Thursday, July 25, 2019


A n o T i m p u    I u b i r i i

("P r i m ă v a r a")


            De-aș păstra privirea vie,
    Din zarea Eternității
Aș privi o veșnicie
              Doar la Primăvara vieții!...

Am venit pe lume
În leagăn de flori...
M-au stropit zânele bune
Cu-a iubirii rouă-n zori !..

Prin lumina blândă-a lunii,
Primesc de la Dumnezeu
Un dulce poem al lumii:
Imn de dragoste, mereu...

Fermecat  în  vis  de-o  floare,
În    i u b i r e    d i z o l v a t,
Văd cânt de privighetoare
Când ascult ceru-nstelat ...

Cântul de privighetoare
Legănându-se pe-o roză
E-un produs de sublimare:
I u b i r e a - n apoteoză !

Dă-mi, Doamne, cheia gândirii
Să transpun a fi în stare
Cântul de privighetoare
În cuvintele iubirii!

Pasărea iubirea-și cântă,
O floare și-o etalează ;
Fata-n suflet și-o frământă,
Iar poetu (ș)i-o visează . . .

Floarea cu-ale ei secrete
Se-nchide și se deschide;
Când în arșiță, de sete,
Când iubirea o cuprinde!

Noaptea-nrourează floarea,
Zorii-i redau strălucirea;
Somnu aduce visarea,
Visarea iscă iubirea!

Când iubirea-n vis îmi vine,
Sufletu-i mai luminos ;
Parcă binele-i mai bine
Și frumosu-i mai frumos!

Chipu iubirii-n imagini
Tot coboară și tot suie !¡
În mărginiri fără margini,
Parcă este, parcă nu-e!?

Iubirea conține bir,
Dragostea, o stea;
Întuneric biruiesc
Să ajung până la ea!

Primăvara, după brume,
Parcă se iscă scânteia!
Caut, vrăjit, în astă lume
Poarta spre iubire, cheia...

Vraja-n Primăvara vieții
Apare din noapte-n zori;
Caut prin roua dimineții
Iubirea ascunsă-n flori...

Atras către-nalt de munți
Parcă mă visez în cer ;
Tot caut spre iubire punți,
Stele ce răsar și... pier

Ca să generez lumină, trebuie să ard în cuget;
Ca să generez căldură, trebuie să ard în suflet;
Ca să generez cântare, trebuie să ard în șoapte;
Ca să generez IUBIRE, trebuie să ard în toate!!!

nt dacă aș fi, te-aș lua în zbor...
Ți-aș potoli setea, dac-aș fi izvor...
Dacă aș fi foc, ți-aș isca uimirea...
De-aș fi vânt, izvor și foc, ți-aș fi și IUBIREA!?

Luceafărul de noapte, angelic întrupat,
Din cosmica iubire a cerului înalt
Cu cea neliniștită a frământatei mări,
Iubirii pământene i-e far din depărtări ¡

Atras de freamăt de mare
Parcă mă visez pe-un val ;
Caut iubirea-n larg de zare,
Ascunsă-ntre cer și mal ;;;

Geana   ochilor   s t e l a r i
Își plânge pe floare stropii;
Vreau ca-n vis să îmi apari
Și de suflet să te-apropii !

Adorm cu tine în gând ,
Vrăjit de ecou de șoapte...
Și la un sărut sperând
Să mi-l dai în vis la noapte!?

Prima întâlnire
Și   prima   iubire ;
Dragoste înaripată,
Stai în suflet, viața toată!

Îmi privești privirea
Privindu-ți zâmbirea;
Îți întorc șoptirea
Șoptindu-mi iubirea!¡

O, rămâi, rămâi, rămâi
Dorul de mi-l curmă!
Ești iubirea mea dintâi ,
Fi-mi uitarea de pe urmă!

Ar putea munții să piară ...
Marea să sece-ntr-o seară;
Sufletu-mi tot va păstra,
Nestinsă, iubirea ta !..

Să te uiți la lună
Când mă uit și eu ! ;
Despărțiți, vom fi-mpreună,
Ca-ntr-un vis, mereu, mereu...

S-a deschis sufletu-n soare
Și-a fost gata ca să râdă...
S-a închis sufletu-n floare.,.
Și-a fost gata ca să plângă;

Te mai rog, micuță floare,
îi întrerupi tăcerea .,.
Până nu-i trec în uitare
Șoaptele și mângâierea ...

... Întâlnire, soare, vară...
Au aprins prima iubire;
Despărțire, lună, seară...
Au trecut-o-n amintire !?

Ai aprins steaua iubirii ¡
De-atunci nu te pot uita;
În suflet mi-e prezentă
Mereu absența ta

Merg pe munte, merg pe vale,
Și ca-n vis îți aud glasu...
Prezența absenței t a l e
Mă-nsoțește la tot pasu. .

