MOTTO 1
În veci aceleași doruri mascate cu-altă haină,
Și-n toată omenirea în veci același om -
În multe forme-apare a vieții crudă taină,
Pe toți ea îi înșală, la nime se distaină,
Dorinți nemărginite plantând într-un atom.
Când știi că visu-acesta cu moarte se sfârșește,
Că-n urmă-ți rămân toate astfel cum sunt, de dregi
Oricât ai drege-n lume - atunci te obosește
Eterna alergare... și-un gând te-ademenește:
Că vis al morții-eterne e viața lumii-ntregi.
(Eminescu)
MOTTO 2
................................... Doar în viață,
Marii TRECERİ îi suntem supuși !
(Esenin)
VIVALDI: https://www.youtube.com/watch?v=Z3drqeFhG5s
P R E F A Ț Ă
Călător prin Timp
Timpu mă poartă în zbor,
Zile trec și ani dispar;
Câte-o clipă-i un izvor,
Alta-i jaru fără jar.
Pe cărările u i t ă r i i ...
Pierd urmele din cuvânt;
Gânduri albe,-n largu zării,
Duse-s toate de un vânt ;;;
Anotimpurile Vieții
Primăvara-i tinerețe,
Vara-aduce rod bogat;
Toamna-i tristă bătrânețe,
İarna-i vis eternizat.............
Prin Anotimpuri, grăbit,
Viața zboară spre apus;
Pe aripi de timp, uimit,
Visez Veri ce-au fost... și nu-s.
Dor de Primăvară
Scutură-mi İarna din suflet!
Să-nfloresc a doua oară,
Să uit frigu ăstui umblet.
Când mugurii zâmbesc iar
Și din ramuri râde viața,
Te rog redă-mi acel jar
Ce-mi încălzea dimineața.
Vis de Vară
Valuri bat la tâmplă-mi lin,,,
Caut iarăși îmbrățișarea
Verii sub ceru senin.
Simt miracolu rodirii
Urmând miraju iubirii;
Și simt miracolu vieții
Din sevele dimineții ¡¡¡☼
Anotimpu Nostalgiei
Pe poteca de - altădată ...
Toamna-n galbene veșmânturi
Îmi șoptește : a fost odată ...
Toamna vine cu frig, brume,
Vânt bate necontenit ;
Însă-n inimă rămâne
Focu Verii, foc mocnit.
Anotimpu din urmă
Până ceasu va sosi,
Să îmi lase amintirea
Din ce-a fost. Ce va mai fi ?
İntră TRECEREA în noapte
Cu-Anotimpurile vieții,,,,●
Se așterne peste toate
Liniștea eternității
A N O T I M P U I U B I R I I
( P R I M Ă V A R A )
https://player.vimeo.com/video/27920977?title=0&%3Bbyline=0&%3Bportrait=0href=
De-aș păstra privirea vie,
Din zarea Eternității
Aș privi o veșnicie
Doar la PRİMĂVARA vieții...
Dusă-i o iarnă haină .
Vine vremea înnoirii !
Și florile din grădină
Îmbracă haina iubirii ¡¡¡¡
Vine PRİMĂVARA dragă !...
Și cu ea, Natura-ntreagă
Se dizolvă în iubire
Cu speranțe de rodire ...
Speranța mi-a - nmugurit
În lunga vară și-n toamnă,
A dormit sub ger în iarnă ...
Și-n primăvară-a-nflorit ***
Versuri, vreascuri, foc, cenușă ;;;
Crește - ntruna entropia ↑S
Timpu, pe-o ascunsă ușă (!?)
Mi - a furat copilăria .
Macii au țesut un plan :
Să-nflorească într-un lan;
Și valuri, valuri de râu ,,,
Au roșit marea de grâu ;;;
Se pierde vraja Pădurii
În mine... Și eu în ea ¡!
Eu sunt oglinda Naturii ,
Natura-i oglinda mea !¡
... Un tei proaspăt înflorit,
Cântec de privighetoare ,
Un miros de fân cosit ,
Cu drag,o stea căzătoare ! (Din vara topită-n Soare)
Mi-aș dori s-aștept iubirea
Cum și-o așteaptă o floare :
Să îi seduc Eİ privirea
Ca-ntr-un răsărit de soare !¡
Se scaldă-n floare bondarul,
Plăcerii abandonat . . .
Ca vrăjit primește darul
Din polenul fermecat !¡!¡
Cum știe bondaru
O floare nevizitată ?
Cum știe hoinaru
O fată nesărutată ?
A venit iar noaptea sfântă,
Natura-i la apogeu ¡
Sânzienele mă-ncântă
Ca dar de la Dumnezeu !
”Veniți, privighetoarea cântă
și liliacul e - nflorit !” (Macedonski, Noapte de mai)
Și ciocârlii spre cer se-avântă...
E semn că-i vremea de iubit ¡!
Și se făcea... că - n zori ai răsărit ***
Și se făcea... c - ai soare în surâs ☼
Și se făcea... că ne-am iubit, iubit ,,,
Și se făcea... că-i rodul unui vis ¡¡
– Soarele să te răsfețe ...
(Și la el mă rog și eu ...)
Să te țină-n tinerețe ,
Să te răsfețe mereu ...
Lumini - umbre, ziuă - seară ¡!..
În parcu-aproape-adormit,
Aud, pentru-ntâia oară,
”Te iubesc !”, vrăjit, șoptit ...
Un p a r f u m Dra_go_stea
Conține fum; Conține-o stea
Un a m o r O noapte
Conține mor . Conține șoapte...
”– Când cărarea către mine
O vei pierde-n largu zării ...
Privește, de-o porți cu tine ,
Piedica - n calea uitării !.. ”
– Nici în vis nu-mi ești absentă,
Semn că nu te pot uita ...
İar în suflet mi-e prezentă,
Permanent, absența ta
Zâmbetu-n fotografie
E-o clipă prinsă din zbor ..!
Vremelnică veșnicie
A omului trecător ...
A căzut brumă tîrzie
Pe o floare prea grăbită ¡!!!
Făr ' noroc de bucurie
Și c-o iubire răpită.
