VIVALDI: https://www.youtube.com/watch?v=Z3drqeFhG5s
Cu_vânt înainte
MOTTO
: Să iubiţi ,
Să
munciţi ,
Să
vă bucuraţi ,
Să
credeţi -
Căci viaţa nu se termină niciodată ...
(
Nicolae
Frunteș
din
Șirnea
)
Copilul râde, cu obraji ca focul :
Eu iubesc cu-nțelepciune jocul ;
Tânărul cântă , radiind uimirea :
Mă joc cu-nțelepciune de-a iubirea ;
Bătrânul tace, contemplând genunea :
İubesc să mă mai joc cu-nțelepciunea .
(după Lucian Blaga ; Trei Fețe)
P R E F A Ț Ă
Lumea
se-mbată cu ceAİ
! (İnteligența
Artificială)
Eu mă - mbăt cu vİN ¡ (İnteligența Naturală)
BătAİa-i ruptă din rAİ !?
vİNul . . . din divİN ¡?
An de an, prin anotimpuri ,
Cu Natura mă întrec ;;;
Ea renaște,,, eu mă trec ...
İreversibil prin timpuri →
Cât în suflet arde doru
Și - încă nu-i seacă izvoru ,
Se mai aștern, gânduri, gânduri ,,,
În c u v i n t e rânduri , rânduri ;;;
Nu seacă în munți izvoru
Cât cu lacrimi plouă noru !!!
Nici sufletu nu-i pustiu
Cât îl ține doru viu ¡¡¡
Vin gânduri din întuneric
Să răzbată la lumină ...
Ca apa-n izvor feeric ,,,
Ca seva din rădăcină ;;;
Pentru trup sunt antrenor ...
Pentru suflet sunt călugăr ...
Pentru minte - s gânditor ...
Avalanșă dintr-un bulgăr ...
Noapte fără stele-n cer ?
Dragoste fără mister ?
Om fără copilărie ?
Suflet fără poezie ?
Mă transpun prin alchimie ....
În lumea de poezie ,,,,
Ca să simt, amestecate ,
ANOTIMPURILE , toate ;;;;
Poezia e un cântec
Ce răsună în tăcere ;
E din suflet un descântec
Pentru gânduri efemere ...
Clipe efemere
Compun veșnicia ...
İubiri și mistere
Compun poezia ;;;
Câte-un gând mi se aprinde
Într - o flacără fierbinte ¡
Spațiul alb, de-aici, cuprinde
Arsele , din gând , cuvinte . . .
Sufletu-i hrănit, prin școală ,
Cu hrană spirituală . . .
Când vreun hoț fură din hrană ,
Rămâne - n suflet o rană ●
Îmi bat sufletu-amintiri
Ca valuri la țărmu mării ,,,
Lumini din stinse iubiri
Răzbat prin noaptea uitării ◘◘◘
( catrene dintr-un vis )
E vremea de semănat ... It's time to sow ...
E vremea de dezvoltare... It's time to grow ...
E vremea de cercetat ... It's time to know ...
Și e vremea de plecare . It's time to go .
Simt că-i PRİMĂVARĂ-n mine ...
În suflet dizolv iubirea
Cum și florile divine
Atrag roua și privirea ;;;
Simt că mă topesc în VARĂ ...
În suflet se-aprinde rodu ¡
İubirea din PRİMĂVARĂ ...
Peste ani 'și-ntinde podu :::
Simt că-i TOAMNĂ-n al meu umblet ...
Chiar TOAMNĂ... și chiar nu-i glumă !!!
Simt
cum roua mea din suflet ...
Treptat se preschimbă-n brumă ¡!
Simt că-i İARNĂ-n al meu umblet ***
Și cărarea - mi duce - n ceață ...●
Simt focu VERİİ din suflet
Cum se preschimbă în gheață ↑↓
A N O T I M P U I U B I R I I
( P R I M Ă V A R A )
https://player.vimeo.com/video/27920977?title=0&%3Bbyline=0&%3Bportrait=0href=
De-aș păstra privirea vie,
Din zarea Eternității
Aș privi o veșnicie
Doar la PRİMĂVARA vieții...
Vine
PRİMĂVARA
dragă ...
Și cu ea, Natura-ntreagă
Se dizolvă în iubire
Cu speranțe de rodire ...
PRİMĂVARA, cântu
İubiri împreună ;;;;
Ceru și Pământu
În cântec răsună ↓↑
Când se vede frunza verde
Și-n ecou cucul mă-ncântă ,
În pădure m - aș tot pierde
Pe cărări , fără de țintă . . .
Nu-i pom fără înflorire
Și nici OM fără iubire ;;
Nu e râu fără izvor !...
Nu-i nici suflet fără dor ¡
Poeți blânzi, de modă veche ,
Dulce-au mai cântat iubirea !
Prin vorbe - vrajă, pereche ,
İ - au redat nemărginirea ;:;:
Luna - n nopțile divine
Vine de prin lumi celeste
Și se-apropie de mine
Ca fecioara din poveste !¡
– Lună, nu mai sta deoparte !
Atât de aproape-mi pari !
Lumea care ne desparte
E doar codru de stejari ↑
... Nu mai vreau s-ajung la Lună ,
Ademenit de vreo scară #●
Aș vrea , fulger în furtună ,
Zbor pe flacăra de-o seară ¡
– Crește-mi, Doamne, bucuria
Să cuprind vraja Naturii ...!
– Dizolvă - te - n poezia ...
Din primăvara Pădurii ¡↑↑↑
– Dă-mi, Doamne, daru vrăjirii
Să intru - n suflet de floare ...
Să aflu taina i u b i r i i
Din parfum, formă, culoare !
– Cu Polimnia de mână , ( Polimnia - Muza poeziei lirice)
'n - Abalonia te pierzi ... ( Abalonia - Țară imaginară)
Și visezi c-apare-o zână ...
Dezmierdat, să o dezmierzi !
... O scânteie-aprinde focu *¡
Un fulger, nemărginirea ϟ...
Și se declanșează jocu
De-a furtuna și iubirea ↓♡↑
Stau pe-o stâncă-n vârf de munte
Cu ochii pierduți în z a r e . . .
În Cer și - n abisuri mute
Sufletu-mi zboară, tresare ¡!
– Deschide-ți, Suflete, grădina
Să intre în ea i u b i r e ...
Cum intră-n floare lumina
În vremea de înflorire !..
... Lângă un izvor din munte ,
Printre flori și printre fluturi ,
Merg pe o tainică punte
Spre - ale iubirii - nceputuri ...
Nu se vede, nu se-aude ,
Unde, oare, se ascunde ?
Ca o flacără se-aprinde
Și tot trupu mi-l cuprinde ¡?
Zâmbetu , privirea ,
Din suflet izvorăsc ;;
Preludiu la șoptirea
Din suflet te iubesc !
– Cu zâmbet și gând senin
Îți bat la poarta privirii ¡!
Vreau pe-al drumului destin
Să intru - n lumea iubirii ...
Vrajă-n ținerea de mână ,
În zâmbet, șoapte, sărut ...
E î n t â l n i r e a di_vină ,
Când prin ceruri ne-am pierdut
De-aș putea, Doamne, cuprinde
Extazu de - ntâia oară . . .
Când iubirea se aprinde
Sub Luna nopții de vară ●¡¡ ... În zorii de PRİMĂVARĂ ☼¡¡
Văd culoarea Primăverii ,
Ascult cântecele ei ,
Miros florile de tei ...
Simt fioru-mbrățișării ¡¡
Mă tot mir cum de-a-ncăput ,
Într-un suflet așa strâmt ,
Vraja primului sărut
Dintre stele și Pământ !?
– Chipul meu , zâmbind acum ,
Să - l iei cu tine la drum ...
Să - ți lumineze-amintirea
Din grădina cu iubirea ¡¡
... Nu m-auzi și nu mă vezi ,
Peste noi ninge uitare ***
Va-ngropa aceasta, oare ,
O poveste sub zăpezi ?
Pe o floare-abia-nflorită
A căzut brumă târzie !!!
O iubire ne - mplinită
S-a pierdut în veșnicie
Luna, parcă amăgită ,
Urcă și coboară-n cer ;
Ca iubirea ne-mplinită
De al PRİMĂVERİİ ger ¡!