Iubirea timpurie-a fost ascunsă
În roua nopților din flori ;
Iar taina ei cea nepătrunsă
S-a risipit sub soare-n zori

Mi-e dor de ochii tăi cuminți,
Mi-e dor de-mbrățișarea ta,
De sărutările fierbinți ...
De dragostea ce se-aprindea!

Când dragostea se aprinde,
Foc ne prinde, ne cuprinde;
Când se stinge dragostea,
Din cer cade și o stea !

Când îți șoptesc seara bună!,
Te mai văd seara prin lună;
Și la noapte pun prinsoare
Că mâine te văd prin soare...

Îmi tot apari în vis sub pleoape ...
Să te îmbrățișez ești prea departe,
Ca să te uit ești prea aproape !?
Ce ne apropie? Ce ne desparte?

Iubirile   d e s p ă r ț i t e
Tot mai ard încă, mocnite,
Răscolite când și când,
Aprind inimi fumegând...

Apa vine, apa trece,
Rămâne izvoru ;
Iubirea vine și pleacă,
Dar rămâne doru !

Depărtările ascund ,
Depărtările răspund;
Prin zare, privirea,
Prin ecou, iubirea!¡
           *
U n e o r i ,
Se-aștern ninsori
Pe-ale Primăverii
F l o r i ! ? .

Totu-i trecere, e zbor...
Iubiri vin, iubiri se duc;
Eu rămân în trena lor
Rătăcind pe drum, năuc...

Vine, pleacă, și iar vine;
Arde, se stinge, se-aprinde ;
Se tot prinde, se desprinde,
Iubirea-n vis de la tine !

Am fost un zmeu...
Legat de câte-o floare!
Să nu dispar în zboru meu
Dus de vânt, orbit de soare...

Pe pământ și printre a s t r e,
M-au plimbat Florile-Albastre;
Și târziu, prin amintire,
Le simt vraja de iubire...

Trec zile ca adieri,
Zile darnice-n iubire;
Mâine, astăzi va fi ieri,
Cu-amintirea de-nflorire...

Din ochi de cer lacrimi plouă
Peste florile din crâng ;
Strânse în stropii de rouă,
Par lacrimi de flori ce plâng!?.

Mai sunt și iubiri pierdute,
Flăcările lor s-au stins!!!.
Peste veacuri de tăcere
Clipe de uitare-au nins.

Câte stele-s fără nume!
Câte iubiri stinse-n lume!
Câte stele-s demult stinse!
Câte iubiri neaprinse !..

Iubirea-i una,
Dar, ca luna ,
Are-o față nevăzută,
Numai de poeți știută...

Ai ales calea tăcerii,
A ”rațiunii” dorință,
Așezând vălu-ndurării
Pe-a inimii suferință !¡

În noaptea iubirii,
De teama genunii ,
Te-ai ascuns în partea
Nevăzută-a lunii

Partea lunii luminată
Arată iubiri visate
Partea lunii-ntunecată
Ascunde iubiri uitate

În vis, Meșteru Manole
Mai mi-apare câteodată;
Și Iubirea din visare
Până-n zori e destrămată...

Cum să îmi zidesc Iubirea
Ca să înalț mănăstirea?
Doar atunci uitarea ta
Va pieri-n zidirea mea?

O să ard pân' mă topesc,
Ca o flacără-n abis ;
Dar de dor o să iubesc
Și iluzia din vis ! ?

Tresar simțurile-ardente,
Primăvară-i pe oriunde;
Chem învieri să inunde
Vechile iubiri, latente...

Câte-o amintire-mi vine
Iubirii să-i redea șansa;
Și, deodată, peste mine,
Se stârnește avalanșa;;;

Ca-ntr-un puzzle vin cuvinte,
Potrivindu-se, cumva,
Pe-o aducere - aminte
De-o iubire de cândva!

Cândva, în nisipu mării,
Am scris  IUBIRE DE VIS...
Valurile  f r ă m â n t ă r i i , , ,
Într-o clipă-au șters ce-am scris

...Și se făcea c-ai apărut din mare...
Și se făcea că-n brațe mi-ai sărit...
Și se făcea pe val că ne-am iubit...
Și se făcea... Un vis fără urmare.

Șoaptele, prin amintire,
D e c a n t e a z ă ,
S u b l i m e a z ă ,
Chiar esența de iubire!

Clipe de iubire dragi
Se-mpletesc într-o poveste;
Bucuria-i că ”a fost...”,
Tristețea-i că nu mai este.

Iau cu mine când adorm
Amintire cu-amintire . . .
Să-mi vină mereu în somn
Visu-ndrăgit de iubire ...

