o iubire florală
La - nceputu Lumii ...
Cuminte și... necuminte,
De la Soare, de la Stea,
În Primăvară fierbinte,
Învățăm ce-i dragostea...
Vraja-n Primăvara vieții
Apare din noapte-n zori;
Caut prin roua dimineții
Iubirea ascunsă-n flori...
... Când dragostea apăruse,
Zâmbete-atrăgeau privirea;
Privind în sensuri opuse,
Amândoi priveam iubirea!
Ea zâmbește ori suspină...
Și cu un surâs șoptește:
”– Iubirea nu se exprimă
În cuvinte, se trăiește ...”
– Mi te lasă-mbrățișată,
O clipă cât o vecie...
În poiana dizolvată
În cântec de ciocârlie!
... A sosit și ziua sfântă
Când, îmbrățișați, tăcem;
Și doar inimile c â n t ă
Al iubirii sfânt refren...
Iubirea din noi se simte
Prin nerostite cuvinte;
Prin zâmbiri și sărutări,
Prin priviri și-mbrățișări...
– Vezi, pe Cer e numai Luna¡
Dă - mi o sărutare, una !
Dă-mi apoi, puțin îți cer,
Câte stele vezi pe Cer...
... În clipe n e m ă r g i n i t e,
Șoapte,-mbrățișări, săruturi,
Arată L u n i i uimite
Ale iubirii-nceputuri...
În poiana dintre fagi,
Printre flori și printre fragi,
Crește și iubirea noastră ...
Înflorind ca floarea-albastră!..
... Ca vrăjit văd Luna, seara ¡
În mine-aș vrea s-o dizolv,
Să-i absorb în trup comoara,
Setea de dor s-o rezolv !..
Al luminii-n nopți izvor,
Îmi vine Luna în vise
Ca f a r călăuzitor
Iubirilor interzise ¡?.
– Lună tu, Regina Bolții,
Ce iubirea - mi luminezi,
Luminează-mi visu nopții,
Vino să mă - mbrățișezi !¡
... Zâna mi-a simțit visarea
Și mă privea întristată ;
Ce-mi zisese Vrăjitoarea?
I-am făcut vorba uitată!!!
”– Privindu-mi chipu de-acum,
Peste ani să-ți amintească
De-al iubirii noastre drum
Prin vraja copilărească...”
– Parcă simți amenințarea
Unor vremuri împotrivă...
Când tăcerea și uitarea
Duc iubirea în derivă !?.
”– Chipu meu, zâmbind acum,
Să-l iei cu tine la drum...
C a n d e l ă în calea ta ,
Un semn de nu-mă-uita !”
... Într-o seară am pierdut-o:
Drumul ei s-a dus la vest,
Drumul meu s-a dus la est ¡!
Și de-atunci n-am mai văzut-o.
... Clipe trec în amintire,
Flăcări stinse lasă urmă;
– Tu mi-ai fost prima iubire,
Să-mi fi uitarea din urmă !.¡
Cum oare să-ți cer iertare?
Cum să fac să-ți mulțumesc?
Că ți-am iscat frământare,
Că m-ai făcut să iubesc !
Ai aprins focu iubirii
Și nu te mai pot uita ...
În suflet mi-e prezentă,
Mereu, absența ta ...
... Totu-i efemer în lume!
La fel și iubirea noastră;
Luna s-a dus după culme...
Și cu ea și Floarea-albastră
8
...Parcă mă văd într-o stampă,
Atras irezistibil de lumină :
Un fluture arzând pe lampă;
Al cui păcat? Și a cui vină?
– Du-mă zmeule în zbor
Acolo unde mi-e dor !
Dezleagă-mi secretu sorții
În drum spre Regina Bolții!
Iubirea-n suflet mi-a intrat
Prin ochii mei cei tineri;
Du - mă, zmeule, la sfat,
Du-mă și la Sfânta Vineri!
... O găsesc pe Sfânta Vineri
La al doilea i z v o r ;
Are casa sub fagi tineri,
În pajiștea Flori-de-dor...
La dorința mea ”secretă”
Pentru Lună, dintre flori
Îmi ofer - o Margaretă,
Floarea iubirii din zori...
”– Copile născut din flori
Și îndrăgostit de Lună,
Iubește-o sub Soare-n zori,
Apărând ca zână bună !..”
9
Cu petale - ating izvoru . . .
– Zână, cred că mi-ai zâmbit
Să-mi arăți cum s-alung doru
Prin zâmbet de-ndrăgostit !?.
”– Eu - s Floarea Margaretă
Ce-nflorește-n zori la Soare;”
‒ Simt magia-ți de-amuletă
Pentru o iubire mare !
Margaretă, dragă floare,
Ștrengărește îmi zâmbești...
Dar arată-mi prin petale:
Mă iubești, nu mă iubești...
”– Ca să-ți fie noaptea bună,
Uită - ți visele cu Lună ;
Și - o să afli prin petale
O iubire-n zori sub Soare...”
... Într-o vară, la izvor,
Se aprindea dor cu dor;
Și aflam izvor iubirii
Răcorind setea uimirii.,.
Fermecat ca-n vis de-o floare,
În i u b i r e d i z o l v a t ,
Văd cânt de privighetoare
Când ascult ceru-nstelat...
Noaptea-nrourează floarea,
Zorii-i redau strălucirea;
Somnu ascunde visarea,
Visarea iscă iubirea...
– Hai să hoinărim pe dealuri
Să culegem fragi și mure !..
Și ale iubirii v a l u r i
Ne vor ascunde-n pădure...
”– Să rămâi mereu cu mine
Să îmi șoptești poezii ...
Și în visu care vine
Ne-om iubi ca doi copii !..”
