ANOTIMPURILE TRECERII

AnoTimpurile  Trecerii

( ca_trene )

George Anițescu (Toni)

Fond muzical: https://www.youtube.com/watch?v=Z3drqeFhG5s

2019

CUVINTE  PRELIMINARE

Din corzi întinse în gândire

Se nasc cuvinte prin vibrare;

Isca - vor oare, prin iubire ,

Farmec, frumusețe, încântare?

Gândurile scrise-n carte

Când sunt citite învie ;

Închise-n carte pustie,

Rămân părăsite, moarte.

Catrene neterminate ...

Catrene izvor de gânduri,,,

Citiți-le mai d e p a r t e...

Citiți-le printre rânduri ;;;

La sfârșit, punctele... puncte

Nu-i sunt catrenului scrumu;

Ci e semn că e o punte

Să continui pe ea drumu...

Scriu cu literă-nclinată

Cum e-n viață alergând

Pe a timpului cărare

De la leagăn la mormânt ,,,.

,,,. A n o t i m p u r i l e toate

Izvorăsc treptat prin vreme;

Izvorăsc gânduri ri(t)mate

Și se-așează în catrene,.,.

Din amintiri, din visuri, din trăiri ,

Am brodat cuvinte, simplu și firesc;

Le-am descântat să iște tresăriri

În sufletele celor ce citesc ...

Nu voi lăsa avere

Când voi pleca, departe;

Doar gânduri efemere

Închise într-o carte...

              *

PREFAȚĂ

Zăbovind pe-a vieții cale

Să vezi trecerea prin vreme,

Ale T R E C E R I I catrene

Poate sunt și ale tale...

Bat, târziu, la poarta ta

Ca pribeag din alte timpuri;

De-mi deschizi, poți revedea

TRECEREA prin ANOTIMPURI ,,,.

Sunt prea mic pe un Pământ prea mare,

Prea mic Pământ în vaste lumi stelare;

Trăiesc doar cu iluzii de spații și de timpuri!?

Și viața mi se trece, prin timp, în Anotimpuri ,,,.

Timpu trece,

Mă p e t r e c e,

De la Anotimpu rege

Pân' la Anotimpu rece.

Curg ca un izvor la vale ,

De la munte până-n mare,.

Din Primăvara de vis,

Până-n al Iernii abis.

Un Anotimp pleacă și un altu vine;

Descumpănit , pe cărare ,

Rămân mereu cu mine

Și plec cu fiecare....

Mă dor plecările...

De-atâta d o r

Și depărtările

Mă dor . . .

Nu mi-e toată calea lină

De la naștere la moarte;

E-ntâi zboru spre lumină

Și apoi căderea-n noapte¡!

                 *

Când florile Primăverii

Ning iubire pe-a ta față,

Zâmbește cu drag chemării

Ce prin șoapte te răsfață...

Când soarele Verii calde

Te-mbujorează la f a ț ă,

Lasă-i razele să-ți scalde

Rod iubirii, noua viață...

Când frunzele-n dans de Toamnă

Parcă-n jocu lor te-au prins,

Prinde-le-n cunună, Doamnă,

Peste păru-ți tot mai nins...

Când se așterne zăpadă

Pe iubirea de-altădat',

Las' o lacrimă să cadă

Pe-obrazu nesărutat!

                *

Îmi torc gânduri în cuvinte,

Le-mpletesc în fir de timp;

Țes aducerile - aminte

Anotimp cu Anotimp,,,.

Primăvara-i cu - a iubi ,

Iarna-i cu ger ce nu iartă;

De la visuri cu va fi . . .

La povești cu - a fost odată...

Dacă Timpu-ar avea timp,

Și Moartea ar avea moarte,

Viața-ar fi un Anotimp

Ținând o eternitate...

Timpu trece, timpu tace,

Timpu face și desface...

Înflorirea și rodirea;

Desfrunzirea, 'ntroienirea.

Anii-n orice Anotimp

Cuprind 4 anotimpuri

Ce se rotesc la răstimpuri

Pân' mă scot din spațiu, timp

                   *

... Și va veni o dimineață,

Cu Primăvara-n zori de zi;

Și-n drum de flori voi întâlni

Iubirea mea de-o viață . . .

... Și va veni o zi,

O zi lungă de Vară;

Și-atunci iubirea va rodi,

Și-o nouă viață-o să răsară...

... Și va veni o seară ,

Cu soare blând, de Toamnă;

Și-n dansu frunzelor de-afară,

Voi dansa cu a mea Doamnă...

... Și va veni o noapte ,

Când Iarna-ngheață zboru;

Și gândurilor toate

Le va seca izvoru,.