Îmi vine prin amintire,
Ca printr-un vis risipit,
Misterioasa  i u b i r e;
Apă vie,   foc mocnit.!.

Cea mai mare fericire
E-n șoaptele de iubire;
Iar cea mai mare durere
E-n plecare și tăcere

Visuri, întâlnire,
Speranță, iubire;
Tăcere, despărțire..
Uitare ? Amintire ?

Lumină și umbră
Împreună umblă;
Lumina iubirii,
Umbra amintirii!

De la mal până la mal
Freamătă marea iubirii;
Trimite val după val
Pe cărările-amintirii,,..

Intersecții  de  d d e es st ti in ne e
Ne-au purtat pașii-ntr-o vreme;
Din    i u b i r e a    de la tine
Am prins șoapte în catrene...

Iubire de pe țărm străin,
Din  l i t e r e  și  puncte ,
Tot mai întind peste destin
Spre tine câte-o punte ..!

Iartă-mă că nu-ți cer voie
Ca să te iubesc în vis!;
Însă nici n-ar fi nevoie,
Iubesc doar ce mi-ai promis.!.

Când iubirea se aprinde,
Numai lumină se-ntinde!
Întunericul    î n v i n g e
Când o iubire se stinge.

Din cer spre pământ tot ning
Stele ce ard și se sting!!.
Înspre cer dinspre pământ
Ard iubiri duse de vânt.!!

Visu se destramă-n zori,
Roua dispare din flori;
Clipele fură iubirea...
Și uitarea amintirea

Cândva am scris concludent
O notă să-mi amintească:
Chiar eu sunt acest student
Din <Balada studențească!>               [după Radu Stanca]

Floare albă-n cuib de stele,
Deasupra   lumii,  pe  creste,
Roua  d o r u r i l o r   mele,
Ai strâns-o într-o poveste...

Încă-ți văd acea privire,
Tresărirea, când șopteai:
Prea sus zbori pentru iubire,
Cobori pe pământ s-o ai !!!...

Șoapte,-mbrățișări, speranțe...
Luminau   lumea   i u b i r i i ;
Frământări, tăceri, distanțe...
Umbresc anii despărțirii ! ¡

Ploua   mărunt   pe   mugurii   i u b i r i i
Ce-i mângâiam prin șoapte-n înserare;
Era un semn că-n vremea înfloririi,
S-or ofili-n tăcere și uitare?

Ți-am împletit din raze poveste de iubire!!!
Tu mi-ai ghicit în palmă terestra-mi rătăcire...
Când te-a orbit lumina te-ai însoțit cu umbra!¡
Și-n sufletu-ți umbrit s-a șters poveștii urma

Te-ai ascuns în marea de tăcere
Când te chemam pe muntele iubirii;
Și-n uitare, fără mângâiere,
Când te chemam pe drumu amintirii

Când îți mai trimit chemarea,
Prin ecou răspunde marea,,,
Prin ecou și amintirea,
Atunci când îți chem iubirea...

... Câte nopți, și câte zile,
Te-am visat mereu, iubire!
Câte zile, câte nopți,
Ți-am deschis, iubire, porți!..

... Câte zile-am luat cu mine,
Câte nopți, și câte visuri,
Câte șoapte de la tine...
Peste munți și prin abisuri!

Nu se văd stelele bolții
Fără-ntunericu nopții;
Fără dor, fără oftat ,
Se uită și-un sărutat

Visuri, șoapte, 'mbrățișări...
Despărțiri, chemări, tăceri;
Doar ecouri la chemări,
Până ce-n uitare pieri

Uitarea nu are glas,
Suspină prin necuvinte;
Când scrum rece a rămas
Dintr - o iubire fierbinte
                *
Se simte la despărțire
O iubire care doare ;
Leac durerii din iubire
E-o iubire și mai mare!!

Nu   căuta   iubire-n   sine,
Caută  suflet   i u b i t o r !
Iubirea-n suflet rămâne
Cu dor catalizator ...                    (sfatu din vis)

Te-am căutat din zare-n zare
De la munte pân' la mare ;
Zarea-i marginea privirii,
Zarea zării e-a iubirii ...

În zarea zării, departe ,
Doar gându poate pătrunde;
În lumea ce ne desparte,
Iubire nouă se-ascunde...

Înflorește-n taină
Ca regina nopții;
Și îmbracă haină
Din lumina bolții!

Iubirea nu se vede,
Iubirea nu se-aude;
Iubirea se trăiește,
În suflet când pătrunde!

Iubire, Iubire, ia vino încoace ...
Și din visu nopții, tiptil, te desface!
Vin' Iubire - n zori de zi ,
Vino-n suflet, cum tu știi!