Pe un munte, lângă cer ,
Admir iar o Lună plină ●
Și-ntr-o lume de mister
M-afund în vraja divină ... ( LUNATICA IUBIRE, în arhivă )
Mi-a intrat Luna în suflet ...
Și cu ea eternitatea . . .
Simt al stelelor răsuflet ***
Când cuprind imensitatea ...
Între arșiță - furtună ,
Între ger și viscolire ,
Trăiesc intens vremea bună ,
Vreme plină de iubire . . .
Din iubirea stinsă ... la un sfârșit de veac ,
Visez încă un zâmbet la întuneric leac ¡
Ca dorul meu nestins în vrajă să-l cuprindă ...
İar stelele iubirii din nou să le aprindă ***
Mă tot rog să am noroc
Să descopăr i e l e ! ?
Ca să pot și eu să joc
Un joc ca-n povești cu ele !?...
Zilnic mă tot înfioară
Cer cu soare, lună, stele ...
Flori, păsări... iubiri rebele ...
Toate-mi par ca-ntâia oară !!!
İspite , păcate ... ard . . .
Când în Rai și când în İad ¡!
Deznădejdea rătăcirii ,
Bucuria regăsirii !¡...
... Rătăcind prin lumi florale ,
Înc-o floare-mi iese-n cale *
De la Muntele-Amintirii ,
Din İzvoarele İubirii ;;; ( LUNATICA IUBIRE, în arhivă )
– Nufăru și Margareta
Prin petale ne arată
Anii mei și-ai tăi, cocheta
Lume - n alb , imaculată
– Din privirea ta zglobie ,
Stele încep să răsară ***
Cu o mreajă mă îmbie
Visul unei nopți de vară !!! (după William Shakespeare)
– Hai să-ncercăm și noi jocu ...
Al băiatului și - al fetei ;;;
Ca să ne spună norocu
Petalele margaretei ,,,
Când iubirea e un joc : Când iubirea-i cu tumult :
Mă dorește , Mă dorește ,
Mă iubește , Mă iubește ,
Mult, puțin, deloc . Mult, mai mult, și tot mai mult
Întâi vine întâmplarea ...
Și apoi ... vine norocu :
Să se păstreze schimbarea ¡
Sau să reînceapă jocu !?.
– Aș veni-n visele tale - Hai și noi la codru, dragă,
Prin flori cu multe petale ... Și să fim din nou copii ...
Ca să reîncepem jocu Ca norocul și iubirea
De-a iubirea și norocu !? Să ne pară jucării .
(Eminescu)
– Totuși, deși mai știu jocu ,
Nu mai caut prin el norocu ;
Prins de vraja florii tale ,
Cum pot să-i mai rup petale ?;.
–Ești deasupra mea cu mult ,
Sus
, în lumea poeziei ***
Cum s-ajung să te ascult
Trecând vămile pustiei ?..
– Parcă - ți văd acea privire ,
De-atunci, când mă dojeneai :
– Prea sus zbori pentru iubire ,
Cobori pe Pământ s - o ai !..
– În lumea-mi de poezie
Vezi doar fum de alchimie !?
Cercetând stelele bolții ***,
Rătăcești prin bezna nopții !?◘
... – Nu mai regăsești cărarea
Către ... locu de - ntâlnire ?
A nins peste ea uitarea ***
... Și pe vremea de iubire ...!?
... İspite m - au înălțat
Peste Piatra Craiului ↑
Și deseori m-au plimbat
Prin Grădina Raiului ...
Cu visuri și cu speranțe ...
Rătăciri și regăsiri ,
Hoinăreli și cutezanțe ...
Vin lunatice iubiri ...
– Sufletu mi-l răscolești
Cu poezii, cu povești ...
Cu speranțe, cu iubiri ...
Cu rătăciri, regăsiri ...
– Îmi readuci amintiri
Cu visuri și cu speranțe ,
Cu rătăciri , regăsiri ...
Umbra vechilor romanțe ;;;
– Suflet cuprins de trăiri . . .
Visuri și speranțe, răscoliri ,
Nostalgice-amintiri, tristețe ,
Forță , bogăție , frumusețe ...
Vrăjit
de iubiri ...
Am
visat . . .
Că m-am plimbat
Pe-o stradă cu trandafiri***
– Când tot hoinărim
Și ne sărutăm . . .
Oare ne iubim ?
Oare ne jucăm ? (după Ana Blandiana /Cine dintre noi?)
– Simt de-o vreme o pedeapsă
Ce mă-mpinge către hău !!.
Tot dispare-n ceață deasă
Zâmbetu din chipul tău ●
... Prin umbre de pini ,
Am
visat . . .
Că m-am plimbat
Pe-o stradă cu spini !!!
La răscruce de destin ,
Gustu de flori s-a schimbat :
Trandafir schimbat pe-un Crin ,
Mai înalt și parfumat ¡/↑
Ne-am iubit prin flori de stâncă *˄*
Însă nu ne - am dizolvat
Într - o iubire adâncă ...
Ce blestem fără păcat ¡!?
A venit din r ă s ă r i t ,
Mi-a zâmbit și ne-am iubit ;
Și s - a dus către apus ...
Peste zarea ce-i prea sus... S-o mai văd unde s-a dus !?
La o cumpănă de vreme
O iubire s - a - mpărțit
Ca firu-ntre două gheme
Când se destramă, grăbit ...
Nu-i din jumătăți iubirea !
İubirea nu e nici dublă !!?
Una - ntreagă i-e menirea ,
Dar prin două inimi umblă ♡ϟ♡
Dor de ducă , drum departe ...
Distanța doi dragi desparte ¡!
Dragostea de-i deocheată ,
Dă
dureri duble, deodată !¡ (capricii pe coarda D)
Și - n iubire se adună
Vreme rea și vreme bună !¡
Rătăciri cu suferință ...
Regăsiri cu biruință !¡
... İspitit de Adevăr ,
Am păcătuit c-un măr !
Și-am pierdut Raiu, devreme ,
Pentru iubiri pământene * * *
... Mi se-aprind în amintiri
Lumini din stinse iubiri ¡¡¡ (după Eminescu; La steaua)
İubiri ce-n umbre se-ascund
Prin miraj de joc secund !!! (după Ion Barbu; Din ceas, dedus...)
Multe iubiri sunt sub Soare ,
Și grele , și mai ușoare !¡..
Însă , numai cele grele
Pot isca în suflet perle !?
... Câte zile, câte gânduri ,,,
Câte nopți și câte vise ...
Se perindă rânduri, rânduri ;;;
İubiri vii , iubiri promise ¡¡¡ !!! ...
Sufletu-mi, în așteptare ,
Visează , zile și nopți ,
O clipă de-mbrățișare ;
Ca vinu în struguri copți ...
Trece soare după soare ...
Trece lună după lună ...
Trece floare după floare ...
Ce PRİMĂVARĂ nebună !!!
... Pe-o alee dinspre mare ,
Mi-apare pe drumu Sorții
Floarea tainic zâmbitoare ,
Cu chip de Regina nopții ¡
Ca gândirea cu gândirea ,
Ca speranța cu speranța ,
Ca iubirea cu iubirea ,
Ne jucăm de-a rezonanța ¡≈¡
Nu-i dau bani, nu-i dau avere ,
Îi dau inimii ce - mi cere :
Îi dau inimă pereche ♡ ,
İubire de modă veche (♡♡)
İubirile se - mpreună
La prima îmbrățișare (♡♡)
Ziua soare, noaptea lună ,
Le luminează - n cărare ...
– Draga mea, cred, pentru tine
Orice DAR nu e de-ajuns ...
Poate vei găsi la mine
Un vis de iubire-ascuns !?
− La ușor, cât și la greu ,
Și la bine, și la rău ,
D r u m u l tău . . .
Va fi și-al meu ...
– Noru tău are o formă
De să - ge - tă - tor ♐
Noru meu are o normă
De t a u r în zbor ♉
– Hai să rătăcim cărarea
Prin labirintu Naturii ;;;!
Și , în adâncu pădurii ,
Să găsim îmbrățișarea ¡¡
– Clipa , scurtă , de iubire ,
Cum pot, Doamne,-n loc s-o țin ?
– Păstreaz - o în amintire
Prin toți anii care vin ...
Când privighetoarea cântă ...