E și floarea înșelată
În iubirea de sub Soare ;
Fluturele ce - o îmbată
Tot zboară din floare-n floare ***
Ca ape învolburate
E-un suflet plin de păcate ˄˄˄
Ca ape neliniștite
E-un suflet plin de ispite ~~~
Viața-n beznă subterană
E - ascunsă la călător ◘◘◘
Dar naște perle-acea rană
Prin al iubirii izvor ooo!
E întunecos și gol
Universu dintre stele ?
Tot privesc, fără ocol ,
Ceru-aprins în nopți cu iele ***
Rătăci-m-aș prin poiene ...
Căutând al zânelor joc,
Printre flori de sânziene,
Ca să-mi aducă noroc :-)
Încerc Luna-acoperiș
La ploaia de stele !!!
Dar multe trec pe furiș ,
Mă trezesc în ochi cu ele ***
Floarea se deschide-n soare
Și în vreme rea se-nchide ¡!
Mi-e iubirea ca și-o floare:
Se-nchide și se deschide !¡
Prin iubire-s ca vrăjit ,
Prin iubire mai suspin ;
De trandafiru-nflorit ,
De trandafiru cu spin ¡!
O dragoste - a eșuat . . .
Ca un vapor prins la țărm;
Oare nu este păcat ,
Astfel, un vis să mi-l sfărm ?
Fără de prezență
N-ar fi nici absență ;
Fără de iubire
N-ar fi despărțire .
Îmi e viața un proces
Fizico-chimic, complex ,
Ce se - autocontrolează ;;;
Doar ca-ndrăgostit ratează :-)
Ca-n poveștile cu zâne
O iluzie mă - ncearcă :
”Pleacă” cea care rămâne
Și ”rămâne” care pleacă ¡!? (iluzia a 2 trenuri în gară)
Cum vine încet iubirea !...
Cum mai pleacă și revine!
Visarea și amintirea
Mi le ia, mi le susține !¡
Nopțile-s de farmec pline,
Cu prezențe îngerești ...
Vis ca-n vis feeric vine
C-o poveste ca-n povești !¡
Zările-s de farmec pline*, (* Coșbuc )
Nopțile-s de-un farmec sfânt** (** Eminescu )
İar un alt George când vine
Visează Rai pe Pământ !¡ (https://anitescu.blogspot.com
Prins de-a sirenei ispită
Stau năuc pe-al mării mal...
Cu privirea rătăcită . . .
Sper să-mi vină EA pe-un val ;;;
Ce-ar fi vis fără speranță,
Un gând fără cutezanță,
Rătăciri făr ' regăsire,
O viață fără iubire ?
Vara, sub stelele bolții,
Din seară spre dimineață,
Seduce Regina nopții
Cu o iubire de-o viață...
În altă lume, înaltă,
Cu vîntu cântă cuvântu..¡
În tors eu ți l-am întors !
Căci des cântu-i ca descântu ¡!
După dans, tot amândoi,
Am jucat volei pe plajă ¡o¡
După joc, ne-a prins apoi ,
İubirea cu a ei vrajă ...
O scânteie declanșează
Fulgeru dragostei, care,
Două inimi luminează *
În clipa de-mbrățișare ♡♡
Ce privesc
Trece prin cuget ;
Ce iubesc
Trece prin suflet ...
Luna pare că e Soare
Prin lumina reflectată;
İnima pare că-i floare
Prin iubirea dizolvată i*
Vesel Soare dă lumină,
Veselă-i și Luna plină;
Veseli zorii dimineții ¡
Veseli anii tinereții ¡¡¡
Vis cu vis, noapte de noapte,
Amintire cu- amintire,
Luna îmi oferă șoapte
Din LUNATİCA İUBİRE . . . (după Lunatica iubire; în arhivă la
https://anitescu.blogspot.com )
Pentru ca-n inimă să-ți vin,
Să ne iubim de - aproape,
Am coborât din cer senin...
Și m-am născut din ape !¡ (legenda nufărului)
Nufărul a fost luceafăr *
Dar, sedus de o chemare,
A coborât dintre stele
Pe un lac... De-atunci e floare *
Tainele ascunse-n flori
Aprind iubirea în zori !¡
İubirea ascunsă-n șoapte
Aprinde cerul în noapte ***
Aș trăi în fericire
Clipele din vasta vreme,
Dizolvat doar în iubire,
De nimic a nu mă teme...
Suntem tineri hăbăuci...
Dragostea-ncepe să fiarbă ¡
Hoinărim noaptea, năuci...
Pân' răsar stele în iarbă ***
După ceasuri de iubire...
Vine greaua despărțire;
Și cât am vrea, mână-n mână,
Să rămânem împreună :::
Îmi spăl fața în izvoare ...
Mi-o zvânt mângâiat de soare;
Îmi spăl fața în furtună ...
Mi-o zvânt mângâiat de Lună ¡
Simt, de parcă port un semn,
De la început marcat,
Semn de miracol matern:
De iubire legănat ...
Când dragostea îl cuprinde ,
Sufletu, de foc, se-aprinde ¡
Și gânduri apar din noapte
Ca lumini prin fierbinți șoapte !¡
Timpu-n inimă îmi bate ...
Clipă de clipă ... întruna ...
Și din suflet îmi răzbate ,,,
Dorul iubirii cu Luna ;;; (după Lunatica iubire; în arhivă la
https://anitescu.blogspot.com )
Selena-mi fură privirea ...
Și șoaptele, prin tăcere ...
AdMirabilă - i iubirea
Prin ispita din mistere !¡..
Îți cer doar câte-o sărutare
Cu fiecare val sosit la țărm ,,,
Și-n prelunga mării frământare,
Trecerea vremii tare-aș vrea s-o sfărm !.
Străjer al timpului în zbor,
Cu cheile vremii-n mână,
Sf. Gheorghe-i luptător :
Primăvara să rămână !
Câte din iubiri de-un ceas
Au trecut în amintiri ?
Câte-amintiri au rămas
Din dulci ceasuri de iubiri ?
Câte zile, câte nopți ...