Ivită din hău,
Luna luminată
Ia forma visată
A chipului tău...

Într-o zi de Primăvară
M-am trezit ca îmbătat
De iubirea de afară...
Și în suflet mi-a intrat !

Din păduri și din livezi,
Parcă vine, pleacă parcă
Zâmbetu ochilor verzi
Ce c-o ispită mă-ncearcă...

Tot îmi scald fața-n izvoare
Și trupu în larg de mare;
Gândurile-n ispitire
Și sufletu în iubire!

Apare iubire mare ,
Seara, sub razele lunii;
Luminând ca un alt soare
Peste marginile lumii . . .

Cred c-am apărut pe lume
S-admir lunii strălucirea!?
Cred că luna-n cer se suie
Ca să-mi admire iubirea!?

Când mă farmecă IUBIREA,
Atunci simt forța minunii!;
Și cuprind nemărginirea
Peste marginile lumii...!¡

M-atrage iubirea ta
Ca pe-un fluture lumina !
Când prin flori râde grădina,
Aș zbura către o stea . . .

Să-mi aduci alt univers,
Eu ți-aduc iubire-n vers;
Luminat   e    u n i v e r s u
Când în suflet arde versu!

Apăreai ca dintr-un vis,
Într-o vară-n calea mea...
Și povestea de iubire
Așa frumos începea!...

Cu  vântu ,..
A sosit cuvântu¡
L-am   t o r s . . .
Și ți l-am întors!

Fulgeru este scânteia
Ce-aprinde furtunii focu!
Al tău zâmbet a fost cheia
Ce-a deschis iubirii jocu!

Adorm cu brațe deschise,
Să îmi vii iubito-n vise;
Tot în gând adorm cu tine:
Vino, vino-n vis la mine !

Chemarea mea ți-a întâlnit chemarea
Și așteptările au dat în cântec . . .
Și peste munți, și peste toată marea ,
Iubirea s-a întins, ieșită la descântec...

În prima-ntâlnire, în noaptea cu lună,
S-a-mpletit din raze dragostea nebună;
Și în zorii-n flăcări, cât cuprins de zare,
Se aprindea-n cer o dragoste mare !..

Nu ți-am iubit doar chipu surâzând,
Ți - am   iubit  i s p i t a  dinăuntru ;
Pe când băteam la poarta sufletului blând
Și nu știam cum voi avea să intru ! ?

Mi-ai ieșit în cale cu ispita
Mai mult ca o zeiță din Olimp;
M-ai fermecat mai mult ca Afrodita
Să te iubesc și dincolo de timp . . .

M a r e a    ne-a  îmbrățișat , , ,
Ca-ntr-un vis, ca-n amintire;
Și treptat ne-a dizolvat
Într-o mare de iubire...

Frumoasă mai erai
Când, îndrăgostită,
Mereu îmi zâmbeai
cad în ispită !

Când dragostea apăruse,
Zâmbete-atrăgeau privirea;
Privind în sensuri opuse,
Amândoi priveam iubirea!

A sosit și ziua sfântă ...
Când, îmbrățișați, tăcem;
Și doar inimile cântă
Al iubirii sfânt refren;;

Te văd doar pe tine, (1)
Tu mă vezi pe mine; (1)
Doar iubirea dintre noi (+)
Vede clar că suntem doi (1+1)

Te - am învățat, să mi - i știi ,
Fagi, stejari, brazi, tei și plopi;
M - ai învățat a iubi . . .
Inimă, surâs... și ochi;

Te - am învățat a privi
Stele, galaxii și fluturi;
M - ai învățat a iubi...
Șoapte, mângâieri, săruturi...

Sufletu - ți , cuprins de vrajă ,
L-am legat de-al meu c-o rază!
Și tu ai recurs, posibil,
La un proces reversibil...

N-am cuvinte să te-ncânte
Când suntem îmbrățișați;
Las tăcerea să ne cânte,
În  i u b i r e   dizolvați...

Urmând pasărea măiastră,
S-ascultăm șoaptele gurii,
Contopind iubirea noastră
Cu iubirile pădurii . , ;

Sufletu-mi când e cuprins
De  miracolu  i u b i r i i
Prin al tău suflet aprins,
Simte vraja fericirii ...

Două iubiri îmbinate
Într-o IUBIRE mai mare,
Ne fac inimi luminate
Și de lună, și de soare...

Gânduri ce se țin de mână,
Suflete în contopire ;..
Suntem părțile pereche
Ale-ntregului  IUBIRE !!

Marea cântă, noaptea tace,
Suie   luna   din  a b i s ;
Iubirea ne-aduce pace
Într-o lume ca de vis...