Este vremea de-ntâlnire ¡¡
Sub Ceru cu Luna sfântă ,
Este locu de iubire ●♡♡
Mi-a zâmbit iubirea printre flori ...
Și - am hoinărit cu ea de mână ¡-¡
Ne-am iubit ca-n vis, până în zori
Și ne - am topit în roua fină ooo
– Hai, iubito, la izvor
Ca să ne iubim cu dor !
Să bem, e vremea-nfloririi ¡ ,
Apa vie a iubirii ; ; ;
– Nu aș mai vrea altceva
Într-o lume cu de toate ;
Aș vrea doar iubirea ta ,
Zi de zi, noapte de noapte ...
– Prin lumina de la Soare ,
Luna-ți luminează fața ;
Fața ta surâzătoare ,
Mie-mi luminează viața ...
Nemărginită e c l i p a
Din vremea îmbrățișării ;
Când își întinde a r i p a
Peste marginile zării ¡¡¡
Fiori dulci trupu-mi brăzdează de la șoapta te iubesc !
Curg în suflet rânduri - rânduri, raze din înalt ceresc !!!
Gânduri mi-s roiuri de stele, strălucind pe bolta nopții
Și-n lumina PRİMĂVERİİ ies iubiri din vraja șopții ...
– Crește o iubire-n mine
Și mă-mpinge ca un arc ¡
Să ajung până la tine ...
Și-n suflet să ți-o descarc !
... – Și a fost iubire mare
Vara ... în nopțile - acele ;
Pierduți între munți și mare ,
Noi ne căutam printre stele *¡*¡
– Când plâng petalele de meri ,,,
Un dor de grădini mă apucă ...
Și-aș vrea, prin flori, să mai îmi ceri
O - mbrățișare , - așa , năucă ¡!
– Ca-n vis îți zăresc iubirea ,
İ-ascult șoapta ce surprinde
Și îi simt nemărginirea . . .
Când cu vraja-i mă cuprinde !
*
Dragostea,-ntâi, amețește !?
Dragostea , apoi , îmbată !!
Dragostea-adâncă vrăjește !!!
(Al)Chimie - alambicată !?!! !!!
Ce e amoru ? E un lung Ce e amorul ? E un lung
Prilej pentru tăcere . . . Prilej pentru durere ,
Căci mii de sărutări n-ajung Căci mii de lacrimi nu-i ajung
Și tot mai multe cere ... Și tot mai multe cere .
(Eminescu)
Frumusețea pomului
E în vremea înfloririi ...
Frumusețea omului
E-n PRİMĂVARA iubirii ...
İ z v o r u izvorului
E din ploaia norului ;
İar izvoru dorului ,
Din focu amorului ...
Zâmbet, șoapte,-mbrățișare ,
Vraja primului sărut !
Magie pe-un țărm de mare ,,,
Visu când ne - am cunoscut ...
Ce-ar fi ceru fără stele ?
Ce-ar fi noaptea fără iele ?
Ce-ar fi Luna fără-o Stea* ? (* Soare)
Ce aș fi eu fără ea ?
... Studenție , stuenție ...
Vreme de vis, poezie ...
De rătăciri , regăsiri ...
Prin mirifice iubiri ...!
Soarele iubește Marea ;;;
Din a lor iubire, Noru ,
Își ia zboru către zarea
Unde îl cheamă İzvoru ●...
Marea și-a ieșit din minți !!! Prin castele de nisip,
Și-mi dă amintiri fierbinți Şi, iubito, nu e chip
Cu iubiri arzând ca para ¡¡¡ Să-ţi mai port în gând povara.
(George Țărnea)
E frumos, dar dureros ,
Să iubești cu patimă !
Însă chiar și Făt Frumos
S-a născut din lacrimă !
Și dincolo de zâmbiri . . .
S-au ascuns lacrimi neplânse ;
Temeri, dureri, ne-mpliniri ,
Visuri irosite ... ninse ***
Caut petale fără soț
Printre flori de liliac ...
Caut norocu, ca un hoț ,
La dor de iubire... leac .
Câte gânduri, câte nume ,
Câte iubiri în scrisori ...
Vor fi pierdute în lume
Printre anii trecători !...
”Dulce,-adâncă frământare”
În starea de - ndrăgostit ...
De la munte pân' la mare , /Dintr-o zare-n altă zare ,
Trup hoinar... suflet vrăjit ↓↑
Pe drumu Sorții , (in)decis ,
İubi-ne-vom veșnic... Apoi ,
În spațiul vast și imprecis ,
Va fi tăcere între noi * !?. (→* ANOTİMPU_NTROIENIRİİ )
Când aproape, când departe ,
E zarea ce ne desparte ;
Aș vrea să zbor peste zare ...
Dar mereu alta 'mi - apare ...
Pot să fiu sărac / bogat ,
Cu / Fără iubire pot . . .
Să am tot când n-am nimic /
Să n-am nimic când am tot
- Pământ drag, mi-ai oferit
Loc romantic de iubit ...
Fie - ți daru lăudat ,
În veci binecuvântat !
Încercând să mă cuprind Tu trebuia să te cuprinzi
De acel farmec sfânt ... De acel farmec sfânt ...
Aș vrea candelă s-aprind Și noaptea candelă s-aprinzi
İ u b i r i i pe pământ (i) İubirii pe pământ .
(Eminescu)
Norocu florii - nflorite :
Să-și împlinească-nflorirea ***
Norocu ființei iubite :
Să-și împlinească iubirea ...
E frumoasă dra-go-stea ,
Cu o zână, noaptea-n vis !
Face-o candelă din stea ,
Rai - grădină din abis ↑***
Are rimă dra_go_stea
Cum și o pereche are !
Când privesc cu drag o stea
Două inimi în vibrare ♡*♡
Seduce PRİMĂVARA
Cu primele iubiri ...
Se duce ... Vine VARA
Cu primele-amintiri ...
Atâtea forme , culori ,
Parfum, farmec și zâmbire
Mă minunează la flori ...
Ca la suflete-n iubire !!
Luna-i mai vie în noapte
Decât ziua când e soare ●/●
Dragostea-i mai dulce-n șoapte
Decât spusă cu glas tare ...!
Luna e un Soare rece ,
Dar cu razele ei calde ,
Peste-ndrăgostiți când trece ,
Vrea în iubire să - i scalde . . .
Dulce-adâncă-i frământarea ¡!?
İnima î n d r ă g o s t i t ă
Se dizolvă în vâltoarea
Din Primăvara-nflorită ...
Mare și Cer ; Cer și Mare ≈
Soare și Lună ; Lună și Soare ●☼
( Ea și El ) și ( El și Ea ) ¡¡
Dragostea ; Doar dragostea !
Din munte-aș vrea să mă uit
Peste zarea - ndepărtată ;
Să văd ce nu pot să uit :
PRİMĂVARA de - altădată ¡!.
Caut prilej de bucurie
Prin al vieții tainic rost ...
– Dă, Doamne, ca să mai fie
PRİMĂVARA . . . care - a fost !
Ca răspuns de mulțumire
Pentru daru Vieții , sfânt ,
Aș preface în İ U B İ R E
Tot ce-i viu pe-acest Pământ ¡
İubirea este/nu-i un joc !/?
İubirea este/nu-i un cântec !/?
İubirea este/nu-i un foc !/?
İubirea este/nu-i descântec !/?
İubirea este/nu-i un dar !/?
İubirea este/nu-i poem !/?
İubirea este/nu-i altar !/?
İubirea este/nu-i blestem !/?
A N O T I M P U R O D I R I I
( V A R A )
https://www.youtube.com/watch?v=NK2_bcQcoD4
Luminoasă-i
calda
VARĂ
Când
iubirea leagă rod !
Suflete-n
lumină c l a r ă
Își
întind către zări pod ;;
Seduce VARA fierbinte ¡¡¡
Mai multă-i lumină-n noi !!!
RODu mă-mpinge-nainte →
DORu mă trage - napoi ←
Terra-i scăldată în Soare ●☼
Noua Viață-i dar ceresc !
Apă vie-n stropi de ploaie
Din izvor dumnezeiesc !!!
Viața e rod din iubire ,
İubire e-n rodu vieții ;
Perpetuă devenire ....
Prin lumina dimineții !