Ți-am deschis, iubire, porți :::
Câte nopți, și câte zile ,,,
Te-am visat, cu dor, iubire ;;;
O floare fără rodire ,
Se ofilește-n tăcere !
O inimă făr ' iubire -
Pustiu fără mângâiere.
Eram în vis c-o naiadă ...
Cine să m-audă, cine să mă vadă?
Din slăvi o voce-am auzit :
Și-n vis ai păcătuit !?
Nu zăresc stelele bolții
Fără-ntunericu nopții;
Și nici valuri de iubire
Fără vis și amintire...
Din a iubirilor horă ...
Mi-a rămas în amintire
Ora h , vrăjita oră ,
De la prima hoinărire ...
De se fură h din hrană,
Printr-o dură despărțire,
Rămâne-n suflet o rană
Ce dă foame de iubire ...
Pașii de îndrăgostiți
Stau în suflete cu dor;
Cei de la drumeți grăbiți
Pier în largul zărilor... (unul dintre catrenele din vis)
Spațiu îl măsor prin pas,
Timpu, prin ora din ceas;
Poate fi măsură-n toate,
Da'n iubire nu se poate !
Din durerea despărțirii,
İzvorăște iar ... și iar ...
Câte-un imn cântat İubirii,
Nesecat în vadu-amar ;;;; (după poemu Marina/A. Sládkovič )
Doamne, cât e de - nțelept,
Să-mi bată inima-n piept ?
Și să-mi bată cu tărie
'n a iubirii poezie ↑
O dragoste ne-mplinită,
Ca un boboc se-ofilește;
O dragoste rătăcită,
Mai vine prin vis, hoțește...
Dragostea de stă aprinsă,
Luminează-al Vieții drum...
Dragostea care e stinsă,
E risipită în fum ...
Vrăjit, clipa de iubire
Vreau să țin-o veșnicie ...
Dar trece în amintire,
İute, fir-ar ea să fie !..
Clipă de clipă-am adunat
Stropii de suflet ai iubirii;
Și-n clipa când voi fi plecat
S-or pierde-n marea risipirii...!?
Mă bucur mult dimineața
C-am în față iarăși Viața !...
Mă bucur și... Primăvara
C-am în față toată Vara !...
A N O T I M P U R O D I R I I
( V A R A )
https://www.youtube.com/watch?v=NK2_bcQcoD4
Luminoasă-i calda VARĂ
Când iubirea leagă rod!
Suflete-n lumină c l a r ă
Își întind către zări pod ;;
Seduce VARA fierbinte ¡¡¡
Mai multă-i lumină-n noi !!!
RODu mă-mpinge-nainte →
DORu mă trage-napoi ←
Mintea naște mereu gându,
İar Sufletu naște doru ;
Însetatu și flămându ...
Caută rodirii izvoru ;;;
Cu iubirea mână-n mână ;;;
În vremea din Primăvară ...
Hoinăream cu câte-o zână ,,,
İubire, stai peste Vară !
A înflorit teiu verii ...
–Te iubesc în seri de Vară ,
Cu iubirea Primăverii ...
Respectabilă povară !
E-atâta lună, Doamne, atâta lună...
Când iubiri, prin seri, se împreună ¡¡
E-atâta soare, Doamne, atâta soare...
În Vara iubirii roditoare ¡¡¡
Cu celule re-noite ,
De atâtea mii de ori ,
Mai sunt eu, cel dinainte ,
Din Anotimpu cu flori ?... Cu capu pierdut prin nori ?
De acum până-n vecie ,
Tot ce-a fost o să mai fie ...
Graba pomului spre rod
Și a omului spre COD* ↑↓ (*ADN)
Visul viei pus în struguri,
Primăvara, prin iubire,
Visul vieții-ascuns în muguri,,,
AdMirabila RODİRE ¡¡¡
Pe petalele de floare,
Și pe ale ierbii fire,
Stropi de rouă râd la soare,
Vis de rod printr-o sclipire ¡¡¡
Floarea-i poarta către fruct;
Fructul, către-o nouă floare...
Totul t r e c e, ne-ntrerupt...
Trece iar... și iar răsare !¡!¡
Un cadou primit în dar,
Să fie-n suflet primit,
Trebuie ... redăruit
Prin bucurie cu har !¡!
1, 2, 3... Anii zboară... – 1, 2, 3... Life's years fly...
3 se duce, 4 vine, Let's go Paul for the bright 4,
Viața urcă, tot mai clară, Keeping going on the high,
Spre vrăjitele lumine ¡ Brightened by the Sun to core.
Cu fiecare viață
Răsare-o nouă lume ¡¡
Cu fiecare moarte
O lume și apune !!
Viața-i efemeritate,
İar moartea-i eternitate ;;;
Viața vieții e iubirea,
Moartea morții e rodirea ...
Ochii mei sunt și-ai Naturii
Ca oglindă-a frumuseții ...
Și-am și-urechile Pădurii
Să-și asculte cântăreții ...
Am și sufletu Naturii
Minunea vieții s-o simtă :
İubirea din primăvară
Și rodu din Vara sfântă ¡¡
Lucruri grele devin rele
Și cele ușoare ... grele ¡!
ROD prea mult doboară pomu !!
DOR prea mult doboară omu !!
Cuminte și necuminte,
Cuvinte tot izvorăsc ¡¡!!
Pentru suflet, pentru minte,
Gânduri izvoru-l sporesc ;;;;
Nu mai urmăresc demersuri...
Și vreau să renunț la toate.
Acuma mai scriu doar versuri...
De prin gânduri sublimate ;;;
Am cam terminat cu munca
Și rostesc mereu refrenu ...
Dac-am renunțat la multe,
Acum pot să fac ca_trenu ¡¡¡¡
În zbor, vulturii lejeri
Urcă spre cer prin căderi !i
Omul, însă, altfel zboară :
Întâi urcă, -apoi coboară i!
Văd o pasăre cântând,
Cânt și eu cu ea ;;;
Văd o pasăre zburând,
Zbor și eu a_lă_tu_rea ≈
OMU e oglinda Lumii ,
Lumea ca să se privească ,
De la mica boabă-a spumii ...