Hai să ne plimbăm
În lumina lunii !
În doi uităm
Nebunia lumii...

Cât de darnică e luna
Cu lumina-i peste noi!
Iubirii ne e stăpâna ..,
Numai ea, numai noi doi!..

Când între mine și tine
Luminează luna ,
Iubirile amândouă
Vor să fie una !

Când între mine și tine
Strălucește soare ,
Și iubirea noastră
E-un zâmbet de floare...

Simte floarea vreo durere
De-o rup ca să ți-o ofer,
Ca simbol iubirii mele,
Când iubirea ta o cer?

Prin câte viața ne trece...
Multe trec în amintire;
Dar nimic nu va întrece
Vraja șoaptei de iubire!

E  magică  f e e r i a . . .
Când în cer se pierde marea;
Zâmbetu  și  bucuria ,
Sărutu și-mbrățișarea;

Am trăit zile și nopți
În plutire siderală . . .
S-au deschis tainice porți
Spre o iubire astrală . . .

Mă-mbăt ca-n vis cu magia
Că undeva și cândva,
Iubirea și poezia
Vor fi toată lumea mea...

E o singură   L U M I N Ă
Luminând Pământ și Lună¡
Și o singură  I U B I R E
Ținând suflete-mpreună!

Când vorba e șoaptă
Și-i zâmbet privirea,
Se deschide-o poartă
intre IUBIREA . . .

Când iubire-n suflet porți,
În alt suflet deschizi porți;
Speranțele-n consonanță
Se contopesc în romanță!!

Frumoasă-ar fi poezia
De-ar avea privirea ta!
Dac-ar cânta simfonia
Din iubirea ta și-a mea!¡

Apelez la alchimie
Să îmi modelez iubirea;
S-o transpun în poezie
Să-i dispară mărginirea

O complexă alchimie
E în iubirea de vis ;
Cum s-o pun în poezie
Cât mai simplu și concis?

Ca fulgere se țes gânduri
În cuvinte, rânduri-rânduri;
Două inimi, prin ce fire
Țes clipele de iubire?

Răzbătând prin mii de ani,
Mii de vieți au legat fire...
Să ajungă pân' la noi
Țesătura de iubire...!

E ceva mai sfânt ca haru,
Mai bine primit ca daru,
Mai larg ca nemărginitu ,
Mai frumos ca-ndrăgostitu?

Ce-i iubirea,
Cine știe ?. .
Joc-risipă de-a rodirea
Ascuns într-o alchimie !?

Mi-e ușor ca să măsor,
Aparatelor mă-nchin;
Dar al inimii fior ,
Doamne, cum să îl exprim?

Nu pot exprima iubirea,
Oricât aș căuta cuvinte...
Îi simt doar nemărginirea
Când lumina-i mă cuprinde...

Dus pe aripi de iubire,
Privesc stele strălucind;
Vrăjit de-atâta uimire,
Eu îs cer, ceru-i pământ...

O sete-aveam de-un izvor,
Apă vie, leac de dor ;
Și am tot căutat izvoru
Să îmi potolească doru...

Tu ești un izvor,
Eu, un călător;
Însetat e călătoru,
Răcoritor e izvoru!..

Eu sunt soarele,
Tu, luna ;
Eu mă ard,
Tu ai lumina¡..

Tu ești vântu,
Eu , cuvântu ;
Cuvânt mângâiat de vânt
Iscă al iubirii cânt . . .

Tu ești marea,
Ceru - s eu ;
Ispitind, ne cheamă zarea
Să ne-mbrățișăm mereu ;

Cer și mare se iubesc
În eternă-mbrățișare!¡
Două iubiri se unesc
Să crească-o iubire mare...

Marea ia formă de mal,
Iubirea, formă de val;
Marea umple un abis,
Iubirea umple un vis...

E - așa de frumos, frumos,
Hoinărind seara pe lună,
Sub ceru - așa luminos,
Împreună, împreună...

Hoinărim singuri în noapte
Sub a lunii strălucire ;
Zâmbetele cheamă șoapte,
Șoaptele aprind iubire !

Ne iubim în noaptea sfântă,
Luna doar ne are-n pază;
Tăcerea luminii cântă,
Cântu lunii luminează!

Păstrează-mi vie iubirea,
Lună ce îmi știi cărarea!
Să-mi luminezi amintirea
Și să-mi întuneci uitarea!

Îmi dizolv iubirea-n lună;
Îmi topesc iubirea-n soare;
O distilez din furtună;
Și o sublimez ca floare.

Parcă simt, cerșind răcoare,
Alchimia convertirii :
Sublimat la foc de soare,
Topit de focu iubirii !.