Simt miracolu rodirii
Urmând miraju iubirii ;
Și simt miracolu vieții
Din sevele dimineții ¡¡¡☼
În vastele VERİ solare , , ,
Spațiu-și dă mâna cu Timpu ;;; doar în Verile solare ;
Și-n veri cu rodiri sub Soare după încă ~5 miliarde de ani
Pe Terra iscă - ANOTİMPU ...! va veni însă și İarna solară !
Pădurea cântă ... Și tace .
În ea e război ... și pace .
Primăvara-i dă iubirea ,
Vara-i aduce rodirea ...
M-a vrăjit mereu, mereu ,
Freamătu Pădurii ; ; ;
La umbra-i freamăt și eu
Prin V A R A căldurii . . .
Miracol din miracol ,
Minune din minune
E Viața un spectacol
Cu întreaga lume ...
Viața pe Terra-i miracol ¡
O mângâie Universul ***
Și într-un cosmic spectacol
Încerc s-o mângâi cu versul ;;;
Orice ființă ce-și deschide ,
Tainic, mirajul i u b i r i i ,
Susține - n c a r i a t i d e
Chiar miracolu r o d i r i i ¡¡¡
Altă ființă-i altă lume ,
Din alte lumi plămădită ...
E-un alt val din marea-n spume ;;;
Când de Lună - i ispitită ;●
Admir mereu divin har ,
Suprem miracol ca dar :
Un dar chiar fără pereche ,
ROD nou din RODİREA veche ¡¡¡
Prin iubire și gândire
Trăiesc Vara de rodire;
Cu o carte, cu un pom...
Și-o viață nouă de om...
Păsări, flori... și poezie ,
Cu prinos de rugăciuni ,
Cântă - a VİEȚİİ simfonie ...
Cea mai mare-ntre minuni ...
Primăvara, cu iubirea ,
İsc-o avalanșă-n flori ;;;
Toate
- și visează rodirea ...
Multe-o pierd, ca-n vis, în zori !? (după Eminescu, Multe flori sunt)
Floarea, câtă pătimire
Duce-n visu-i de rodire !
Înghețul iernii târzii ,
Bruma toamnei timpurii !↔!
Luna e al nopții Soare ,
Soarele e - a zilei Lună ;
Și în zori , și-n înserare ...
Tot fac schimburi de cunună ;
Trăiri ce-aduc bogăție
În suflet ... și bucurie ...
İzvorăsc din drag de viață ,
Mereu , dis - de - dimineață ...
Și prin lumea cea străină ,
Ceru și Pământu
Au aceeași stea divină ☼
Veghind raiu și mormântu i!
Pe - ntinderea nemărginită
A m ă r i i în frământare ,,,
Plutesc cu mintea rătăcită :
Cum s-ajung la cer prin zare ?˄¡
Sunt în PRİMĂVARĂ veri
Ca și-n VARĂ primăveri ;
Retrăiesc din PRİMĂVARĂ
Visul unei nopți de vară* ... (*William Shakespeare)
OMu s-a hrănit cu fructe
Din pOMu cunoașterii ;;;
Alegând viața să-nfrunte
Prin păcatu nașterii !?.
Tainice gânduri ca_trene
İzvorăsc din visu nopții ;
Dar trăiesc o scurtă vreme :
În zori nu trec pragu porții :).
Visele, cu câte-o zână ,
Îmi pun 5 catrene-n mână ;
Zorii zilei când mă scoală ...
Mă trezesc cu mâna goală
Prins de somn la prins de gânduri ...
Îmi trec prin cap rânduri, rânduri ,,,
Ce-am prins, le-așez în cuvinte
Prin alchimie fierbinte ;;;
Ce-mi văd ochii-s doar iluzii !?.
Sufletu - mi vede minuni ...
Într-o lume de confuzii ...
Lumini și umbre-n furtuni ¡!
Omonime, paronime ,
Sinonime , antonime ...
Prin alchimie, din minte ,
Gândurile nasc cuvinte ;;;
Mă-ajută, în poezie ,
Profesoara de chimie ;
Cerându-mi imaginație
Pe cărarea din reacție ... (În amintirea profesoarei Elena Iordache)
Râuri repezi de la munte
Se domolesc la câmpie ↓→
Gânduri tumultuoase, multe ,
Prin ani devin poezie ; : ; :
Vorbesc limba poeziei ,
İzvorând din suflet, tainic ...
Prin retortele - (al)chimiei
Distilează un râu trainic ;;;
Caut oriunde poezie :
Când mă plimb prin geometrie ,
Chimie , filozofie ,
Biologie,-astronomie ...
Vine câte-un gând de suflet ,
Nu ca gându cel de minte ,
Și mai simt, cu lung răsuflet ,
O sărutare fierbinte !!!
Cuvânt scris dintr-un gând mut
Sămânță - i cu vis de lut ...
Să re - nvie , să răsară ...
Prin grădini cu primăvară ↑
Dimineața d i m i n e ț i i
Răsare din noaptea nopții ¡!
İubirea e viața v i e ț i i ...
Rodirea e moartea morții ●¡
Renunțarea renunțării
Mă duce în zarea zării ...
Căutând lumina luminii ,
În nehodina hodinii ¡¡
Apa și stânca-s dușmani ?
Lupta pare îndârjită ;;;
Dar, de-a lungu-a mii de ani ,
Stânca - ajunge șlefuită !¡.
TRECUTU 'mi-e rădăcina
Cărând seve din genuni ˄
İar PREZENTU mi-e tulpina ,
Puntea dintre două lumi ˄↑v
Muguri, frunze, flori și fructe ,
Rădăcini, tulpini și crengi ...
Sortită-i planta să-nfrunte
Apetitu lumii - ntregi !¡!
Când visez pomii-altoiți ,
De mine - n copilărie ,
Îmi plâng și ochii-nfloriți
De - a rodului bucurie ¡ ¡
Merg la cumpănă de Soartă
Pe al destinului drum ;;;
Noroc / Nenoroc mă poartă
Să decid unde?, când?, cum?...
Să încep cu ne-nceputu ?
Să aștept neașteptatu ?
Să cunosc necunoscutu ?
Hai să-ncerc neîncercatu ! (Crezu cercetătorului)
Tot încerc să nu încerc
S-o rezolv din prima !
Însă viciosu c e r c
Îmi perturbă rima !?
Pictură - fotografie ,
Cântece și poezie ,
Film al Lumii cu drumeții ...
Umbre din lumina Vieții ¡!
Trece noaptea ... și-n zori pleacă ...
Vine ziua ... câte - oleacă ...
Trece ziua ... seara joacă ...
Vine noaptea ... și mă-neacă ●
Stăpânim noi viața noastră ?
Nimeni n-a fost întrebat
De venire-n lumea asta ...
Nici de plecare-anunțat !?.
Când mi-e dor de-un anotimp ,
İes din somn și intru-n timp ¡...
Când mi-e dor de-un vis, adorm :
İes din timp și intru - n somn ...!
Când simt oboseală-n pas ,
Mă gândesc la un popas .
Cu oboseală-n gândire ,
Poposesc la vreo iubire !¡
Totu-n Lume-i efemer ...
Stelele ard... și-apoi pier.
Ca și pământeana-mi viață ...
Arde-n VERİ... și-n İARNĂ-ngheață .
Noaptea, în Cer nevăzut ,
Plutesc stele-n depărtare ***
În zori toate-au dispărut
În umbra zilei solare
Pe Pământ e mereu criză ...
Energia - i prea puțină !
Stelele , uitate - n priză ,
Dau din Cer ploi de lumină ***!!!
Mă dizolv în liniște adâncă
Să zbor pân' la Ceru-nalt ...↑
Nu reușesc să aflu , încă ,
Marginea Lumii-ntr-un salt !?
Prin puteri de Demiurg ,
Soare-Lună-n Cer se plimbă ;
În zori de zi și - n amurg , ,
Viața cu Visul se schimbă o/●
Zori-amurg, beznă-lumină ,
Noaptea cu ziua se-ngână !¡
Se-ngână ziua cu noaptea ,
Se-ngână viața cu moartea o/●
Zi de zi, noapte de noapte ...
Mă tot ispitesc iluzii ...!?