– Te iubesc iubirea ierbii,
Te iubesc iubirea florii ;
Te-aș iubi cum iubesc cerbii,
Te-aș iubi cum iubesc norii ...
”– Cuvântu tău mă arde,
Cuvântu tău mă-ngheață;
Mă-nalți în soare, barde,
Și mă ascunzi în ceață ...”
... Parcă-ți văd acea privire,
Tresărirea, când șopteai :
”– Prea sus zbori pentru iubire,
Cobori pe Pământ s-o ai !..”
... Plouă mărunt pe mugurii iubirii
Ce-i mângâiem prin șoapte-n înserare;
E-un semn, cumva, că-n vremea înfloririi
S-or ofili-n tăcere și uitare ?..
Caut să uit visu din zori,
Ca să scap de un coșmar!
Însă Luna, printre nori,
Mi-amintește iar... și iar ¡..
– Lună tu, Regina Bolții,
Ce iubirea - mi luminezi,
Luminează-mi visu nopții,
Vino să mă - mbrățișezi !¡
... Zâna mi-a simțit visarea
Și mă privea întristată ;
Ce-mi zisese Vrăjitoarea?
I-am făcut vorba uitată!!!
”– Iar te-ai ascuns după Lună,
După nori și printre stele...
I u b i r e a ce ne adună
Va pieri în tăceri grele...”
– Margaretă, floare-aparte,
Floare - zâmbet, minunată,
Port iubirea-ți mai departe,
Ca semn că "A fost odată..."
...Acea zi și acea seară,
Acea oră , acea clipă ;
Acel tren plecând din gară,
Acel sărut dat în pripă ...
‒ Dacă raze de iubire
M-au dus în sufletu tău,
De vremelnica-împletire...
Nicicând n-o să-mi pară rău!
...Nu-i lumină fără umbră,
Nici umbră fără lumină;
Prin iubire-adesea umblă
Un zâmbet care suspină!¡
Neliniștită ca marea
E în iubire chemarea;
De-i urmată de tăcere,
Ca valu iubirea piere,.
... I-am trimis o margaretă
Culeasă lângă i z v o r ;
Floarea Soarelui, cochetă,
Să-i șoptească al meu dor...
– Mergi la ea, micuță floare,
Să îi întrerupi tăcerea ,
Până nu-i trec în uitare
Șoaptele și mângâierea...
... Să m-apropii e-n zadar,
Că nu pot atinge zarea;
Nici tăcerea ei de jar ...
Ce-mi preface-n scrum chemarea.
... Umbra după mine umblă,
Dulce - amară 'nchipuire;
Amintirea-i doar o umbră
A luminii din iubire ...
– Ți-am împletit, din raze, poveste de iubire...
Tu mi-ai ghicit în palmă terestra-mi rătăcire...
Când te-a orbit lumina te-ai însoțit cu umbra
Și-n sufletu-ți umbrit s-a șters poveștii urma
Visuri, șoapte, 'mbrățișări ...
Despărțiri, chemări, tăceri;
Doar ecouri la chemări,
Până ce-n uitare pieri
Uitarea nu are glas,
Suspină prin necuvinte
Când scrum rece a rămas
Dintr-o i u b i r e fierbinte!
Ne-am întâlnit aproape,
Ne-am despărțit extremi:
La cumpănă de a p e
Și la răscruci de vremi...
10
– Du-mă zmeule în zbor
Acolo unde mi-e dor !
Descuie-mi lacătu porții
În drum spre Regina Bolții!
Merg spre zarea ce dispare...
Privind însă-n depărtare,
Altă zare îmi apare ...
Și ispita-i tot mai mare...
Tot mai greu drumu-i spre Cer ¡
Dar tot urc munții stihinici
Ca un alt sfat să mai cer,
Acuma, Sfintei Duminici...
Sfânta Duminică este
La al treilea izvor , , ,
Lângă-ale muntelui creste
Are casa sub un nor ;
În ținuturi așa mute,
E-ncântată să m-asculte...
Și, dorind să mă ajute,
'Mi-oferă Floarea-de-munte*
”– Uită-ți doru tău lunatic,
Iubește Floarea-de-munte!
Al tău suflet singuratic
Ea va ști să ți-l asculte...”
11
...Ating cu floarea izvorul
Și din unde îmi apare ,,,
Floare-stea tăinuind dorul,
Zâna cu zâmbet de soare!
”– Eu îs Floarea-de-pe-stâncă,
Poți să-mi spui și Floare-stea;
Mă trezesc din noaptea-adâncă
Vulturi... Ca ei aș zbura !?.”
– Să hoinărim pe-o cărare
Către o iubire - naltă !..
Munții vor privi din zare
Două inimi ce exaltă !..
”– Eu îți voi veni și-n vis,
Un vis prin nopțile târzii,
Uita-vei Luna din abis ...
Și ne-om iubi, și ne-om iubi...”
... Stau privind cu fața-n sus
Către Cer, uitat de vreme;
Încă-o zână m-a sedus...
Prin florile pământene...
Gându-mi zice ”cucerește-o!”
Sufletu-mi zice ”iubește-o!”
Cu-amândouă stau la sfat,
Cu flămând și cu-nsetat !¡
– Al tău suflet și-al tău gând,
Unu mândru, altu blând ,
Parcă ar vrea să se joace,
Cumva, de-a război și pace !?
”– I n i m a m e a
O-mbrățișează pe-a ta;”
– Simt, dar gându tău rebel
Ar vrea să facă la fel ?..
Să nu mă faci ca să sufăr,
Iubește-mă ca pe-un nufăr!
Tu ca floarea de pe stâncă,
Eu nufăr din apă-adâncă¡!
Nufărul a fost Luceafăr,
Dar, sedus de o chemare,
A coborât pe o r a z ă
La un lac; De-atunci e floare...