Al iubirii foc se-aprinde...
Când sufletu îl cuprinde,
Nimic nu-l mai poate stinge,
Nici când plouă, nici când ninge...

Îți privesc chipu zâmbind,
Îți ascult gura șoptind,
Îți simt inima vibrând...
De iubire mă cuprind...

Prinși de-ai dragostei fiori,
Ne iubim până în zori ;
Zburăm printre stele-n noapte,
Peste timp... și peste toate . . .

Urmând al iubirii astru ,
Pașii-n povești ni s-or pierde;
Să privim la ceru-albastru
Din pădurea veșnic verde!

Lună, tu, ce mângâi ceru
Și fața mării o tremuri,
Ne învălui cu misteru
Și-n iubire ne cutremuri¡

Lună, inimă pustie,
N-ai iubire să te-nvie;
Însă cu l u m i n a ta
Luminezi iubirea mea!

Am cules zâmbirea,
Zâmbesc la cules;
Am ales IUBIREA!
Iubesc ce-am ales;

Iubita mea cu ochii verzi,
Lasă-ți privirea să-mi scalde
Sufletu ce-n flăcări arde!!!
Prin iubire să-l dezmierzi...                (după C. Pavelescu)

În seri de vară hoinărim,
Vorbind doar în necuvinte;
Și ne iubim, și ne iubim
Cu o dragoste fierbinte..!

Același cer, aceeași lună,
Aceleași stele-n constelații;
Și noi aceiași, împreună ,
În nopți pline de vibrații...

Aceeași lună,-același soare,
Vor răsări și vor apune ;
Aceleași stele sclipitoare
Și alți îndrăgostiți în lume!?

Transpun gânduri în cuvinte
Din iinniimmii îmbrățișate;
Să prind iubirea fierbinte
Prin cuvintele ritmate,.,.

Ce frumoasă-i Primăvara!..
În mine aș vrea s-o dizolv,
Să-i absorb în trup comoara,
Setea iubirii s - o rezolv !

Setea cere mereu apă ,
Viața mereu se adapă;
Dragostea-i singuru joc
Unde setea cere foc...

Savanți caută să priceapă
Cum viața-i din foc și apă;
Dar iubirea cine-o știe?
Foc de dor și apă vie!?

"Dă-mi un punct de sprijinire
Și întorc P ă m â n t u l!"...
Dă-mi un suflet în iubire
Și întorc și vântul!

Ți-aș crește o iubire maaare,
Cât n-au avut nici zeii din Olimp!
Iubita mea, chiar dincolo de zare;
Iubita mea, chiar dincolo de timp!

Atâtea zâmbete și șoapte . . .!
Și-atâtea-mbrățișări, săruturi!
Atâtea clipe, zi și noapte,
Din nesfârșitele-nceputuri!...

Ca-ntr-un vis suntem noi doi
Într - o singură ființă ;
Și iubirea dintre noi
Ne e singura dorință!

Te port cu mine oricând,
Fie iarna, fie vara ...
Dimineața-n primu gând,
Și-n ultimu, seara ...

Mereu mă poartă gându,
Mereu prin lumea ta;
Rătăcitor ca vântu
În tulburarea sa...

Prin forme, parfum, culori,
Zâmbesc suav atâtea flori;
Toate tind spre o menire:
Să-aibă noroc în iubire...

Petale, parfum, culoare . . .
Floare, cred că mi-ai zâmbit
Să-mi arăți cum e sub soare
Zâmbetu de-ndrăgostit .!.

Urmează - mă mereu . . .
Cea mai frumoasă clipă încă n-a sosit!
Fii-mi aproape, căci în visu meu,
Iubirea începută e fără de sfârșit...

                                ”Se-mpletește fir cu fir
                                Pân’ la tine-acasă;
                                Astăzi, TU din toate,
                                Ești cea mai frumoasă !..”

... Un cântec aud mereu
Din ziua-n care, TU și EU,
Ne-am legat c-o sărutare
Să fim doi pe o cărare...

Tu mi-ai adus lumea ta,
Eu ți-am dat-o pe a mea;
Și din două lumi noi, mirii,
Am compus lumea iubirii...

Hai să ne rugăm, iubito,
Poate fi-vom ascultați:
Să rămânem totdeauna
Ca acum, îmbrățișați¡¡

Bucurii - s de - atâtea forme,
Nu pot fi cuprinse-n norme!
Dar niciuna nu-i mai mare
Ca-a iubirii-mbrățișare!

Spațiu îl măsor prin pas,
Timpu, prin ora din ceas;
Poate fi măsură-n toate,
Da'n iubire nu se poate!

Iubirea din noi se simte
Prin nerostite cuvinte;
Prin zâmbiri și sărutări,
Prin priviri și-mbrățișări...