La nesfârșirea cerească ***
E o cale scurtă / lungă
Ca lumina să ne-ajungă ...
Că e vrutul sau nevrutul,
Noi vedem numai TRECUTUL !
Astăzi e ieri pentru mâine
Și e mâine pentru ieri;
Prin viitor și trecut,
Azi merg aventurieri ←↑→
Așadar, azi pot s-alerg,
İspitit de îmbieri ...,
Și-ntr-un viitor imberb (mîine)
Și în trecutu de ieri...
Pe munți adesea m-am dus
Ca să văd Lumea de sus ;
Să văd Lumea cum se-mparte,
Cer-Pământ cum se desparte !?
Curiozitatea... naște întrebarea (?);
Întrebarea naște, uneori, răspunsu (!);
Uneori răspunsu naște cercetarea (!?);
Uneori, aceasta dezvăluie-ascunsu ¡
Noaptea naște ziua,
Ziua naște noaptea;
Moartea naște ”viața” (?),
Viața naște moartea .
Apa-i iubirea divină
Ce sapă izvor în stâncă
Pentru-a ieși la lumină
Din bezna rece și-adâncă ...
Albine, furnici... trudesc
Pentru sortita regină !¡
Rădăcini, frunze... muncesc
Pentru o floare-n lumină !¡
Patria e M ă n ă s t i r e a ...
Mănăstirea multor meșteri
Care și-au zidit İubirea
Pentru a ieși din peșteri *!¡ (*suflete împietrite, întunecate)
Atâtea încap în cap ...
Judec cu minte, cuminte,
Ce des fac și-apoi desfac ;;;
İau aminte, mintea minte !
În lume e-o normă:
Nimic nu se pierde,
Nici nu se câștigă ;
Totul se transformă !¡
Nori, în valuri călătoare,
Învelesc Ceru-n mister !?
Oglindindu-se în mare ,,,
Ceru-i Mare, Marea-i Cer ↓;;;↑
Rar o scoică poartă perlă,
După cum e hărăzită .......●
Din miile sănătoase ............
Doar una este hRĂNİTĂ ↑
Pe plaiuri mioritice
Și pe cele-americane
Mai văd panem et circenses
Într-o lume mondo cane ...
Mă-ntreb, cu mintea perplexă,
Poate - așa a fost lăsată :
De ce-i viața-așa complexă,
Deseori prea complicată ??
Trăiesc simplu, nu simplist,
Trai complex, nu complicat,
Când mai vesel, când mai trist,
Evlavios cu păcat :-)
Prin al vieții tainic umblet,
Caut izvor de apă vie ,,,
Când trăiri îmi vin din suflet,
Le dizolv în poezie ;;;
În vremi de pace-mpac păcatu
Să mă-mpac cu împăcatu !¡
În vremi dure-ndur urarea
Să mă deprind cu-ndurarea !!
În orto sunt ortodox ;
În meta sunt metaforic ;
În para sunt paradox ;
Un alchimist euforic ...
Crește viața-atom cu-atom...
Ce miraculos se leagă !
Găsesc totul într-un OM
Și nimic în lumea-ntreagă ¡!
Timpu perfecționează
Prin ADN cu mutanți ...
Selectează-nvingători
Și elimină perdanți ¡!
Când în lanul de cultură
Cultura conține ură,
E lanul de grâu . . .
E l a n u l de râu ?
Doamne, câtă barbarie...
Războaie, nu poezie !!¡
Ca-n iad viața stă să ardă...
Și ochii-n lacrimi se scaldă;;;
O zguduitoare dramă :
Cât zbucium și cât durut
E-n chemarea oii-mamă
Pentru mielu-i dispărut !
İnima-ncearcă să-nfrunte
Gânduri grele frânte-n două;
De la satu-mi de la munte
Până într-o lume nouă ...
Gânduri multe-mi trec prin minte,
Stropi repezi ca-n ploaia verii !!!
Ce prind așez în cuvinte ;;;;
Restu, în marea uitării ●
Catrene în rime - ABAB
Parcă-s scrise de-un nabab ;:;:
Catrene în rime AABB
Parcă vin din El Zorab ;;::
Cred c-așa a fost să fie:
Pe drumuri de pribegie,
În retorte de-alchimie,
Topesc DORU-n poezie...
Adesea mai stau din umblet
De pe drumu pribegiei ...
Văd prin fereastra din suflet
Primăvara alChimiei ...
Că de vreu, ori de nu vreu,
Viața mi le dă pe toate ...
Pun oftatul, când mi-e greu,
În cuvintele ri(t)mate :;:;
Poezia e ca dansu...
Cere ritm, cere pereche*; (*rimă)
Și-un cântec de modă veche
Ca să-și mențină balansu ;;;
” În orice om o lume își face încercarea,
În orice minte lumea își pune întrebarea”: (Eminescu)
De unde vine lumea cu un trecut dispers...
Și unde-o duce Terra prin vastul Univers?
Cu clipe de zi cu zi,
Fila cărții se întoarce ,,,
Știu ce-a fost, ghicesc ce-o fi !?
Firu vieții se tot toarce ...
Fila cărții se întoarce,
După cum e scris în soartă;
Firu vieții se tot toarce ...
Prin Anotimpuri mă poartă ;;;;
Adunăm în viață multe ...
Lucruri dragi, ”neefemere” !?
Însă cine o s-asculte
Amintiri, povești, himere ?
Urc cu Soarele din zori
Spre miezu zilei fecunde ¡
Și cobor, zâmbind la flori,
Spre apusu ce m-ascunde !
Zi de zi și ceas de ceas,
Clipă de clipă mă-nvață
TRECEREA fără popas :
Anii țes cu clipe-o viață...
Pentru Viață s-a-ntocmit,
Un plan logic conceput :
Viața are un sfârșit
Fiindcă are-un început.
Semne, sunete, simboluri ...
În cuvinte joacă roluri ,
Ca și cuvintele-n rânduri ,
Ca și rândurile-n gânduri ;;;
– İartă pentru-a fi iertat !
– İubește pentr-a fi iubit !