Și mă hrănesc cu infuzii
Când de viață, când de moarte ↑↓
Valuri, valuri,,, înspumate ,
Bat țărmu sub Lună, Soare ,,,
İubiri , râuri înecate ,
Tresar de dor de izvoare ;;;
Sus e noru, jos - izvoru
La care mă duce doru ;
Însetat, mereu mă plimbă ;;;
Și cărarea mi-o tot schimbă ↑↓
Se frământă U n i v e r s u
Când gându își toarce versu ;;;
În vaste lumi de confuzii ,
De năluci ... și de iluzii !?.
Pomu - i numai atunci pom
Când, de rod, crengile-s pline ;
Omu - i numai atunci OM
Când e conștient de sine ¡ (după Déscartes: cogito, ergo sum)
Din semințe de brazi drepți
Crește . . . o pădure ↑↑↑
Geniul celor înțelepți
Crește din esențe pure ¡¡¡ (lui Brâncuși)
Și în lume, și-n natură
E și iubire , și ură ;
Sunt războaie, e și pace !¡
Timpu face și desface ,.,.
Prin creștinism ori jihad ,
Și prin fapte, și prin grai ,
OMU face rai din iad ,
Dar face și iad din rai ¡! (după John Milton’s Paradise Lost)
”Din bube, mucegaiuri și noroi (Arghezi;
İscat-am frumuseți și prețuri noi.” prin extindere și la clasici)
– İscați din frumuseți, la prețuri noi , (Tagma unor
Doar bube , mucegaiuri și noroi . ”poeți supramoderni”)
În ce e, ce-o fi, ce-a fost ...
Toate-n viață au un rost ;
Un prost, fără rost în viață ,
E - un p rătăcit prin piață ... Jucând rolu de paiață !
Un poet
E un profet
Fără ... ”ref ”* *respirație falsă
Ascuns în piept !?
Cred că am ajuns mic rob
La mare stăpân microb !?
Ce mă robește
Orbește
Ca să ai plăcere ,
cere !
Să rezolvi o treabă ,
'ntreabă !
Am visat că-s periat !!!
Și, vai, ce m-am speriat !
C - am găsit la - americani
”P-a” lu Creangă, ”... cu 2 bani”.
În Lumea cu strâmbe căi ,
Se-ntâmplă stranii minuni :
Bucurii la oameni răi ¡¡
Și tristeți la oameni buni !!
Luna-i pentru Soare prelungirea
Să lumineze încă și în noapte ●...☼
Prelungirea vieții e - amintirea
Să lumineze încă peste moarte ...
Tot ce în Lume se face ,
De la rob... până la zeu ,
Prin vreme se și desface ;
Vremea este Dumnezeu !
A mea Lume-i din bucăți :
İmagini ... realități . . .
Toate-s unice în LUME
Și toate poartă un nume !
A fi viu e o minune !
A gândi e un miracol ¡ (cogito, ergo sum)
A fi parte dintr-o lume
E, prin Univers, spectacol !¡*
Din cer, Soarele și Domnu ,
Ziua-mi luminează drumu ...
Luna-mi luminează somnu
Risipind, prin noapte, fumu ;;;
Am ajuns ca peregrin
La ... Marile Lacuri * (*S.M.H.E.O.)
Și-ncerc doru să-mi alin
Cu străbune leacuri ;;;
Ne-a 'zvârlit soarta rebelă
Pe tărâmu american ...
Pe aceeași paralelă →
Dar pe alt meridian ↓
Îmi poartă destinu pașii
Prin locuri din altă vreme ,
Pe unde trăiau a p a ș i i *, (* indienii dintr-un trib din Texas)
De moarte făr-a se teme ...
Încerc , cu euforie ,
Să pătrund taine adânci ...
Mă trezesc , în aporie *, (* dificultate logică )
Cu-amăgiri
de goale stânci
Viața-n munți, de la izvoare ,
Către mare-și ia avântu ↓;.
Prin nor reapare-n zare ...
Ca și apa... ca și vântu ;;;
Prin gara PREZENT, de zor ,
Zboară trenuri de temut :::
Vin mereu din VİİTOR ←←←
Și dispar înspre TRECUT ←←←
Soarta vieții pe Pământ ...
İSPİTA și N O R O C U ,
Se învârt într-un cerc strâmt
Ca în baba-oarba, jocu ©!? (după ultima strofă din LUCEAFĂRUL)
Viața în beznă, discretă ,
A unui izvor vrea soare ...☼
E ca iubirea secretă ,
De lumină doritoare ¡
VARĂ , VARĂ , dragă VARĂ ,
Pleci cu Soarele-n amurg ...
Eu te-aștept ... tu vino iară
Când în zori raze iar curg !!!
VARĂ , VARĂ , dragă VARĂ ,
Te aștept pe drum de seară ...
Să îmi vii mereu cu bis !
În amintire și - n vis ! !
A N O T I M P U D E S F R U N Z I R I I
( T O A M N A )
https://www.youtube.com/watch?v=7DWE13jeF3c
TOAMNA
admir rodu VERİİ
Și
rămân e x t a z i a t ;
Printre
umbrele-nserării
Văd
apusu c o l o r a t !
Primăveri din PRİMĂVARĂ ...
Și veri lungi din scurta VARĂ ...
Vise - n visuri... Amintiri ...
Anotimpuri cu iubiri ; ; ; ;
TOAMNA freamătă Pădurea
Și eu ... gândurile - aiurea ¡¡¡
C-au plecat VERİLE noastre
Către zările albastre ¡¡↗˄˄
Cad frunzele toamnei, rânduri,, rânduri ,,,
Păsările verii zboară spre - alte zări >>>
Căutător și ghicitor de gânduri !?!?
Mă afund sub avalanșa de-ntrebări ???
Astăzi m-am rugat de Soare
Pentr - un A_sfințit vrăjit ☼
Să mă transpună-n visare
În al Lunii răsărit ●
TOAMNA, în lumină rară
İubirile - s în oglindă :
Sunt
iubiri din PRİMĂVARĂ
Ce prin vise se perindă !!!|!!!
... Prin vise
Și amintiri ;;;
Sunt i u b i r i ?
Sau amăgiri !?
Cum de m-am molipsit, oare ,
De vorbe molipsitoare ?...
Prin amintire și vise ,
Mai ascult șoaptele stinse ...
Nu știu dac-aș ști să schimb
Ceea ce-a umbrit iubirea !?.
Dar, mi-a oferit în schimb
Visul ei și amintirea ...
Mi-e dor de-un sărut cu soare
Pe țărmu de altădată ...
İnima-mi mereu tresare
Ca Marea cea agitată ;;;
Se mai aprinde scânteia ¡
Luminându-mi peste seară
Amintiri din vremea-aceea
Cu iubirile de - o vară !!!...
În PRIMĂVARĂ, iubirea
A înflorit sub un tei ;
... Mă-nfioară amintirea
Ca și - atunci izvoru ei ...
Veri cu seri, povești divine ,
Nopți cu vise și cu zâne ,
İspite prin V A R A lungă ...
De ce TOAMNA mi le-alungă ?
(după cântecul studențesc :
Lung e drumu spre acasă ... Dorul din nou mă cheamă ...
Doar prin vis îl mai scurtezi Mă cheamă să mă duc ,,,
Când un dor greu te apasă Munții din nou să-i urc ,
Ca pădurea s-o revezi ¡¡¡ Cabană cu cabană ... )
Din cultura tinereții
Am grădina bătrâneții ;;;
Care trebuie plivită ,
Nu numai, leneș, privită ¡!
Vremea vieții se grăbește
Către umbrele - nserării ;;;
Dar în TOAMNĂ îmi zâmbește
Un Mugure - al PRİMĂVERİİ ¡
Prin nostalgice-amintiri
Exult retrăind sărutu ...
Dar nu-s decât amăgiri ...
E - o iluzie TRECUTU !? / E doar virtual TRECUTU !
Azi plantez un pom la soare ↑
Dar vremea m-a cam umbrit ;
Mă - ntreb de mai ajung, oare ,
Să-l mai văd cândva-nflorit / rodit ?
Mângâi rana bătrâneții
Cu - amintirea tinereții ;
Dar cu rana nu-i de joc :
Parc-aș turna gaz pe foc !¡
Încerc, la răscruci de gânduri ,
Să mai caut ziua de ieri ,,,
Sau să-mi construiesc, din scânduri ,
S c ă r i care duc nicăieri : : : ! ?