”– Ecou prin flori de la tine :
S - ai încredere în mine!”
– Vorbe, vorbe legământ...
Se vor ține de cuvânt ?
”– Cred că m-oi topi o lună
Pân' să-mi vii din depărtare;
Și în nopțile cu Lună,
Și în zilele cu Soare!..”
– Pân' ce amândoi
Ne topim într-unu,
Iubirea din noi
Tot își caută drumu !¡
Și se făcea c-ai apărut din zare...
Și se făcea că-n brațe mi-ai sărit...
Și se făcea în Cer că ne-am iubit...
Și se făcea... iar vis fără urmare?
”– Dragul meu, un cer după furtună,
Țesut din umbre și lumine ...
Te pierzi adesea după Lună,
Precum și ea se pierde-n tine...”
– Floare-stea, în cuib de piatră,
Te privesc mut de uimire
Cum îmi reaprinzi în vatră
Visul uitat de iubire ...
Ceas de vis și semn de floare,
Ceas de taină, ceas de dor;
Taina clipelor mă doare
Ca și taina florilor...
Mă mângâie sus pe stânci
A d i e r e a vântului;
Cântu liniștii adânci
Și liniștea cântului...
‒ Floare-stea în cuib de stele,
Deasupra Lumii, pe creste,
Roua d o r u r i l o r mele,
Vrei s-o strângi într-o poveste?
... Privind la stelele zării,
Am scris ”I U B I R E de vis”
Dar umbrele frământării,,,
În zori au șters ce am scris
... Azi-noapte, Luna-a venit
Și în vis m - a ispitit ...
Cu zbor înalt printre stele
Și peste jocuri de iele...
– Lună tu, Regina Bolții,
Ce iubirea - mi luminezi,
Luminează-mi visu nopții,
Vino să mă - mbrățișezi !¡.
... Zâna mi-a simțit visarea
Și mă privea întristată ;
Ce-mi zisese Vrăjitoarea?
I-am făcut vorba uitată!!!
Ne mocnea în inimi focu,
Soarele ni l-a aprins ...
Când să-și întețească jocu,
Un blestem nocturn l-a stins.
... Vis de iubire pătruns
Mi-a rămas fără răspuns;
Visu-n marea-mbrățișării
S-a dus pe valu uitării,.
Izvor de munte șoptește
O poveste de iubire . . .
Stânca muntelui mai crește
O floare spre amintire *
Nu-i rețetă de i u b i r e
Cu izvor doar în gândire;
Nici rețetă de u i t a r e
Să-i stea dorului în cale...
‒ Am contrapus la blesteme,
În lupta să te cucerească,
Iubirii tale pământene,
Iubirea mea cerească!
Setea i u b i r i i s - alin,
Eu îmi cresc în suflet doru
Cum vara, pe cer senin,
Furtuna își crește noru ¡
Pe cât este de frumoasă,
Pe-atât e de dureroasă
Iubirea din amintire,
Amintirea de iubire...
12
... Iubirile mă amețeau
Ca vântu florile-n risipă;
Și anii după ani treceau
Cum trece clipă după clipă...
Visându-mă-n lumi celeste,
Am iubit 3 FLORI terestre;
Și mereu, prin amintire,
Le simt vraja de iubire...
M-a tot împins ispitirea
Să iubesc mereu mai sus;
Și, ca la Poet, iubirea
A venit... și-apoi s-a dus !¡
Chiar cu FLORILE-mpreună,
Eu visam mereu la Lună...
Lăsând în umbră petale,
Vrăjite iubiri florale...
De la nuferi de pe lac
La florile de pe stâncă,
Flori cu al iubirii leac
M-au vrăjit c-o taină-adâncă...
Iubirea din amintire,
Dulce-amară amăgire,
Este foc și e și gheață,
Din Soare, Lună și ceață ...
Iubirile ne - mplinite . . .
Tot mai ard încă, mocnite;
Răscolite, când și când,
Aprind inimi fumegând...
Tot privesc spre Cer pierdut
Să văd ce-i de nevăzut:
Fața nevăzut-a Lunii,
Viața neștiut-a Lumii...
... Iubirea pleacă, revine;
Descumpănit, pe cărare,
Rămân mereu cu mine
Și plec cu fiecare ...
Mă dor plecările...
De - atâta dor
Și depărtările
Mă dor ...
Stropi de Soare,
Lacrimi de Lună,
Rouă din floare,
Iubirea-ncunună...
Uitare în gând,
Neuitare - n suflet
Însetat și prea flămând
De doru iubirii tunet ! . .
Razele de Lună
Florile - ncunună;
Luminile se tot cern ¡¡¡
Și umbrele se aștern !!!
Joc de umbră și lumină,
Prin vis să îl joc mai sper:
Luna nouă să îmi vină
C-o iubire pân' la Cer !¡
Dus pe aripi de iubire,
Privesc stele strălucind;
Vrăjit de - atâta uimire ,
Eu îs Cer, Ceru-i Pământ !¡
Se simte la despărțire
O iubire care doare;
Leac durerii din iubire
E-o IUBIRE și mai mare!
Pentru o IUBIRE mare
E prea mică T e r r a ?
Cu privirea tot caut zarea,
Ad astra per aspera ...
Simt în suflet cum coboară
Un vis nou de Primăvară;
Cu flori și cu poezie...
Dar va fi, n-a fi să fie !?
13
... Pe a muntelui cărare,
Urc din zare-n altă zare;
Urc pe drumu către Cer
Prin zări ce apar și pier...
... Mai e-o zare, numai una,
Până să-mbrățișez Luna !¡
Dar dacă-n zbor către stele
Sunt sedus de joc de iele ?..