Ne îmbată cu-așa vrajă
Îmbrățișarea de iubire !..
Și numai luna stă de strajă
Dorinței de nemărginire o...

Ne e dragostea nebună
Și   pe   soare , și  pe   lună ;
Pe   pământ   și   printre   stele . . .
Și în zilele cu soare, și în nopțile cu iele!..

Cântă lacu, luna cântă,
Cântă   stelele   de   dor ;
Pătruns de-o iubire sfântă,
Cânt   și   eu   cu   ele-n   cor ...

Te iubesc iubita mea,
Te iubesc atât de mult,
de-am fi putut zbura
Și din timp ieșeam demult !..

Simt  îmbrățișarea - ți  caldă
Când prin șoapte-n vis m-alinți;
Și   prin   amintiri  se  scaldă
Sufletu-n iubiri fierbinți ...

Iubire   e - n  șoapte,
E-n  zi  și  în  noapte;
Prin   i u b i r eoare,
Nu și moartea moare?

În răstimp de timp, iubirea,
Aprinsă ca o făclie ,
Arde clipa efemeră
Și o face veșnicie...
             *
Trecutu-i Amintirea,
Viitoru e Speranța;
În prezent, Iubirea
Ține-n cumpănă balanța.

Raiu ce mi l-ai descris,
Cândva-n șoaptele iubirii,
Îmi vine prin somn, în vis
Și pe drumu amintirii...

Ce-ar fi râu fără izvoare,
Viață fără amintire ?
Ce-ar fi lună fără soare,
Inimă fără iubire ?..

Ce-ar fi ziua fără noapte,
Noaptea fără adormire ?
Ce-ar fi somnu fără vise,
Visele fără iubire ?

De s-ar pune în povești
Iubirile omenești ,
N-ar fi loc să se întindă,
Nici minte să le cuprindă...

Când vom fi cenușă stinsă ,
Dusă-n vânt prin lumi lombarde,
În iubirea noastră - aprinsă ,
Doar atunci nu vom mai arde.

Din iubire viața toarce
Cele mai trainice fire...
Și nici timpu nu destramă
Țesătura de iubire ...

Ne-am iubit noaptea pe lună,
Când pe pământ era brumă;
Și pe soare, mai ții minte?
Era dragostea fierbinte!

Câte valuri străbat marea,,,
Și câți pași străbat cărarea!
Câte șoapte-n amintire,
Câte clipe de iubire!..

Clipa de îmbrățișare
Mă urmează-n amintire;
Luminează pe cărare
Fulgerarea din iubire!

Am visat să fiu un nufăr,
Ori floare-de-colț pe-o stâncă;
Nici de sete să nu sufăr ,
Dar nici de vreo umbră-adâncă.

Iubirea-i candelă-n noapte,
Poate tăcerea s-o ningă...
Lumina-i, însă, nu poate,
Odată-aprinsă s-o stingă!

Nu-i lumină fără umbră,
Nici umbră fără lumină;
Prin iubire-adesea umblă
Un zâmbet care suspină!¡

Iubirea când se împarte,
Sufletu e-n sărbătoare;
Iubirea când se desparte,
Sufletu părăsit doare .!.

Lumină și umbră,
Pereche din veac;
La un suflet-rană,
O iubire - leac !¡

Du-mă visule ușor
Acolo unde mi-e dor!
La izvoarele-amintirii
Din pădurile iubirii . . .

Strânge floarea în petale
Stropi de rouă efemeri;
Eu, prin alchimii florale,
Strâng cuvinte din tăceri...

Lacu tace, luna tace,
Stelele...  și   ele   tac ;
Și tăcerea-ți nu-mi dă pace,
În  șoapte-ncerc  s-o  prefac ...

Voi deveni amintire
Precum zeii din Olimp?
Doar prin clipa de iubire
Aș putea ieși din timp!?

Am  pus  clipa  de  iubire
Într-un semn (floare presată)
Între  ale   cărții   f i l e . . .
Ca s-o mai "citesc" o dată.

Beau apă de la izvor,
Din   al   amintirii   dor...
Să-mi redescopăr iubirea,
Clipa și  n e m ă r g i n i r e a

Cât m-ai fermecat, nebună,
Iubire, pe-un țărm de mare!
Și în zilele ... cu l u n ă o
Și în nopțile cu soare *

Din mănunchiul de secunde
Ale vieții de iubire ,
Câte uitarea ascunde ?
Câte trec în amintire ?

Hoinăresc adesea-n noapte
Pe cărări cu amintiri...
Și ascult ecou de șoapte
Ale vechilor iubiri...

Dacă n-ar fi amintiri,
Viața ar fi un pustiu;
Primăvara cu iubiri
E izvoru pentru râu!