Cercetez lumina umbrei
Însoțind umbra luminii (¡!)!¡
Să îi aflu TOAMNEİ, sumbrei,
Argintu-n bruma grădinii !?
Tânăr, priveam depărtarea ¡...
Ce-ascundea, dincolo, zarea ?
Atunci nu puteam să văd
Al bătrâneții prăpăd !
TRECEREA - i la toate mumă ,
TOAMNA schimbă multe-n viață :
Roua se transformă-n brumă ;;;
Ploaia se transformă-n gheață !!!
Mă mângâie - o adiere
De doină de la străbuni ;
Și mă poartă prin mistere ,
Prin munți, văi ... și ani răi, buni ¡!.
De-am căzut, m-am ridicat !¡
De m-a durut, am uitat ;
Între lacrimă și râs ,
Am interpus un surâs !-:)¡
‒ Uită corpu-mbătrânit ;
Cât suflet tânăr simțim ¡
Și prin codru desfrunzit ,
Ca-n VARĂ, să ne iubim ¡..
– Vino vis, deschide-mi poarta
Către lumea de - altădată :::
Pe unde m-a purtat soarta
De mână cu câte-o fată ;;;
Se-avântă i z v o r u
În calea-i spre mare ...
Se frământă d o r u
În zbor peste zare ↗˄
Chip încremenit în timp ,
Într-o clipă de zâmbire ,
Mă duce-ntr-un Anotimp
La un izvor de iubire ... (LUNATICA IUBIRE, în arhivă)
Aud șoapte din izvoru ,,,
Ce setea mi-a potolit ;;;
Și mi se pornește doru
Să mă ducă-n loc vrăjit ...
Mă dor drumurile dure ...
Mi-e dor de-ale din pădure !!!
Pe poteci pășind prin frunze ,,,
Cu ghid muze - călăuze ;;;
Arde doru ca o torță
Spre vremea de altădată ¡
Și mă-mpinge cu-așa forță
S - o mai retrăiesc... visată ...
Până la 50 - 60 . . .
Am urcat pe-a VERİİ cale ↗
TOAMNA, pe-abrupte poteci ,
Viața iute se prăvale ↓
În noaptea TOAMNEİ, dintre rațe ,
Cu disperare încercai ,
Ca-necatu prins de-un pai ,
Să prind, din zbor, VARA-n brațe ¡!¡
Astă - noapte încercai
Să încalec în Cer cai ...
Dar mai bine-i să visezi ,
Nu cai, ci c-ai în vis iezi ...
Mereu, prin ani, văd ochii-aceia
Ca două luminițe - adânci **
Ce s-au aprins de la scânteia
İubirii dintre nori și stânci ...
Cum de-a ajuns acea durere
Să distileze - n suferință ..?
Și prin ani... și ani... himere
Să-și facă-n suflet locuință ?
Ca la tainice chemări ,
Astăzi ca și-odinioară ,
Peste nezărite zări ,
Gânduri ispitite zboară ¡¡¡
Într-o Poiană de munte
Am zărit o amintire ...
Avea trecutu în frunte ...
E aievea ? Nălucire !?..
Emoții, melancolie ,
Amintiri și zâmbete ...
Ce
a fost n-o să mai fie ;
Duse-s pe-apa sâmbetei !?..
Mai cu bune, mai cu rele ,
Cu ușoare și cu grele,
Cu tristeți și bucurii ...
Trece Viața zi de zi ...
De mult ROD pomu se frânge !
De mult DOR omu tot plânge ;;;
Prea mult ROD doboară pomu .
Prea mult DOR omoară omu .
Prin a toamnei desfrunzire ,
Privind dans de frunze-n zori ,
Văd o vară de iubire ,
Simfonii de păsări, flori ...
– ”Floare-Albastră” cu ochi dragi ,
Zâmbet larg și sărut dulce ,
Norocu din vis ne-o duce ,
İar, în poiana cu fragi !? (LUNATICA IUBIRE, în arhivă)
Un buchet de liliac
Din vremea de altădată ,
Mi-amintește de-un alt veac ,
C - o primăvară ciudată* ! ? (*(Învechit) Miraculoasă)
Pe-același Cer, același Soare ☼
Și azi , vrăjit , o să se mire
De-acea dorință arzătoare
Cerând topirea în iubire ...
– Soare,-ți mulțumesc că-n zori
Mi-alungi mereu bezna nopții
Și , chiar în zile cu nori ,
Îmi
luminezi drumu sorții ...
Azi noi întrebări mă dor !?
Azi noi întrebări mă rod !?
Ce mai am din vechiul dor ?
Ce mai am din vechiul rod ?
O clipă prinsă din zbor ,
Din noianul clipelor ,,,
Va mai isca bucurie
Și un car de nostalgie !? (Fotografia)
Acel zâmbet, pe-acel chip ,
Din acea fotografie . . .
Uitarea, cu niciun chip ,
Nu mi-l ia... în veșnicie ...
Valu
nu vine la țărm ,,, (valurile - s locale ;
Cum pare, din largu mării; își transferă doar energie
İubita nu-mi vine-n zori de la vânt, din atracția lunii,
Din cărările visării !¡? dar nu transportă apă între ele)
Ploaia nu vine c-un nor (norii de ploaie se formează local
Peste marginile zării ;;; prin condensarea vaporilor cu un curent
Și nici lacrima de dor de-naltă altitudine, rece)
Din negura întristării !?
Se tot pierd din amintiri ,
Chiar și cele din iubiri !?
Tot mai greu e mersu-acum ...
Cu ce mai rămân pe drum ?...
A-nceput vântu să sufle ,
Rănile să mi le umfle ;;;
Rănile rebele , rele ,
Din bătrânețile grele ●●●
– PRİMĂVARĂ de cândva ...
”Te-aștept în serile lungi ,
Nostalgia s - alungi
Din inima mea” ¡ https://www.youtube.com/watch?v=RgW3WnLx9IQ
– Vremea-ntruna ne bătu ;;;
Timpu ne schimbă mereu ...
Azi nici tu nu mai ești tu
Și nici eu nu mai sunt eu ¡!
Ale tinereții v a l u r i , , ,
Râuri în prea strâmte maluri ≈
Ale bătrâneții voaluri ●●●
Umbre peste văi și dealuri ;;;
Îmi apare Luna-n tei ↑●
Înc-o privesc cu uimire ,
Sedus de povestea ei
Din LUNATICA IUBIRE . . . ( arhivă )
Un semn, mugure-al iubirii ,
Ce-a dormit ascuns în carte ,
Prin mângâierea privirii ,
Învie din somn de moarte ¡
Timpu m-a lucrat subtil :
M-a scos tânăr din ... copil ;
Timpu m-a lucrat pe-ascuns :
Ce am fost... și ce-am ajuns !?.
Încerc, prin descânt subtil...
Să devin iarăși copil ...
Și-apoi, ca în vis, vrăjit ,
İar tânăr îndrăgostit ...
Ușoară - i copilăria ¡
Grea e haina bătrâneții !
Crește - ntruna entropia (Sb >> Sc)
Ca măsură a tristeții ...
Din tânăr, bătrân ajung ...
Timpu-mi comite un furt :
Zilele-s scurte-n an lung ,
Zilele-s lungi în an scurt !?
A căzut brumă, devreme,
Pe o floare - ntârziată !!!¡
N-a avut noroc de vreme ,
Ci de-o iubire-nghețată !
Brume ... Frunze colorate ,,,
Codru-i în haine de moarte ;;;
Haina verii î n v e r z i t ă ,
Toamna-i altfel primenită i!
Nu îi găsesc vremii leacu :
Mi-a-mbătrânit liliacu ;;;
Îi trece și vremea lui
Cum îi trece o-mu-lui ... .
'Mi - e dor
De-un izvor !
Doru de izvoare
D o a r e !!!
Cât mai pot munții să-i urc
Și-n mare să mă arunc ,
Încă mai găsesc izvoru
La care mă duce doru ...
Azi , de ieri îmi amintesc ;
Mâine, sper să mai trăiesc ;
Și-așa mă-nvârt ca un câine
Mereu între ieri și mâine !¡?
Mereu mă tot duce doru
La vremea din PRİMĂVARĂ ...