Printr-un vis astral zburând,
Unde-ajung?, de unde vin?
Rătăcesc ca beat de vin
Și mă las purtat de gând...
Îmi vine prin amintire
Lunatica mea iubire ...
O i u b i r e de poveste...
Care-a fost... Oare mai este?
Mă visez pe căi astrale
Rătăcitor printre stele;
Intersecții i r e a l e
De lumi paralele...
Cine își visează z b o r u,
Vede fără margini zarea...
Cine își viseaza doru,
Bate ispitit cărarea...
... Luna vine,
Luna pleacă ...
Lumina-i lăsată-n mine
Se aprinde, câte-o leacă...
Izvoru 'naltei iubiri
Dintr-o lume abisală ,
S u s u r ă cu i s p i t i r i
Din tainică vrajă - astrală ...
Prin munți adesea m-am dus
Să privesc Ceru de sus,
Să-mi plimb ochii omenești
Printre-ai nopții ochi cerești...
Mari minuni are-omenirea!
Însă , pentru mine ,
Cel ce a creat IUBIREA
S - a 'ntrecut pe SINE !..
De ce-i sfântă amintirea
Purtând iubire mereu ?:
Dumnezeu este iubirea
Și iubirea-i Dumnezeu !
... Cuprins de vraja celestă,
Legat de vrăjitu z m e u ,
Lăsându-mi Lumea terestră,
Zbor spre Cer, la Dumnezeu.. ¡
14
‒ Doamne, din eternitate
Ai făcut clipe de timpuri...
Viață cu iubire, moarte,
Trecere prin Anotimpuri,,,,
Ai creat Luna, Pământu,
Bolta Cerului cu stele,
Te rog să-mi asculți cuvântu
Cu dor și cu iubiri grele ...
Seamănă-mi, Doamne, iubire
În inima de doruri plină !..
În noapte-adâncă din gândire,
Aprinde-mi, Doamne, o lumină ¡
Dă-mi, Doamne, cheia gândirii
Să transpun a fi în stare,
Razele L u n i i astrale
În cuvintele iubirii!
Schimbă-mi iubirea terestră,
E f e m e r ă , din păcat,
Dă-mi o iubire celestă,
Cu Luna îmbrățișat !¡
”– Copil ursit efemer
Din iubire pămînteană,
Tu vrei Luna de pe Cer
Pentru iubirea-i vicleană*? (*iluzorie)
Ți-aș aduce Luna-aproape,
Dar ai vedea un pustiu ;
Privește Terra prin pleoape
Să vezi iubirea, ce-i viu !..
Ca fruct al vremelniciei,
Prin lumea r i s i p e i,
Cauți clipa veșniciei
Și veșnicia clipei ?...
Atâta timp cât trăiește,
Omu-i supus legii sorții:
La tot pasu ’l-însoțește
Raza vieții, umbra morții...
De-auzi Soare răsărind
Și vezi cântu dimineții ,
De-ți simți sufletul iubind,
Înțelegi și rostu vieții ...
De-auzi Soarele-apunând
Și de vezi freamătu nopții ,
De simți clipa-n zbor trecând,
Înțelegi și rostu morții . . .
Vrei să ceri chiar nemurirea
Pentru a s e l e n i z a r e ¡
Uiți c-așa îți pierzi iubirea;
Pentru asta,-ntâi se moare !.¡
Uiți că viața omenească
E pecetluită - n soartă ;
Când e ceasu să sfârșească,
Se deschide noua poartă !.¡
Te rupi de realitate,
Plutești într-o altă lume;
Uiți lumeștile păcate
Pentru iubiri fără nume?
Vrei, iubirea ta din vis
Și-n Cer cu Luna acolo?
Doar în vis ți-e paradis,
Selenar pustiu dincolo !¡
Tu ești viu și Luna-i moartă,
Ochiul ei arde și-ngheață;
E captivă - n a ei soartă
Soarelui, Terrei cu viaţă...
Luna-i rece... și fierbinte,
După cum Soarele-o vede;
Pentru tine, necuminte,
Peste zări mereu se pierde...
E o singură L U M I N Ă
Luminând Pământ și Lună;
Și o singură I U B I R E
Ținând suflete-mpreună!
Făr-a Soarelui lumină,
Luna nu ar lumina ;
Fără ca Terra s-o țină,
N-ar putea nici exista.
Soarele e generos ...
Prin Lună el luminează
Î n d r ă g o s t i ț i i de jos,
Vrăjiți de - a Cerului rază ¡
Ca să generezi lumină, trebuie să arzi în cuget;
Ca să generezi căldură, trebuie să arzi în suflet;
Ca să generezi cântare, trebuie să arzi în șoapte;
Ca să generezi IUBIRE, trebuie să arzi în toate !!!
Alungă-ți deznădejdea, alungă și uitarea,
Alungă moartea vieții, alungă întristarea!
Iubește speranța, iubește amintirea ...
Iubește viața însăși, iubește IUBIREA!”
– I u b i r e și s u f e r i n ț ă ?
Cum e, Doamne, cu putință
Când atât de adânc doare
Iubirea cu neuitare ?
”– Dincolo de-orice dorință,
M Â N T U I R E A
Și I U B I R E A
Se fac prin suferință!
Dacă n-ar fi suferință,
Viața nu ar fi frumoasă;
Fără noaptea-referință,
Ziua n-ar fi luminoasă...
Nu-i zâmbet fără suspin,
Nici plăcere fără chin;
Dacă n-ar fi despărțirea,
Nu s-ar prețui iubirea...
E iubirea pe Pământ
Un izvor din haru sfânt
Ce spală, prin al său dar,
Păcatul originar ...