– Ajută să fi ajutat
– Rodește fiindc-ai fost rodit !
Vis al Soarelui în noapte, (Luna)
Vis în zori al dimineții,
Vis al vieții după moarte,
Vis etern al tinereții ...
A N O T I M P U D E S F R U N Z I R I I
( T O A M N A )
https://www.youtube.com/watch?v=7DWE13jeF3c
TOAMNA admir rodu VERİİ
Și rămân e x t a z i a t ;
Printre umbrele-nserării
Văd apusu c o l o r a t !
Dintre patru anotimpuri,
Toamna-i cea mai colorată;
Etalează la răstimpuri
Haina de frunze schimbată ¡!
Mult e, Doamne, de atunci ...
Din vremea de-am fost copil ¡
Hoinăream pe dealuri, lunci ;;;
Trecut - au anii , tiptil . . .
Trist e Soarele tomnatic !
Trist e OMU singuratic !
Tristă-i Luna printre nori !
Triști - s anii trecători ...!
Îmi fac cu ochiu ispite
Ca Sirena lui Ulise ...
Dar, în vremuri desfrunzite,
Sunt doar năluciri din vise !?
La o răscruce de timpuri,
Îmi dezmierd mintea dispersă :
TOAMNA mea, dintre-Anotimpuri,
E - o PRIMĂVARĂ inversă ¡ !
Eram limpede i z v o r ,
Sus, în vadu meu din munte ...
Toamna-s râu ducând nămol
În tulburi, supuse unde ;;;
Stropi de ploaie :
Lacrimi de nor ;
Gânduri pe-o foaie :
Lacrimi de dor ...
Cu mâine îmbătrânesc ! Cu mâine zilele-ți adaogi,
Cu ieri, însă,-ntineresc ¡ Cu ieri viața ta o scazi ,
Și, așa, astăzi rămân Și ai cu toate astea-n față
Nici tânăr, dar nici bătrân . De-a pururi ziua cea de azi.
(Eminescu)
Trupu îmi îmbătrânește !
Sufletu-mi întinerește ¡
Și, miraculos, subtil,
Sunt și moș, sunt și copil !¡
Urmele vremii-s pe față,
Din bucurii și tristeți ¡!
Cu nostalgii mă răsfață
Taina trecătoarei vieți !?.
În toamnă-i ca-n primăvară,
İarna-i iarnă, vara-i vară ;
Nerăbdător Timpu toarnă
anotimpurile-n Toamnă ...
Încă văd, încă aud,
Încă-mi simt obrazul ud
Din lacrimi de amintiri,,,
Din trecutele iubiri ;;;
Merg pe urme, pas cu pas,
Dincolo de munții zării ;;;
Să aflu ce-a mai rămas,
Astăzi, din chemarea mării !?
Tinerețea 'mi-e păstrată
'n Povestea ”A fost odată...”
Poate n-o mai am în umblet,
Însă mi-a rămas în suflet !¡
Tinerețea e-o poveste ...
E un vis, o amintire ;;;
Poate nu-i, ori poate este
Ca-n ”Lunatica iubire” !? (arhiva https://anitescu.blogspot.com )
Am fost sortit ca izvor,
De la munte până-n mare,,,.
Un efemer călător
Pe a timpului cărare ;;;.
Caut izvor să răcorească
Setea însetatului ;;;
Și hrană să domolească
Foamea - nfometatului :::
Curge-a vieții apă vie,
Zi de zi și strop cu strop;;;
Cât mai e, cât să mai fie,
Drămuită-i de noroc !?
În TRECUT, sunt deprimat; İn the PAST, İ am depressed;
În VİİTOR, sunt stresat ; İn the FUTURE, İ am stressed;
Trăirea doar în PREZENT, By living just in the PRESENT,
E un dar, e-un compliment. İ'm getting a peaceful present.
Stelele se-aprind de zor The stars start to light the sky
În noaptea întunecoasă *** İn the darkness of the night***
Tare-aș vrea să pot să zbor İ wish İ could really fly
Către bolta luminoasă ¡*** To the vault of starry light ¡***
Dintr-o vreme luminoasă From a bright time long ago...
O fantasmă mi se-arată ; A phantasm appears to me;
E doar umbra-ntunecoasă İt's just the dark, quiet shadow
A celui ce-am fost odată ¡! Of the one İ was once free¡!
Uitarea-ascunde privirea ●
Un chip drag să nu-mi dispară,
Îi țin, zâmbind, amintirea,
Cu iubirea din cea vară ¡
Câte poteci am bătut
Pe munți, dealuri, văi și lunci ...!
Multe-n ceață-au dispărut ●
Puține-s ca și atunci .!?
Plătesc bir la bătrânețe
Pentru multele păcate
Făptuite-n tinerețe
Prin ispite (ne)curate !?
Cât mai pot munții să-i urc
Și-n mare să mă arunc,
Caut cărare peste zare...
La Cer să cer îndurare ¡
Mă dor florile sub brumă,
Mă dor păsări în lung zbor,
Mă doare gându din urmă
Încărcat de-atâta dor ..!
Pe drumu fără popas ...
– Dragoste înaripată,
Doar o zi, măcar un ceas,
Revino ca altădată !
Revino ca altădată,
Cu miraculos izvor,
Pentru inima-nsetată
De al Primăverii dor !
Am visat un vis ciudat...
Dulce-amară amăgire :
Am visat c-am sărutat
Ca la prima întâlnire !¡
Dar când zorii mă trezesc,
Visul meu devine fum ;
Și cu gândul că iubesc,
Rătăcesc singur pe drum.
Amintiri îmi dau ocol
Din cuibu Verii-n iubire ...
„Sindromu cuibului gol”
Pune-n suflet stăpânire .
Dar eu tot tânăr rămân!
Când elanu mă cuprinde,
Chiar un iepure pot prinde.
(însă 2, nu pot pretinde)
Sunt și zile-ntunecoase,
Întuneric-griji de mâine;
Mai sunt și nopți luminoase,
Lumină în vis cu zâne !¡
Mai cultiv viță - de - vie,
Să-mi țină speranța vie !?