Și mereu tot caut izvoru
Mânat de setea - povară ;;;
İspitit de-o amintire
Din ”Lunatica iubire”,
Mă desprind de sfera Lumii ,
Vrăjit de ”Sonata Lunii ”
Trece toamna, cade brumă ,
Frunza de pe ramuri zboară ***
Lasă adormiți , în urmă ,
Muguri visând primăvară ...
A N O T I M P U - N T R O I E N I R I I
( I A R N A )
https://www.youtube.com/watch?v=CoN8rt4SlB4
İARNA
albă mă sfințește;
Peste
munții de nămeți,
Spre Cer mă ademenește
Zarea
unei alte vieți !?
Se adună anii-n veac ,
Pene-n aripi și povară ¡!
Trup spre-abisu fără leac ,
Suflet ce tot mai sus zboară !¡
Am visat c - am inventat
Un ceas ce mergea-napoi ←
Și sensu-i trigonometric
Mă ferea de timpuri noi .
71 , 72 ,
Trec
și anii, 73 ,,,
Cu poveri de griji, nevoi,
Anii-s și ei tot mai grei,,, 81, 83...
Trece azi ... și vine mâine ...
Trece VARA ... İARNA vine ...
Trece ziua ... vine noaptea ...
Trece viața ... vine . . . . . . . ●
Nu mai mă țin după gânduri ,
Că-mi zboară tot mai departe ...
Casa corpului, din scânduri ,
Ceru de-Abis îl desparte ;;;
Mă doare al clipei zbor ...
Mă doare trecerea orei ...
Mă doare câte-un picior ...
Semne să-nchei jocu horei .
Pe Pământ, până la Cer ,
Îmi duc traiul efemer ¡!.
De la Cer, prin Galaxie ,
Mi-l voi pierde-n veșnicie
Se-ngână ziua cu noaptea ,
În zori și în înserare ¡!-!¡
Se-ngână viața cu moartea ,
De la sosire...-n plecare ¡!-!¡
İARNA s - a dezlănțuit ...
Și în chingi mă ține bine ;
Simt, aproape-ntroienit ,
Viscolu peste ruine !!!
E İARNĂ , se înțelege !
VERİ, TOAMNĂ, m-au părăsit !!!
E a Vieții crudă lege :
Sfârșind TRECEREA, albit ...
Stări de vis în stări de veghe ;
Stări de veghe-n stări de vis :
Trai ca-n rai în vremea veche
Și-n vremea nouă ... proscris !
O trăire inversată . . .
Mă tot întoarce din drum
Prin zăpezi de altădată ***
Cu visările de - acum .
Doru dur dă dar durerii
Peste zarea înoptării ;
Surd la liniștea tăcerii ,
Orb la negura uitării .
Câte - oleacă , câte - oleacă ,
Amintiri mai vin ... și pleacă !¡
Vin cu dor, se duc cu lacrimi ,
Din izvoru plin de patimi ; ; ;
– Doamne, din durutu dor
Vin amintiri care dor ... !
– La dureri ce par cât veacu
Uitarea le este leacu !
– Doamne, cum să-mi uit trecutu ,
Viața , visul , amintirea . . . ?
Nu e prea mare tributu
Cu care-mi plătesc trăirea ?
– Doar la răsărit și-apus
Îi vezi Soarelui mișcarea ↑↓
Doar la venit și la dus
Îi vezi Timpului cărarea →...→
Mai citesc cuvinte scrise-
-n
PRİMĂVARA
frământării :
Urme de iubiri promise ...
Candele-n noaptea uitării ¡¡¡
Ador doruri care dor ;;;
Mă poartă prin lumea lor ...
Lumea iubirii ... demult ...
O mai văd, o mai ascult ...
Stau noaptea și mă gândesc ...
(Somn pe lângă mine trece ...)
De ce trebui ' să plătesc
VERİ calde cu İARNA-mi rece !?.
Am trăit 7 decade .......
Din care 2 de-acasă ..
Am trăit și cum se cade ,
Și ieșit din ceață deasă ●¡
Nu mă vedeam călător
Pe-un drum al pribeagului ...
Prin lume r ă t ă c i t o r ,
Cu chipu moșneagului !? (inteligența arta_facială)
Tot îmi vine câte-un dor
De căsuța cu pridvor ...
S-o revăd nu e ușor ...
Ba de ceață, ba de nor ●●
Mergea Bunica la drum
S-aștepte rata* când vine ...
– Nu veni Gheorghe acum ...
Da' cred c-o să vină mâne ! (* autobuzul regional )
Sufletu-mi încă zâmbește
Agitat , nedomolit -:) ...
Când, ca-n vis, își amintește
Corpu-mi tânăr, nestrunit ¡¡
Se scurge vremea anhidră
Ca nisipu din clepsidră ...
Și ca apa, strop cu strop ,,,
Până nu mai e deloc
A trecut încă o iarnă
Din al İERNİİ Anotimp ;
Zilele încep să cearnă
Clipe-amorfe, fără timp ...
Admir floarea timpurie ,
Grăbită, sperând iubirea ,
Riscând o iarnă târzie
Să-i înghețe înflorirea ¡!
Admir o floare târzie ,
Încă mai sperând rodirea ,
Riscând iarnă timpurie
Să-i înghețe înflorirea ¡!
Strânge omu, toată viața ,
Bani, și lucruri, și-amintiri ...
Toate pier. Ascunde ceața
Efemerele trăiri ●
Mă-nvârt zilnic cu Pământu ,
În
cercuri , pe paralele ooo
Zboară gânduriule mele
Pe unde le duce vântu vântu ...
... Se-ncheie călătoria
Cu Terra prin Univers ;;;.
Mă dizolvă - ncet magia ...
Pot să uit pe unde-am mers ?
Mă-nvârt cu Terra-ntr-un an
Pe-o elipsă-n jur de Soare 0
Și mă-ntorc, mereu cu-alean ,
Tot la punctu de plecare .
Mă-nvârt c-un Sistem Solar
Pe spirala Galaxiei ∞
Zbor prin foc, prin ger polar ,
Cu viteza - apoplexiei ! ? ...
În lumină văd , în lumină - aud ,
În lumină simt viața-n mugur crud ¡¡¡
Cu umbra mă plimb, în umbră disting ,
Visuri ne-mplinite , lumini ce se sting !!!
Plină - i lumea de iluzii ,
De-aproximări, de confuzii ...
Și de spații , și de timpuri ;;;;
Prin ale Vieții-ANOTİMPURİ ¡¡!!
De dor nu dorm cum dormeam ...
Nu mai visez cum visam ...
Stau de veghe... Stau de veghe ...
Un val viu prin vremea veche ;;;
E multă vreme în mine ...
Într-un spațiu tot mai strâmt ;
Cu nădejdi tot mai puține ,
Câte-or fi din ce mai sânt ?
Natura mi-a dat viață ,
Natura mi - o și reia .
Nu-i păcat că-și ia din față
Însăși oglindirea sa ?
Prin metamorfoza humii * (*DEX : humei)
Omu e oglinda Lumii :::
Cu oglinda piere-un nume ,
Cu un nume piere-o lume
Merg din zorii dimineții ☼☼☼
Zăbovesc în bezna nopții ●
Călător pe drumu vieții ...
Rătăcit prin umbra morții ●
În al İernii Anotimp ,
E la modă să ”n-am timp!”
Voi avea cu - ndestulare ...
Când Timpu nu mă mai are ¡¡¡!!!
Calea-i lungă, lumea-i largă,
İspite
m - apasă
greu !!!
Dar necontenit aleargă ,
Peste zare, dorul meu ˄...
Aș fi vrut să fi trăit Viața este tot mai tristă ,
Din zero la infinit (0→∞) Anii trec mereu . . . . . . . .
Însă timpu cel pervers Nu știu, să-i adun la vârstă
Mi-arată calea invers !? (∞→0) Sau să-i scad din AMR-eu*?
(*Au
Mai
Rămas)
Mă rog în munte pe-o stâncă
La izvoru Vieții , Soare :
– Te rog, zăbovește, încă ,
Nu te grăbi spre-nserare !
Când mă rog, la Timp mă rog
Și la Spațiu , dimpreună ;
İubirea ce le-mpreună
Să-mi stea în suflet zălog ...