Sunt și bucurii să doară
Și dureri ce dau speranță;
Înălțări care doboară
Și căderi care înalță !¡
Sunt dureri fără durere...
Sunt plecări fără plecare...
Sunt tăceri fără tăcere...
Și uitări fără uitare...
E ceva mai sfânt ca haru,
Mai bine primit ca daru,
Mai larg ca nemărginitu,
Mai frumos ca-ndrăgostitu?
Lumina din senzații
Apare și se stinge;
Lumina I U B I R I I,
Nimic nu o-nvinge !
... Dintre terestra IUBIRE
Și lunara n e m u r i r e,
Spre care-ți îndrepți gândirea?”
– Te rog, Doamne, dă-mi IUBIREA!
Alungă-mi, Doamne, orbirea
Să văd Lumea ce visează !..
”– Iubirea Lumea-ți luminează,
Căci Lumea este cât iubirea !”
‒ Multe le-am înțeles, Doamne,
Dar rămân mereu perplex
Când miracolu iubirii
Îmi apare-așa complex!
Iubirea e pretutindeni,
Viața însăși e iubirea ;
Doamne, o mână întinde-mi,
Să îi înțeleg menirea !..
” – A IUBI este minunea
Cea mai mare pe Pământ;
A vedea, a auzi . . .
Sunt doar căi spre al ei cânt !
Viața ca un dar din har
Ar fi vis și amintire ;
Totu-n lume-ar fi-n zadar
Dacă nu ar fi iubire ...
Petrecute de noroc,
După tainice formule,
Țes iubirii mistic joc
Ioni, dipoli și molecule...
Iubirea e, în esență,
Un univers de reacții
Explorând alte-universuri
Prin subtile interacții ! ; ¡
Luna-i când pustiu de gheață,
Când e-al iubirii a l t a r ;
Soarele-i izvor de viață,
Din cosmic iad nuclear!
Al luminii chip seduce
Visu zilei, peremptoriu;
Iar al umbrei chip induce
Visu nopții, iluzoriu ! ¡ .
Partea Lunii luminată
Arată iubiri visate ○
Partea lunii-ntunecată
Ascunde iubiri uitate ●
Piere Luna în tenebre,
Soarele în înserare ;...
Pier stelele-n găuri negre
Iubirea... doar în u i t a r e
Atotputernică-i iubirea!
Ea le dizolvă pe toate;
Timpu-și află-n ea pieirea,
O clipă e - o eternitate ...
Nu-i rod fără înflorire,
Și nici ploaie fără nor;
Nu-i iubire fără dor,
Nici viață fără iubire.
I-e dat vieții să se lege
De-o nestrămutată lege;
Intră pe-a rodirii poartă
Doar cei ce iubire poartă...”
‒ Viața-i izvor din iubire,
Prin rodire ca-n povești...
Aievea, în vis și-amintire...
Doamne, cât de darnic ești!
De-aș păstra privirea vie,
Din zarea Eternității
Aș privi o veșnicie,
Doamne, doar IUBIREA vieții !..
15
...Cu puterea de-a-nțelege,
Am aflat taina, uimit:
Regina are un rege,
Soarele e-al ei iubit !
Printre stele, miliarde,
Soarele mereu ne-nvață:
De-aproape, iubirea arde!
De departe, ea îngheață ¡..
... Îmi vine prin amintire,
Ca printr-un vis risipit,
Lunatica mea iubire :
Apă vie, foc mocnit...
Luminița amintirii
Iscă doar umbra iubirii;
Iar când nu se mai aprinde,
Doar u i t a r e se întinde !?.
Cât m-a fermecat IUBIREA,
Am simțit forța minunii !;
Am cuprins nemărginirea
Peste marginile Lumii...!¡
... Pe fața Lunii citesc
Povestea marii IUBIRI ...
Și - n suflet mă răscolesc
Valuri, valuri,,, a m i n t i r i ...
Din Cer spre Pământ tot ning
Stele ce ard și se sting !!!
Înspre Cer dinspre Pământ
Ard iubiri duse de vânt ¡¡¡
Flori iubitoare de Soare,
De la Muntele-amintirii ...
M-au fermecat la izvoare,
La Izvoarele iubirii !..
Cu-al zânelor surâs blând,
Prin al Primăverii umblet,
Mi-a rămas iubirea-n gând,
Mi-a rămas, iubirea-n suflet...
Izvoarele cu iubiri,
Din câmpuri de flori,
Susură cu ispitiri
Prin vise din zori...
Am trăit clipe de vis,
În iubiri ca de poveste,
Pe cărări de nedescris...
Și terestre, și celeste !!!¡¡¡
... Luna după asfințit
Și Soarele - n zori,
Ispitesc necontenit
Prin iubire-ascunsă-n flori...
Soarele-n apus dispare...
Dar și-arată-n Cer iubita
Ce-i revarsă cu candoare
Mreaja razelor, ispita ¡
Luna mi-a trimis
Iubirea din vis;
Soarele, în zori,
Iubirea din flori...
Iubirea Lunii-a fost ascunsă
În roua nopților din flori ;
Iar taina ei cea nepătrunsă
S-a risipit sub Soare-n zori...
Parcă simt, cerșind răcoare,
A l c h i m i a convertirii :
Sublimat la foc de Soare,
Topit de focu iubirii !..
...Totu-i trecere, e zbor...
Iubiri vin, iubiri se duc;
Eu rămân în trena lor
Rătăcind pe drum, năuc...
Trăiesc clipe de topire
În iubirile a p r i n s e ;
Lacrimi curg din răscolire
De-amintiri încă nestinse ...
Am trăit zile și nopți
În plutire s i d e r a l ă ;
Tot mai caut tainice porți
Spre o iubire astrală ?¡...