Mi-aș construi și o moară,
Dar poate chiar mă omoară.
Magia nopților de Vară
Și-a zilelor de Primăvară ;;;
Și-n Toamnă mă urmărește...
Nostalgii mă prind în clește !!
Arde dorul ca o torță Longing burns like a torch flame
Să mai revăd locuri dragi ... To see again dear places ...
Și mă-mpinge cu-așa forță And it pushes me to claim
Spre pădurile de fagi ¡¡¡ From the past changeable faces...
Tot mai bat la poarta sa
Prin vise și amintire ...
Sper că-mi va deschide EA,
Pentru un strop de iubire ;
Tinerețe, tinerețe ...
Tot mai bat la-nchisa-ți poartă
Și acum la bătrânețe,
Dus de_vreme, dus de soartă ...
Parcă văd vremea cum vine
Cu tinerețea hai-hui ,,,
Ascult cum trece-n suspine ...
Și, deodată, simt că nu-i
Înc-am simțurile toate
Ca în suflet să dizolv
Naturale nestemate ...
Setea vieții s-o rezolv !
Încă nu-s nici orb,
Încă nu-s nici surd,
Încă mai absorb
Al lumii absurd ...
Se întreabă mereu doamna :
De ce mor florile toamna ?
”Fiindcă-n gingășia lor
Nu rezistă brumelor ”.
Era Primăvara-n floare
Când tot hoinăream pe dealuri,
Și pe lună, și pe soare,
Dus de-ale iubirii valuri ;;;
Văd o frunză într-un pom
Cum se-agită fără vânt;
Văd și un suflet de om
Agitat fără cuvânt !?
Convoc sufletu și mintea
Să continuăm ședința ...
Le adresez rugămintea
Să lămurească conștiința !?
... Și era cer sângeriu
Peste Pământu arzând...
Semn că merge spre pustiu
Cu omu tot mai flămând ...
Dedicație pe-o carte ...
De demult și de departe ...
Reaprinde, printre rânduri ,
O-mbrățișare de gânduri :::
M-a dus vremea la soroc,
Simt că-mbătrânesc;
Prin amintiri am noroc,
Simt că-ntineresc...
De la-nălțimea altei vârste,
Privesc în urmă-nfiorat...
Cum se perindă, sacadat,
Clipe vesele și triste ¡!¡!
Zboară din suflet spre minte
Gânduri care torc cuvinte...
Amintirea tinereții-i
Fir de timp pe fusu vieții ...
Cu vremea, în sus/în jos,
Și vinu îmbătrânește...
Devine mai prețios,
Sau mereu se oțetește ¡!
Răzbate o floare rară
Să înflorească prin brume...
İa toamna drept primăvară,
Și iubirea ... drept minune ¡*
O umbră-n lumina Lunii
Mă-nsoțește c-un oftat...
E amintirea minunii
Din iubirea de-altădat'...
Lumina de lună, soare,
Umbră-mi dau, cu mine umblă;
Dar de ce nu lasă, oare,
Lumina stelelor umbră ?
Marea agitată,-n mal,
Se izbește val cu val ,,,
O privesc cu ochii-n soare...
Când pe rană-mi pune sare !
Gânduri, stângaci așternute,
Pe un petec de hârtie,
Peste ani rămase mute,
Dau miraj de nostalgie ... Aduc vrajă și magie !!
Tinerețe, tinerețe,
Trup voinic, minte necoaptă ¡!
Bătrânețe, bătrânețe,
Trup firav, minte-nțeleaptă !¡
Ridurile ce-s formate
De-ale vieții-adversități,
Nu mai pot fi camuflate
În oglindă, când te-arăți!?
Du-mă dor drag doar o dată
La ... la lac ; La ... la lagună;
Unde mă jucam odată
La lumina lămpii Lună o!!!
Mă-ntorc cu Terra spre feeric,
Spre Vara cu zâmbet de floare;
Mă-ntorc cu Terra spre-ntuneric,
Spre Noaptea İernii sub ninsoare...
Toamna îmi pare perversă,
Ca Primăvară inversă ↑↓
Primăvara speram Vara,
Toamna... İarna cu povara ●
Mă-ntristez la înserare
De-o noapte fără visare !
Prin Toamnă o simt în față,
İarna cu ceață și gheață !!
Dansează frunzele-n brume !¡.
Și fulgi pe frunze murind ***
Ultim dans în astă lume,,,
Cu moartea pre moarte pășind...
De ce nu-s și eu ca frunza ?
Târziu, Toamna, după brume,
Să mă retransforme muza
Ca să plec dansând din lume...
A N O T I M P U - N T R O I E N I R I I
( I A R N A )
https://www.youtube.com/watch?v=CoN8rt4SlB4
IARNA albă mă sfințește;
Peste munții de nămeți,
Spre Cer mă ademenește
Zarea unei alte vieți !?
Se-adună anii în veac,
Pene-n aripi și povară ¡!
Trup spre-abisu fără leac,
Suflet ce tot mai sus zboară !¡
Vremea își urmează cursu,
Ca-n pădure... lupu, ursu ...
Și-ncruntată, și cu glume,
Ca și omu-n astă lume...
Locuri dragi și vechi dispar,
Treptat, în bezna uitării ●
Locuri stranii, noi, apar
Pe drumu peregrinării ...
Am mers prin Lume la pas...
Câte urme mi-au rămas ?
Poate câte-o amintire
C-o poveste de iubire !¡
În iernile friguroase,
Prin nopți tot mai neguroase ●●●
Frigu roase, frigu roase ;;;
Groase răni până la oase ...
Pribeag prin lume-am schimbat
Zeci de paturi de dormit ...
În cel de veci, adormit,
De toate voi fi uitat
Ca trenu-așteaptă pe șine,
Prin gara Vieții să treacă :::
Viitor care nu vine
Și Trecut care nu pleacă !?.
În v i s
Fui învins
De un ins
Care m-a nins *** (ghici_t ghicitoarea mea !?)
Simt că rătăcesc prin lume
Pe cărări tot mai pustii ...