Mi-ai deschis prin dimineți
Drum spre   f e r i c i r e . . .
De-aș avea mai multe vieți
Să   te   cânt,   I U B I R E !

Zorii cheamă soare,
Amurgu cheamă stele,
Iubirea, primăvară
Și doru, revedere...

Privesc luna cum răsare
Pe un cer spuzit de stele;
Ea cu misterele sale,
Eu cu dorurile mele...

Simt cum anii Primăverii
Mă prind în mreaja iubirii;
Mă visez, prin poarta Verii,
Intrând în lumea rodirii...

Rămâi în suflet, rămâi,
Primăvară, Primăvară!
Cu  iubirile   dintâi . . .
Și visu de rod în Vară...

Cum să-ți mulțumesc IUBIRE?
Mi-ai fost primul Anotimp,
Mi-ai lăsat în amintire
Clipe dincolo de timp...

Cât  m-ai  încălzit,   IUBIRE !
M-ai purtat prin Primăvară,
Ispitit  de  floarea-ți  rară,
Pân' la punctu de topire!.

Calea apei e spre mare,
Oricât i-ar fi rătăcirea;
În lumea de pe sub soare,
Calea spre rod e IUBIREA!

Primăvara, prin ninsoare,
Câte flori vor lega rod?
Câte gânduri peste mare,
Către cer, vor lega pod?

Dintre terestra iubire
Și cereasca n e m u r i r e,
Spre care-ți îndrepți privirea?
Doamne, eu aleg IUBIREA !

Ursitoare, ursitoare,
Voi în lume mi-ați ursit
Să îmi duc viața sub soare
Ca  veșnic  îndrăgostit !..

Îndrăgostit permanent...
Și în vis și-n amintire,
Am ajuns un dependent
De sindromu de iubire !

Peste-amurg îmbrățișați,
Un veac să fi fost dormit;
De iubire-n vis legați,
Un sfârșit fără sfârșit...

Chiar cu un sfârșit ce doare,
IUBIRE,  dragă  IUBIRE,
Tu   devii   nemuritoare
Când învii prin amintire...

IUBIRE cu zâmbet blând,
La i c o a n ă te așez;
Și adorm cu tine-n gând
Ca mereu să te visez...

Cât m-ai fermecat, iubire,
Cu lumina ce o porți!...
Câte nopți, și câte zile...
Cîte zile, câte nopți!¡

Simt mângâierile-ți calde
Prin Primăvară, fermecat;
Lasă-mi vraja să mă scalde
Prin Anotimpuri, ne-ncetat...

Te port oriunde, oricând,
Te port în suflet și-n gând;
În vis și în amintire . . .
Cum și tu mă porți, IUBIRE!

PRIMĂVARĂ,   DIMINEAȚĂ . . .
Cine n-are, soarta plângă-și;
Iubirea   e  totu - n   viață,
Iubirea e viața însăși!

Viața ca un dar din har
Ar   fi   vis   și  amintire ;,.
Totu-n lume-ar fi-n zadar
Dacă  nu   ar   fi   IUBIRE !..
               *
Dimineața, într-un an ,
M-a'mbătat lumină nouă;
Ca vrăjit parc-așteptam
O minune-n stropi de rouă...

Zi de zi și an de an...
Printre flori în risipire,
M-a mângâiat cu alean
Și m-a scăldat în iubire,,,

Când flori cădeau rânduri-rânduri
Din tei, ca ecou de ș o a p t e,
Urmăream, căzut pe gânduri,
Trenu ce-o ducea în noapte...

Î n zile triste, spre seară,
Lângă teiul desfrunzit ,
Așteptam în vechea gară
Trenu ce n-a mai venit.

Primăvară, ai plecat
Firu timpului să-l torci
Din iubirea ce mi-ai dat!
La primăvară, te-ntorci ?

Prin ce gară, în ce vreme,
Acel   t r e n   o fi trecând?
Primăvară, prea devreme,
Mi-ai rămas numai în gând!

Acum chiar de o chem iară
S-o întorc... Oare, mai pot?
Unde-ai plecat Primăvară,
Cu iubirea ta cu tot ?                     (după Eminescu)
                     *
Primăvară cu noroc ,
Nu mi-ai dat potop, nici foc;
Doar căldură din iubire
Și ploaie pentru rodire...

Cu izvoru-n Primăvară,
Iubirea nu o să moară;
Nici în Vară, nici în Toamnă,
Nici în troiene de Iarnă ....

Iubire în suflet, iubire în gând;
Iubire în zi, iubire în noapte;
Iubire oriunde, iubire oricând,
Iubire mereu, iubire în toate... 

                 *****


No comments:

Post a Comment