... Soare-apune, iese Luna
Pe o pajiște cu flori ;
Mă desfac / refac întruna,
Prin vise, până în zori !..
– Lună ce inspiri tăcerea
În iubire... și u i t a r e a,
Mângâie-mi acum durerea
Despărțirii... vindecarea !¡.
De ce - ai venit când am visat ?
De ce-am sperat când m-ai privit ?
De ce-ai tăcut când te-am chemat?
De ce-ai uitat... că ne-am iubit?
”– Eu ți-am dat razele mele
Să-mpletești povești din ele;
Povești tandre de iubire,
La flori dulce ispitire...”
– Mi-ai pus gândurile-n foc,
Mi-ai pus sufletu pe jar;
Din al flăcărilor j o c ,
Amintiri fierbinți răsar...
16
... Sub a L u n i i strălucire,
M-am întors ca un proscris
Printre flori, cerșind iubire
În Primăvara de vis ...
Izvoarele cu iubiri ,,,
Din Muntele amintirii,
Susură cu ispitiri
Prin vraja uimirii...
De ce-ai lăsat, Doamne, sa piară
Iubirea pură, doar înmugurită ?
Apărând timid, în lumea de ispită,
S-a ofilit devreme-n Primăvară !
... Despărțit de-a 3-a floare,
Privind trist și mut la Lună,
Mi-amintii de Vrăjitoare ...
Și-mpletii din flori cunună...
...”– Când Luna o să răsară
Luminând peste Pământ,
Floarea cu iubirea-i rară
O afli printr-un descânt:
Lună tu, stăpâna Bolții,
Luminând hăuri, abis...
Du-mă la Regina-nopții,
La o iubire ca-n vis !..”
... Din vis cu stăpâna Bolții,
Mă simții pe-o rază tras;
Și-auzii de pe Pământ
Dulce, ispititor glas:
”– Cobori de prin lumi celeste
Pe Pământ!... Și ne-om iubi...
O i u b i r e ca-n poveste,
Nicicând nu se va sfârși...
Zmeule în rătăcire ,
Prin vis cu stăpâna Bolții,
Prea sus zbori pentru iubire,
Vin' jos la Regina - nopții !
Vino jos și înțelege,
Luna doar te-a ispitit;
Regina ta are-un rege,
Soarele e-al ei iubit !”
...La chemare m-am trezit;
Și-astfel, deșteptat din vis,
De-o floare nouă vrăjit,
Mirat, ochii mi-am deschis...
Din noaptea visării
Se face lumină
Să-mi apară EA
Sub Bolta senină ¡
Din Cer Luna luminează
Al i u b i r i l o r i z v o r
Când pe Boltă - naintează
Cu-al ei chip s e d u c ă t o r ...
”– Eu sunt Selena de sus,
Tu rămâi Florin de jos;
Cu Florina, recompus,
Să trăiești ca-n vis, frumos!..”
– Lună ce-nvălurezi marea
Și-aprinzi în suflet iubirea,
Luminează-mi noaptea calea
Să-mi văd visu și-amintirea ¡..
Păstrează-mi vie-amintirea,
Lună ce îmi știi cărarea!
Să îmi luminezi iubirea
Și să-mi întuneci uitarea!
Scaldă-mi, Lună plină,
Doar atât îți cer ,
Sufletu-n lumină,
Gândurile-n Cer !
”– Îți voi fi o lumânare
Ce se arde, se tot arde¡¡¡
Să-ți lumineze-n cărare
Ca tu să ajungi departe !!!”
17
... După nopți de vis în întuneric,
E totul cald și luminată-i firea...
Și un ecou prin spațiul atmosferic
E-un semn celest că-nvie iar IUBIREA!..
Fui un zmeu haihui în vânt,
Dus de gândurile mele...
Și-o floare de pe Pământ
Mă culese dintre stele...
Floarea din serile verii
Zâmbește dulce a cântec;
Și din nopțile tăcerii
Îmi apare la descântec...
‒ Ivită din hău,
Luna luminată
Ia forma visată
A chipului tău...
... Apare IUBIRE mare,
Seara, în razele Lunii ;
Luminând ca un alt Soare
Peste marginile Lumii . . .
– Am trimis vântu să-ți spună
Să-mi apari în vis, alene ...
Un ocnaș visând la Lună,
Marinar beat de sirene ¡!.
”– Spune-mi basme și povești,
Câte în Lună și-n Soare...
Prin petale zâmbitoare
Voi ghici de mă iubești...”
– Mă uit la Lună, la stele...
Luna-i mai frumoasă!
Mă uit la tine, la ele...
TU ești cea aleasă!
Parcă vii, lumină-n noapte,
Plutind pe valuri de vis ,,!
Mă vrăjesc dulcele-ți șoapte,
Zâmbetu-ți de nedescris . . .
Te-am căutat din zare-n zare
De la munte pân' la mare;
Zarea-i marginea privirii,
Zarea zării e-a iubirii...
Chemarea mea ți-a întâlnit chemarea
Și așteptările au dat în cântec ...
Și peste munți, și peste toată marea,
Iubirea s-a întins, ieșită la descântec...
Cât de darnică e Luna
Cu lumina-i peste noi!
Iubirii ne e stăpâna ..,
Numai ea, numai noi doi!..
”– Îți privesc chipu zâmbind,
Îți ascult gura șoptind...
Îți simt inima vibrând...
De iubire mă cuprind...”
‒ Două iubiri îmbinate
Într-o IUBIRE mai mare,
Ne fac inimi luminate
Și de Lună, și de Soare...
... Două siluete,
În lumina Lunii,
Pășesc pe-ndelete,
Uitând graba Lumii ¡¡
De ce-i oare-așa nebună
Iubirea în nopți cu Lună?