Piere urma, piere-un nume,
Nime-n lume nu va ști
Ningea iarna liniștit
Peste flăcări de iubire **¡¡
Ninge İARNA viscolit
Peste vis și amintire ;;;
İarna, sub grele ninsori,
Năluciri mi se arată !?
Viscole îmi dau fiori . . .
Și-ngân duri gânduri deodată ¡!
Mă transpun în isihie * (*Contemplație, odihnă, pace, tihnă.)
Ca să aflu... ikigai ** !? (** motivul de a fi (în japoneză))
Dar mă pierd în veșnicie ...
Pe-un drum între iad și rai !¡
Luminoasă-mi este viața
Cât speranța stă aprinsă ¡
Ca-n zori de zi dimineața,
Ca o dragoste neninsă ...
Luminoasă-mi este viața
Cât stă aprinsă speranța ¡
İar când speranța se stinge,
Peste suflet mereu ninge ***
... Anul 5 de facultate :
”Merge viața ca pe roate ...”
... Bătrân, İarnă, deasă-i ceața :
”Repede mi-a trecut viața !●”
Zile d a l b e,
Nopți-tenebre;
Gânduri albe,
Gânduri negre o●.
Când trec himere prin gând,
Mă fulgeră rând pe rând :
Plâng râzând . . .
Și râd plângând ¡!
Noaptea İernii, din cer, riscă
O avalanșă de stele ***
Și-n gândirea mea se iscă
Avalanșe paralele :::
Gânduri... cuvinte :
Lumină se -aprinde ¡
Uitarea le ninge,
Lumina se stinge !
– Carpe diem !, auzii
În zori, din slava cerească ;
– Trăiește-ți fiece zi !
Asta-i viața omenească ...
– Dormi nocte!, aud șoapte
Seara, din slava cerească ;
– Dormi în fiecare noapte !
Asta-i moartea omenească .
Roata vremii se-nvârtește...
Ne- ncetat, spre nicăieri;
Și-așa, când mâine sosește,
Astăzi e pierdut în ieri.
Mă-ncearcă imaginații
După-al İernii Anotimp...
Când voi fi ieșit din spații
Și voi fi uitat de timp !¡?
Merg spre Rai... Într-adevăr,
Nu mai pot mușca din măr !
Din măr dacă mai mușcam,
Azvârlit din Rai eram ... Pentru cât păcătuiam :-)
Dragă mi-e poteca-n munte
Ce adesea o urcam ...
Însetat de doruri multe,
La izvoare poposeam ;;;
Drag mi-e drumu de pe deal,
Drum străbun, al dorului,
Drumu doinei din caval,
Drumu călătorului ...
Drag mi-e drumu de pe vale,
Drum ca râul șerpuit,
Drum ce își croiește cale
Prin locuri unde-am iubit ,,,
Drag mi-e drumu din pădure,
Drum pe care hoinăream,
Depărtat de drumuri dure,
Rătăcit, mă regăseam ...
Orice dragoste-n lumină,
İnerent, și umbră are ;
Nu mă tem c-ar fi puțină,
Ci de veșnica-i uitare (După Poem 20 of Pablo Neruda)
Astăzi curge către mare ,,,
İeri rămâne spre izvoare ...
Mâine e tot mai aproape
De cimitiru de ape ;;;
– Primăvară de-altădat',
Azi, din ale İernii vremuri,
Te privesc înfiorat ...
Anotimp
drag, mă cutremuri !
Sunt un punct pe-aceste puncte –
TRECERE prin ANOTIMPURI ;;;;
Merg spre infinit pe-o punte,
Peste spații... peste timpuri ,,,
Este-un vad prin care curg
Lumești mistere-n amurg...
Dintr-un izvor c-o naiadă,,,
Cine să le-audă, cine să le vadă ??
Zăresc trena unei rochii ...
Anii trec, aduc prăpăd :
Se uită și ochii ...
Care nu se văd
De am amintiri mai multe,
Viața-mi care-a fost și este,
E mai lungă, mai bogată,
E o viață de poveste ...
Viața e un joc feeric
De lumină și-ntuneric ¡!
Zile cu visuri deschise ,,,
Și nopți magice cu vise ...
Nostalgie, nostalgie ...
Prin amintire și vis,
Mă transpun în poezie
Când în rai, când în abis ¡!
Nostalgie, nostalgie ...
Timp de vis și poezie,
De amintiri cu trăiri
Din Verile cu iubiri !
În lumi pline de confuzii,
Cu năluciri, rătăciri ...
Mă hrănesc doar cu iluzii
Prin visuri și amintiri !!
A fost odat' ca niciodată...
A fost cu mult timp în urmă,
O Primăvară ciudată,
Ce, cu dor, sufletu-mi scurmă ...
Vin vremuri tot mai fierbinți ...
Mintea-mi poate fi clonată
Cu-aparatu altei minți !?
Suflet cu dor? Niciodată .
În ultimii ani din șir . . .
Noaptea-i beznă, ziua-i ceață ●●
Trupu plătește greu bir
Pentr-un suflet plin de viață !¡
Prin İarnă purtat de-al fulgilor zbor,
Simt mereu că vremea-i tot mai rece;
Grăbită nălucă prin lumea ful-gi-lor,
Îmbătrânesc cu clipa care trece ...
Dealuri, dealuri ...
Munți spre cer ...
Valuri, valuri ,,,
Punți-mister ;;;
În castelele stelare,
Fulger-un înger în ger ;
Valuri, valuri, Mare mare ,,,
Aș vrea să mă cer la Cer ...↑
Stelele din depărtare
Lumineaz-al nopții ger ***
Simt înghețul pe cărare
Cuprinzând Pământ și Cer ↑...↓
Se-apropie veșnicia ...∞
Și tot crește nostalgia ¡
Cu ”to be or not to be”,
Tot ce-a fost nu va mai fi
Plaiuri binecuvântate,
În suflet o să-mi rămână
Cât în pieptu-mi încă bate,
Cu dor, inima-mi română ...
Eram tineri fără grabă ...
Hoinăream o noapte-ntreagă...
... Acea noapte de iubire,
Azi e vis și amintire ¡!