... Și va veni o vreme...

Când pentru fiecare,

Va ninge ca-n poeme

Tăcere și uitare

                 *

– Bună dimineața Primăvară!..

– Bună ziua caldă Vară !..

– Bună seara tristă Toamnă!..

– Noapte bună lungă Iarnă!

                    *

ANOTIMPU  IUBIRII,  ANOTIMPU  RODIRII, 

ANOTIMPU  DESFRUNZIRII, ANOTIMPU-NTROIENIRII

                    *

P O S T F A Ț Ă

Întrebări rămase-n ceață

Sunt postfața de la carte:

Mai  e  viață  după  viață? 

Sau doar moarte după moarte?

Pe urma timpului pierdut

Și-a  celui  ce  n-a  sosit :

Ce-a fost 'nainte de-nceput?

Ce  va  fi  după  sfârșit .?.

Iscodind al vieții rost,

Parcă tot m-aș întreba:

Cum oare, cum ar fi fost

Dacă  n-ar  fi  fost  așa ?

Cum a fost lăsat să fie, 

Prin a vremii toarcere,

Viața  e-o  călătorie...

Dus fără întoarcere.

Călătoria-i  d e p l i n ă

Când, la capăt de cărare,

Se  stinge-a  vieții  lumină

Și  se-aprinde-o  lumânare .¡?

Între  furcă  și-ntre  fus,

Firu timpului se toarce;

Din toate care s-au dus,

Nimic nu se mai întoarce.

"... A fost odată fir pe fus...",

Firu poveștii se rupe.

Ce  a  fost  rămâne  dus,

Vine  u i t a r e a  s-astupe.

Din tot ce-a fost,

Din  tot  ce  este ,

Rămân cuvinte într-un rost –

"A fost o viață ca-n poveste ..."

A fost odat', dar nu mai este;

Apărută - n  dimineață ,

A fost o viață de poveste;

Azi, o poveste de viață.

Am fost izvor, am fost pârâu,

Am  fost  afluent  de  r â u…

În fluviu lumii-am fost un val,

Și-un strop în marea din aval.

Mai  întâi  am  fost  atom.

Apoi Lună, Soare, Terră;

Prin  fiecare,  alt  om ,

Tot c-o viață efemeră!

Primăvara și-apoi Vara

Urcam muntele ca scara;

Târziu Toamna și-apoi Iarna

La  coborâș  doare  rana . . .

Ce e viața? E un scurt

Prilej  pentru  iubire;

Timpu-i dar și timpu-i furt

Până... și  după  rodire;.

Când  viața  vieții  se  topește,

Ajungi într-un târziu să-nveți:

Eterna  Trecere  plutește

Peste efemere vieți...

Iluzie  sau  aievea

Îmi fu viața pe Pământ?

Verigă  în  lanțu  lumii . , .

Sau o simplă frunză-n vânt?

Cu noroc și nenoroc,

Anotimpurile  date ,

Le trăii pe rând pe toate

Sub  al  vremurilor  joc ....

De-aș  retrăi,  să  mai  pot ,

Mi-aș alege dintr-o viață

A iubirii dimineață;

Asta - i  tot !

Scurt e timpu, larg e locu

În  Primăvara  iubirii;

Strâmt e locu, veșnic timpu

După  Iarna-ntroienirii.

Într-o  zi , de  dimineață ,

Porneam pe al vieții drum;

Te-am  trăit  aievea,  viață,

Sau doar te visez, postum ? 

Nu mă mai frământă-acum

Taina  stelelor  eterne . . .

Mă-ascund în al clipei scrum

Și-n  tăcerea  ce  se-așterne . [după Esenin]

Rupe, Doamne, vălu nopții

Și dă-i Luminii puterea.!.

Peste zăbranicu morții

Să învingă Învierea!

Să văd soare-n răsărit,

Trebuie s-aștept o noapte;

Să trăiesc după sfârșit,

Trebuie s-aștept o moarte?

Mai rămân gânduri ri(t)mate

Să mai cânte prin tăcere

Peste  urmele  lăsate

Și prin timp și prin unghere!?

Rămân  catrenele  mele

Cu gânduri ușoare, grele;

TRECEREA VIEȚII prin lume,

Și  prin  rouă,  și  prin  brume,..

Dar  cine  să  vadă

Urme pe-o cărare?

Se  cerne  zăpadă,

Se-așterne uitare.

Se stinge lumina,

Dispare și umbra;

Când se stinge viața,

Dispare  și  urma ?

Intră TRECEREA în noapte

Cu-ANOTIMPURILE vieții;

Se  așterne  peste  toate

Liniștea  ETERNITĂȚII

******************