Simt, iubirea-mi pământească
E din iubire c e r e a s c ă !¡
Soarele și Luna,
Luceferi și astre,
Luminează - ntruna
I u b i r i l e noastre...
Îmi plimb gându printre stele...
E foc și - i lumină - n ele ;
Dar nu-i foc și nici lumină
Ca-n iubiri sub Lună plină ¡!!
În seri de vară hoinărim,
Și vorbim în necuvinte ;
Și ne iubim, și ne iubim
Cu o dragoste fierbinte..!
‒ N-am cuvinte să te-ncânte
Când suntem îmbrățișați;
Las tăcerea să ne cânte,
În i u b i r e dizolvați ...
”‒ Sufletu-mi când e cuprins
De miracolu i u b i r i i
Prin al tău suflet aprins,
Simte vraja fericirii ...”
... Ochii Cerului, în noapte,
Strălucesc în constelații ;
Luna luminează șoapte ,
Suflete-n iubiri, vibrații...
Gânduri ce se țin de mână,
Suflete în contopire ;
Suntem părțile pereche
Ale-ntregului IUBIRE ...
E - așa de frumos, frumos,
Hoinărind în seri cu Lună,
Sub ceru - așa luminos,
Împreună, împreună!
Ne iubim pe Lună,
Ne iubim pe Soare;
Dragoste nebună
În lumini astrale!¡
‒ 'Ți-mpletesc cunună
Din raze de Lună
Și îți cresc o floare
Din raze de Soare ¡¡¡
Suntem Cer și suntem mare,
Ziua, noaptea... împreună;
Prin îmbrățișări sub Soare
Și prin sărutări sub Lună...
Cum să fac să opresc clipa,
C l i p a asta minunată ?
Cum să fac s-opresc risipa
Clipelor spre-”A fost odată...”?
Îți văd privirea senină
Cuprinsă de-un farmec sfânt;
Șoapta aprinde lumină,
Lumina, în suflet, cânt !¡
Bine-i, Doamne, când a u z i
Zvon de viață-n muguri cruzi !
Bine-i, Doamne,-atunci când vezi
Z â m b e t u ochilor v e r z i ! !
Mare minune e, Doamne, să privești un chip zâmbind !
Mare minune e, Doamne, să auzi un glas șoptind !
Mare minune e, Doamne, să simți parfumu de flori !
Mare minune e, Doamne, iubind primăvara-n zori !
– Vreau să-ți fac în păr inele
Ca să văd Ceru prin ele;
Miraju p r i v i r i i ,
Norocu iubirii...
Ne iubim în noaptea sfântă,
Luna doar ne are-n pază;
Tăcerea luminii cântă,
Cântu Lunii luminează...
Îmi dizolv iubirea-n Lună;
Îmi topesc iubirea-n Soare;
O distilez din furtună
Și o sublimez ca floare!
‒ Te aștept în seri cu Lună
Să hoinărim împreună ;
De la munte pân' la mare
Pe a timpului c ă r a r e...
Vreau largă îmbrățișarea,
Să țină cât ține zarea ...
Să-ncercăm, vrăjiți, demersu
Să cuprindem U n i v e r s u . . .
Valuri, nuferi, noi și-o barcă...
F e e r i a - mbrățișării ;
E aievea sau mă-ncearcă,
Iar, i l u z i a v i s ă r i i ?
”‒ Când privesc a ta privire
M-alin - o lumină lină;
E lumina din iubire ,
Ori iubirea din lumină?”
‒ Prinși de-ai dragostei fiori,
Ne iubim până în z o r i ;
Zburăm printre stele-n noapte,
Peste timp, și peste toate ...
E magică f e e r i a
Când în Cer se pierde marea;
Zâmbetu și bucuria ,
Sărutu și - mbrățișarea;
Hoinărim singuri în noapte
Sub a Lunii strălucire;
Zâmbetele cheamă șoapte,
Șoaptele aprind i u b i r e . . .
Bucurii-s de-atâtea f o r m e...
Nu pot fi cuprinse-n norme!
Dar niciuna nu-i mai mare
Ca-a iubirii-mbrățișare...
Ca o bătaie de-aripă,
Trece viața într-o clipă;
Clipa de i u b i r e v i e
Ține-o, Doamne,-o veșnicie!...
‒ Hai să ne rugăm, iubito,
Poate fi-vom ascultați:
Să rămânem totdeauna
Ca acum, îmbrățișați ¡¡
”‒ Ca-ntr-un vis suntem noi doi
Într-o singură f i i n ț ă ;
Și iubirea dintre n o i
Ne e singura dorință...”
‒ Iubire în șoapte,
Iubire TU-EU;
Iubire zi-noapte,
Iubire mereu ...
Ne iubim cu frenezie
Într-o lume de poveste
Și plutim în veșnicie
Pe cărările terestre...
Un băiat și cu o fată ,
Rătăcesc pierduți pe maluri;
Și iubire, valuri, valuri,,,
Iscă marea agitată ...
Al iubirii foc se-aprinde...
Când sufletu îl cuprinde,
Nimic nu-l mai poate stinge,
Nici când plouă, nici când ninge...
‒ Frumoas-ar fi poezia
De-ar avea privirea ta !
De-ar cânta șoaptele noastre
Din iubirea ta și-a mea ...
Versuri din raze de Lună
Și cânt de privighetoare;
Dintr-o dragoste n e b u n ă
Ca-ntr-un vis ce nu mai moare...
Transpun gânduri în cuvinte
Din inimi îmbrățișate ;
Să prind iubirea fierbinte
Prin cuvintele ritmate ,.,.
Fulgeru este scânteia
Ce-aprinde furtunii focu!
Al tău zâmbet a fost cheia
Ce-a deschis iubirii jocu...