Trece viața în neștire...
Continuă alergare ...
De la linia de sosire _!
Până la cea de plecare _¡
Mai trăiesc și-n inversare,
Prin vis și prin amintire :
De la linia de plecare _¡
Până la cea de sosire _!
Bate vântu a pustiu ...
Și se golește clepsidra ↓
Curg anii și nu mai știu
Cine-au fost Răzvan și Vidra !?
Ce-ar fi oare viața mea
Fără vise și-amintiri,
Dac-aș fi putut uita
Primăvara cu iubiri ?
Luna nopții mi se-arată
Ca o amintire - adusă
De lumina reflectată
Dintr-o flacără apusă ¡o¡
Soarele mi se arată
Ca o iubire aprinsă
Dintr-o vară-nflăcărată
Ce nici în İarnă nu-i stinsă ☼
Peste ani ... încă mai pot
Să-ți păstrez iubirea-n gând,
Cu dor nostalgic cu tot ,
Aprins în suflet sperând ↑...
Sub nisip invadator
Rana scoicii perle naște ...
În suflet aprins de dor
Doina din străbuni renaște ...
Ca lumina Lunii noaptea, Like the soft moonlight
De la Soarele apus, From the setting sun,
E lumina amintirii It's memory light
Din iubirea ce s-a dus. From the love that's gone.
Câteva scrisori uitate,
Prin vreme, în vreun sertar,
Vor mai fi reînviate ?
E-ntrebarea în zadar !?
Mai trăiesc din când în când,
Prin İarnă amestecate ,
Când însetat, când flămând,
ANOTİMPURİLE, toate ;;;;
Parfum, sunet... și culoare !!!
Primăvară, primăvară,
Tot le scoți de sub ninsoare
Cum le-ai scos odinioară ¡¡¡
Din cartea de poezie*, (*Eminescu)
Ce am oferit-o-n dar,
Mai recit, când vântu-adie,
Câte-un poem, iar... și iar...
În al İernii trist pustiu,
Mi-e sufletu-atins de vreme:
primăveri vin prea târziu,
Și iernile prea devreme !¡!
Chinurile bătrâneții ... ,
Chinuri ca furtuna-n nori,
Sunt scrise în cartea vieții
Să nu-ți pară rău că mori !?
Se zice că e păcat
La-nsetatu și flămându,
De - a păcătuit odat '
Cu fapta, vorba și gându...
Dar ce păcat îl pândește
Pe bătrânu-n troienire,
Care mai ”păcătuiește”
Doar în vis și-n amintire ?
Ce-o mai rămâne din umblet?
Urma pașilor din suflet ...
Ce-o mai rămâne din șoapte ?
Un ecou pierdut în noapte ●
Ce-o rămâne din iubire ?
Dulce-amară amintire ...
Ce-o mai rămâne din viață ?
Foc mocnit pierdut în gheață .
Din instinct râde copilu,
İnstinctiv, tânăr, iubește ...
Dar, bătrân, plătește biru
Pe instinctu că trăiește !?.
Tot mai strâmt e largu zării,
Mai obosită - i privirea,
Mai multă-i umbra uitării,
Care-ascunde amintirea . . .
Vine ceasu cu prăpăd:
Ceață-aud și beznă văd;
Și-ultim gînd ce se întinde,
Întuneric îl cuprinde ●
Pier toți anii, într-o clipă,
Piere tot în dosu zării . . .
Piere viața în risipă
În lunga noapte-a uitării ●●●
Luminile-ncet se sting ¡¡¡.
Negura uitării crește .●●●
Umbre de-amintiri m-ating,
Noaptea İernii viscolește ***
Lunga noapte mă ascunde...
Ger și beznă-i pe oriunde ●
Niciun semn lumesc nu vine.
Uit de toate. Și de mine .
P O S T F A Ț Ă
La İzvoru Primăverii,
Stropi din roua re-nvierii,
Mai mă-ntorc din bătrânețe
Pentr-un strop de tinerețe ...
La İzvoru Amintirii,
Format din stropii iubirii,
Mai mă-ntorc să beau un strop
Din al iubirilor joc ...
La İzvoru Dorului,
Din lacrima norului,
Ca însetat călător,
Mai mă-ntorc să scap de dor.
Și la İzvoru Speranței,
Mai mă-ntorc prin Anotimpuri,
Să beau stropii cutezanței
Ca leac bun pe la răstimpuri ...
*
Ce-ar fi fost de n-ar fi fost ...
Soare, Lună, Cer și Mare ;;;
İubire, Speranță-n zare ...
Dus de valuri fără rost ???
Ce ar fi dacă n-ar fi ...
După ieri ziua de azi,
După vis speranțe vii,
Bucurii după necaz ?
Ce va fi de nu va fi ...
După azi ziua de mâine,
După noapte-o nouă zi,
Dup-o viață alta vine !?.
Ce-ar fi fost de n-ar fi fost
Viața trăită c-un rost ?
Ce ar fi dacă n-ar fi
Viața-așa cum ți-ai dori ?
Ce va fi de nu va fi
Viața veșnică,-ntr-o zi ?
Prin TRECERE, ca flămând,
Te-am purtat, iubire,-n gând;
Prin TRECERE, ca-nsetat,
Și în suflet te-am purtat...
**
Doamne, am rămas vrăjit
În Primăvara- nfloririi
De iubirea-n asfințit,
La răsăritu iubirii...
Doamne, am rămas uimit
În Vara caldă-a rodirii
De iubirea la zenit,
De la zenitu iubirii...
Doamne,-am rămas întinerit
Și în Toamna desfrunzirii
De iubirea - n răsărit
De la amurgu iubirii...
Doamne,-am rămas amăgit
În İarna întroienirii
De iubirea-n vis mocnit
Din greaua noapte-a iubirii ●
**
Mi-a fost Viața o căutare
De-a mă dizolva-n İUBİRE ;;;
Și pe lună, și pe soare,
Aievea,-n vis și-amintire ...
De n-aş fi fost pe lume,
O lume-aş fi pierdut ...
Dar lumii, al meu nume
'İ-e tot necunoscut .