Dumnezeu-supremul nume
Al İubirii-n Spațiu - Timp , ,
Schimbă lume după lume ,
Anotimp cu Anotimp ; ; ; ;
Veac de veac, clipă de clipă ,
Tot necuprinsul cuprins ,
Sunt o batere de - aripă
De foc viu, veșnic nestins ¡
Clipe, veacuri, spații grele ;;;
În necuprins U n i v e r s
Se vede doar foc de stele ,
Flăcări vii prinse-n vreun vers ***
Anotimp cu Anotimp
Mă tot mir și mă socot :
Cum totu-n viață ia timp ...
Și-o dată... TİMPU ia tot .
*
A venit și vremea sumbră
Și aș vrea să mă asigur
Că nu cânt de unu singur ¡
Sau vorbesc cu a mea umbră ¡!
... Fulgere se declanșează la gându ”te părăsesc!” ϟϟϟ
Curg ca ploi torențiale, care nu se mai opresc ,
Gânduri grele ca nori negri dintr-o aprigă furtună !!!
Suflet inundat se-aprinde ¡¡¡ și pe cer fulgeră, tună ϟϟϟ
Dureroasă-i despărțirea ¡!
Cum se împarte iubirea ?
Prea multe necunoscute
Între lumi străine, mute ???
– Mi-ai lăsat amintiri vii
La plecarea ta nespusă ;
Te aștept pân' nu mai vii
Cu speranța nesupusă !?.
Un fulger se arăta
Prin iubirea veche ϟ :
– Vreau să fiu mereu a ta !
– Eu , a ta pereche ¡¡
– Ți-aș mai da semnal în geam , (mi-anunțam prezența
Ca în vremurile - acele . . . la căminul studențesc
Dorință încă mai am ... aruncând pietricele-n
Dar nu mai am pietricele !? fereastra țintită ...)
– Cred c-am rătăcit cărarea
Încercând ca să trec zarea
Pentru a-ți urma chemarea !?.
... Și mă-nvăluie-nnoptarea ¡●
Tot mai greu urmez
Lumea actuală ! ? .
Ca-n vis îmi imaginez
Lumea noastră ideală
Zâmbete nu mai prea văd !?
Nu mai prea aud nici șoapte !?
Prin al anilor prăpăd . . . . . .
Și-n zi-i liniștea din noapte ◘
Mi s-a aprins doru-n Soare ☼,
L-am răcorit la izvoare ;;;
Mi l-a fulgerat furtuna ϟ,
İ-am arătat ca leac Luna ●
Cum a putut atâta dor
În suflet să tot ardă ?
... Și al iubirilor izvor
Ca fulger să se piardă ϟ?
Cum a putut atâta dor
În suflet să se stingă ?
Și al uitării negru nor
Pe amintiri să ningă ? (după Eminescu : Când amintirile...)
*
Amintirile-ncet... pier
Pe măsură ce trec anii ...
Și o lume de mister
Vine cu năluciri stranii !?.
– Nu-mi lua, Doamne,-amintirea
După ce mi - ai luat iubirea !
Nu-mi lua, Doamne, umbletu
Până nu - mi iei sufletu !
İarna îmi arată - o floare
De gheață-n fereastra lumii ♡
Zbor pe munți, m-arunc în mare ,
Să dezleg taina minunii !?
Ca un vis, ca o nălucă ...
Îmi trece vremea năucă ...
Da-mi lasă, ca dar ceresc ,
Ce-am visat să-mi amintesc ...
Mă uimește-un pom bătrân ,
Gata să-și sfârșească viața !
Prin puteri ce-abia-l mai țân ,
Flori de rod înfruntă gheața ¡!
Nu privesc o floare
Doar când e sub Soare *☼
O privesc sub Lună *●,
Sub zăpadă, brumă ;;;
Afară ninge liniștit !!!
Și
mă uit la nocoțele *:
Cu zâmbet încă-nflorit ,
Visează iubire-n stele *** (* calendula oficinalis)
Se-ntâlnesc la cap de salbă :
Viață albă, Moarte neagră ;
Viață neagră, Moarte albă ,
Se pândesc și se aleargă o●o●
Trece viața ca o apă ,,,
Trece viața ca și vântu ...
Trupu în pământ tot sapă ↓
Gându-n Cer își ia avântu ↑
De la zorii dimineții . . .
Mă trezesc pe partea vieții ↑o
İar de la lăsarea nopții ...
Adorm dus pe partea morții ↓●
Toată lumea se agită
În TRECEREA cea grăbită ..:
Graba pomului spre rod ...
Și - a omului spre exod *. (*deznodământ / ieșire din scenă)
Când dor pașii sub picior ,
Doare drumu - n călător ;;;
Însă când și doru doare ,
Ar vrea aripi ca să zboare ¡!.
Pe drumu De-sti-nu-lui ,
Condus de magia Sorții ,
Simt destinu Dru-mu-lui
Către zabranicu porții ●
Multe-am mai văzut prin lume ...
Și multe - ar mai fi ... , socot ...
Da-i vremea să plece-un nume
Cu lumea - i dragă , cu tot !?
A trecut VARA , fierbintea ,
TOAMNA, și - i İARNĂ-n genuni ;
E liniștea dinaintea . . .
Temutei furtuni ϟ.
– Fiu al Terrei, gată-ți mintea
Ca , smerit , să treci . . .
Prin furtuna dinaintea
Liniștii de veci
Într-un vis , dulce coșmar ,
Ceasu din urmă venise ,,.
Și îmi adusese - n dar ...
Somnu veșnic... fără vise
Și va veni un an
În Anotimpu İernii ;;;
Și Soarta cu-al ei plan
Opri-va ceasu vremii .
Și va veni o zi . . .
Cu beznă ca de noapte ●
Ce va a c o p e r i
Și ultimele șoapte ◘
Și va veni o clipă ...
Când zboru va porni
C-o batere de-aripă
A verbului ”a fi” ↗.
Și va veni un an ;
Și va veni o zi ;
Și va veni o clipă ;
Și veșnicia va veni .......
Se întinde umbra morții
Peste lumina ”A Fİ ” ;;;◘
Și se-așterne bezna nopții
Pe potecile pustii ● ● ●
Noaptea nu vine cu noaptea ,
Noaptea vine cu visarea ...
Moartea nu vine cu moartea ,
Moartea vine cu uitarea !
E-aproape noaptea și tremur ...
De năluciri printre zei !?!?!?
Nu de noapte mă cutremur ,
Ci de veșnicia ei ●●●●● (după Al. Vlahuță / Din prag)
Rătăcit prin Lumea mare
M-oi pierde-n pământu ei
Ca un erou... (oare_care!?)
Din poveștile cu zmei -:)
Piere Soarele în zare ☼ | .
Lăsând loc umbrelor nopții ◘
Piere și-o viață - n uitare ...
Încheind povestea Sorții .
... Și va veni foc mare ce inima aprinde ...
Și sufletu-nsetat în flăcări îl cuprinde ¡¡¡
Și va veni o apă... dar foc nu poate stinge ;;;
Și va veni o vreme când totu-n lume plânge !!!
P O S T F A Ț Ă
Are Terra două fețe :
Zi și noapte, împreună ;
T i n e r e ț e - bătrânețe ,
Când pe soare, când pe lună ☼/o
Lumina de d i m i n e a ț ă
Vine-n dar c-o nouă viață !☼¡
Întunericu din noapte
Vine-n dar c-o veche moarte ●
Viața - i ziua : r ă s ă r i t ,
Soare urcă,-apoi coboară ☼ ͡ ☼
Și - n vremea de asfințit
İntră-n noapte să dispară ●
Se antrenează de moarte ...
OMU , de când s-a născut ;
Și, de-atunci, noapte de noapte ...
Prin somn fără vis, p i e r d u t
Cu fiecare viață
Răsare-o nouă lume ¡¡
Cu fiecare moarte
O lume și apune !!
Viața poate pieri - n foc ¡
Viața poate pieri-n gheață !
Prin al destinului joc ,
Oricum, piere orice viață
(după Robert Frost)
*****
Uneori , destinu duce
Să sfârșești printre străini ,
Ducând, singur, greaua cruce
Pe
o GOLGOTĂ cu spini
↗†
(catrenul 6666)
*****
ganitesc@gmail.com