Pe munți, dealuri și câmpii
Ți-am dat flori și poezii...
Și te chem dulce mireasă,
Iubirii să-i facem casă...
18
... Se-mpletește fir cu fir
Pân’ la tine-acasă;
Astăzi, TU din toate,
Ești cea mai frumoasă!..
‒ Un cântec aud mereu
Din ziua-n care TU - EU
Ne-am legat c-o sărutare
Să fim doi pe o cărare...
”‒ Tu mi-ai adus lumea ta,
Eu ți-am dat-o pe a mea;
Și din două lumi noi, mirii,
Am compus Lumea iubirii...”
‒ Cu zâmbet m-ai mângâiat
Și-n iubire m-ai scăldat;
Nici în vis și-n amintire
Nu-i o mai mare iubire...
Nu ți-am iubit doar chipu surâzând,
Ți - am iubit i s p i t a dinăuntru ;
Pe când băteam la poarta sufletului blând
Și nu știam cum voi avea să intru !?
” ‒ Urmează - mă mereu ...
Cea mai frumoasă clipă încă n-a sosit!
Fi-mi aproape, căci în visu meu,
Iubirea începută e fără de sfârșit...”
‒ Zâna mea, zână nebună,
Și pe Soare, și pe Lună,
Pășirăm amândoi, zână,
Cu iubirea mână-n mână!!
Apăreai ca dintr-un vis,
Într-o vară-n calea mea...
Și povestea de i u b i r e
Așa frumos începea ! . . .
... Mai ții minte seara-aceea,
Prelungită-n miez de noapte,
Când, privind spre Casiopeea,
Ne cădeau stele în șoapte !?.
”– Mai ții minte-acea minune?
Ne urcam în Caru Mare ...
Zburam peste munți și mare,
Ne iubeam uitând de Lume...”
– Ne ploua torențial
Să ne spele de păcate;
Și, pe al iubirii val ,
Râdeam la eternitate...
Frumoasă mai erai
Când, îndrăgostită ,
Mereu îmi zâmbeai
Să cad în i s p i t ă !
O tăinuită fereastră
Din sărutarea fierbinte
Lumina iubirea noastră
Prin tăcutele c u v i n t e
Ne-am iubit noaptea pe Lună,
Când pe Pământ era brumă...
Și pe Soare, mai ții minte?
Era dragostea fierbinte!
Dintr-o zare-n altă zare...
Ne-am iubit iubirea Lunii;
Și pe Lună, și pe Soare,
Peste marginile Lumii ...
‒ Mă-ncearcă-o-ntrebare grea
De când întâi mi-ai zâmbit:
Ce ar fi fost viața mea
Dacă nu te-aș fi-ntâlnit?
” ‒ Mă întreb ce aș fi fost
Fără tine-n drumu meu?
Întrebarea-i fără rost:
Fără tine n-aș fi eu!”
... ‒ Urmând al iubirii astru ,
Pașii-n povești ni s-or pierde;
Să privim la Ceru-albastru
Din pădurea veșnic verde !¡.
19
Dincolo de Lună,
Dincoace de Soare,
I u b i r e a nebună
Caută-mbrățișare ¡:¡
O lunatică iubire
S-a iscat prin ispitire;
Din raze de Lună, Soare,
S-au țesut IUBIRI florale ¡¡
Din iubire viața toarce
Cele mai trainice fire...
Și nici timpu nu destramă
Țesătura de iubire ...
... Câte nopți, și câte zile,
Te-am visat mereu, iubire!
Câte zile, câte nopți ,
Ți-am deschis, iubire, porți !..
Cât m-ai încălzit, i u b i r e !
M-ai purtat prin Primăvară,
Ispitit de floarea-ți r a r ă,
Pân' la punctu de topire !
... Soare-apune, iese Luna
Luminînd i u b i r i târzii
Și flori ce răzbat prin bruma
P r i m ă v e r i i timpurii ...
... Cred c-am apărut pe lume
S-admir Lunii strălucirea ;
Cred că Luna-n Cer e-anume
Ca să-mi admire iubirea !¡
‒ Lună, inimă pustie,
N-ai iubire să te-nvie;
Însă cu l u m i n a ta
Luminezi iubirea mea!
Luna surâde-n tăcere,
Luna-i izvor de mistere;
Iubirea-i izvor de șoapte,
Iubirea-i lumină-n noapte...
Iubirea-i izvor,
Eu, un călător ;
Însetat e călătoru,
Răcoritor e izvoru...
...Iubire în suflet, iubire în gând;
Iubire în zi, iubire în noapte;
Iubire oriunde, iubire oricând,
Iubire mereu, iubire în toate...
Din Soare și din Noapte se întrupează viața;
Iar tainica-i lumină cu umbra și cu ceața
Devine omenească prin candela iubirii...
Iubirea cere însă chiar moartea nemuririi... .
20
... După cum se povestește,
S-a tors din raze cerești
O poveste de iubire
C-o iubire ca-n povești...
... Printre flori, sub Cer senin,
S-au iubit pe căi terestre,
Florina și cu Florin ,
Sub vraja Lunii celeste !!¡¡
... Poate-or fi trăind și azi
Prin legenda neuitării ;
Când sub cetine de brazi,
Când pe valurile mării !,.
În iubire ne-ntreruptă,
Iubiții-s n e m u r i t o r i ;
Nu mai sunt cu timpu-n luptă,
Când iubești n-ai cum să mori !
S-au lăsat abandonați
Clipei n e u i t ă r i i .,.
Să plutească-mbrățișați
Peste marginile z ă r i i ¡¡
Și-au împletit din extaze
Eluziva f e r i c i r e ...
Iluminată prin r a z e
Din LUNATICA IUBIRE ¡¡¡
